ESG: momentul în care sustenabilitatea intră în strategia de business – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan

De la proiecte CSR la indicatori privind mediul, oamenii și guvernanța: cum a schimbat ESG modul în care investitorii și companiile privesc riscurile și performanța

Dacă CSR a pus responsabilitatea pe agenda companiilor, ESG a schimbat întrebarea.

Nu mai era suficient să spui că o companie este responsabilă. A devenit important să poți arăta ce impact are, ce riscuri generează sau întâmpină și cum își gestionează performanța în materie de mediu, aspecte sociale și guvernanță.

ESG – Environmental, Social and Governance – avea să devină astfel un cadru important pentru analiza companiilor și pentru integrarea sustenabilității în deciziile de business și investiții.

Cum a apărut ESG

Un moment important în dezvoltarea conceptului a fost raportul „Who Cares Wins", publicat în 2004 în cadrul United Nations Global Compact, care a pus în discuție integrarea factorilor de mediu, sociali și de guvernanță în analiza financiară și investițională.

De atunci, ESG a intrat tot mai mult în vocabularul investitorilor, instituțiilor financiare și companiilor.

Cele trei componente sunt:

E – Environmental: emisii, schimbări climatice, energie, apă, biodiversitate, deșeuri și utilizarea resurselor.

S – Social: angajați, drepturile omului, sănătate și securitate în muncă, diversitate, comunități și lanțul valoric.

G – Governance: conducerea companiei, etică, controale interne, combaterea corupției, remunerare, managementul riscurilor și responsabilitatea conducerii.

Diferența esențială față de CSR

CSR era în primul rând despre responsabilitate și inițiative.

ESG aduce în prim-plan indicatorii, riscurile și performanța.

De exemplu, nu mai este suficient ca o companie să spună că protejează mediul. Devine relevant câtă energie consumă, ce emisii generează, cum își gestionează deșeurile și ce obiective de reducere are.

În zona socială, nu este suficientă existența unei politici privind angajații. Pot deveni relevante date privind structura forței de muncă, accidentele de muncă, fluctuația personalului, egalitatea de șanse sau condițiile de muncă.

În guvernanță, contează modul în care compania își construiește mecanismele de control, gestionează riscurile și previne comportamentele neetice.

ESG schimbă și relația cu finanțarea

Unul dintre motivele pentru care ESG a căpătat atât de multă importanță este legătura sa cu piețele financiare.

Riscurile de mediu, sociale și de guvernanță pot avea efecte asupra activității unei companii, asupra costurilor, reputației, accesului la finanțare sau perspectivelor sale de dezvoltare.

Uniunea Europeană a construit, în paralel, un cadru amplu de finanțare sustenabilă, care include Taxonomia UE și reguli privind informațiile de sustenabilitate relevante pentru sectorul financiar.

Sustenabilitatea începea astfel să iasă din zona exclusivă a comunicării corporative și să intre în analiza riscului și în procesul decizional.

Datele devin esențiale

ESG a introdus o schimbare importantă în interiorul companiilor: datele au început să conteze la fel de mult ca mesajul.

Pentru a putea vorbi despre performanță ESG, compania trebuie să aibă informații.

De unde provin datele privind energia?

Cine calculează emisiile?

Cum sunt colectate informațiile despre angajați?

Cum sunt evaluate riscurile din lanțul de aprovizionare?

Cine verifică aceste informații?

Aceste întrebări au contribuit la apariția unor noi responsabilități și roluri în organizații.

De ce ESG pregătește terenul pentru CSRD

ESG a creat limbajul și structura.

Dar a rămas, în mare parte, un cadru de analiză și raportare care putea fi aplicat diferit de la o companie la alta.

Piața avea nevoie de informații mai comparabile și mai consistente.

Autoritățile europene au mers mai departe.

Următorul pas a fost transformarea raportării de sustenabilitate într-un proces reglementat pentru anumite categorii de companii.

Așa apare CSRD.

Autor: Adriana Calcan

Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu

Fii un Exemplu – Protecția Mediului : Secretele vieții ursului brun – de la pui neajutorați la prădători de 50 km-h

 

În contextul în care Președintele României a promulgat, în mai 2026, Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2025 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 407/2006 – actul normativ care actualizează regulile de intervenție rapidă în cazul urșilor agresivi –, subiectul coexistenței dintre om și urs este mai actual ca niciodată. Tocmai de aceea, mesajul campaniei „UN URS HRĂNIT E UN URS MORT!” rămâne esențial: prevenția și comportamentul responsabil sunt prima linie de apărare, atât pentru oameni, cât și pentru urși.

Îl vedem în fotografii ca pe un animal greoi, aproape leneș, care se mișcă domol prin pădure sau se ridică curios pe două picioare. Această imagine liniștitoare este, însă, una dintre cele mai periculoase neînțelegeri pe care le putem avea despre ursul brun. În spatele aparenței de blândețe se ascunde unul dintre cei mai bine adaptați, mai inteligenți și mai imprevizibili prădători din fauna europeană – un animal capabil să parcurgă zeci de kilometri într-o singură zi, să atingă viteze pe care niciun om nu le poate egala și să-și schimbe complet comportamentul în funcție de anotimp, de foame sau de prezența puilor.

A cunoaște stilul de viață al ursului brun nu este un exercițiu de curiozitate, ci o condiție de bază a siguranței. Majoritatea situațiilor în care oamenii ajung în pericol se nasc tocmai din necunoaștere: nu știm când se împerechează urșii, nu știm de ce o ursoaică cu pui reacționează atât de violent, nu înțelegem ce înseamnă „somnul de iarnă” și de ce un urs trezit prematur este un urs flămând și nervos, nu avem habar cât de repede poate alerga animalul pe care credem că îl putem „păcăli” fugind. Fiecare dintre aceste necunoscute poate face diferența dintre o drumeție încheiată cu bine și o întâlnire tragică.

Pentru mai multe informații, click AICI .

 

Semnătura: Departamentul InfoCons – Protecția Mediului

Fii un Exemplu – Protecția Mediului : Președintele României a promulgat legea urșilor agresivi – Ce trebuie să știi despre habitatul urșilor bruni

 

În contextul în care Președintele României a promulgat, în mai 2026, Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2025 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 407/2006 – actul normativ care actualizează regulile de intervenție rapidă în cazul urșilor agresivi –, subiectul coexistenței dintre om și urs este mai actual ca niciodată. Tocmai de aceea, mesajul campaniei „UN URS HRĂNIT E UN URS MORT!” rămâne esențial: prevenția și comportamentul responsabil sunt prima linie de apărare, atât pentru oameni, cât și pentru urși.

Puține țări din Europa mai pot spune astăzi că împart munții cu ursul brun. România este una dintre ele – și nu doar simbolic. Pe crestele și în pădurile Carpaților trăiește cea mai importantă populație de urs brun de pe continent, un adevăr care ne umple de mândrie, dar care vine la pachet cu o responsabilitate pe care de prea multe ori o uităm. A avea urși înseamnă a avea păduri sănătoase, ecosisteme funcționale și un echilibru natural pe care generații întregi l-au moștenit fără să-l fi cerut. Dar tot acest patrimoniu natural depinde, în mod paradoxal, de cât de bine înțelegem noi, oamenii, unde se termină curtea noastră și unde începe casa ursului.

Când vorbim despre habitatul ursului brun, mulți dintre noi ne imaginăm o hartă abstractă, cu zone colorate undeva pe versanții munților. În realitate, habitatul este ceva mult mai concret și mai fragil: este rețeaua de locuri în care un animal își găsește hrană, apă, adăpost, un bârlog sigur pentru iarnă și culoare de deplasare prin care poate ajunge dintr-un masiv în altul fără să fie nevoit să traverseze un oraș, o autostradă sau o groapă de gunoi. În momentul în care una dintre aceste verigi se rupe, ursul nu dispare pur și simplu – el se adaptează, iar adaptarea lui ne aduce, inevitabil, mai aproape unii de ceilalți, de cele mai multe ori în moduri periculoase pentru ambele părți.

Pentru mai multe informații, click AICI .

 

Semnătura: Departamentul InfoCons – Protecția Mediului

Completează și Tu Formularul de Consiliere „ ProEduHub — Facilitarea accesului tinerilor români din diaspora la învățământul din România. Hai acasă! ” – Fii un Exemplu – Protecția Mediului

Asociația InfoCons invită tinerii români din diaspora interesați de studii universitare în România și părinții acestora să transmită întrebări prin Formularul de Consiliere disponibil pe platforma ProEduHub. Acesta este dezvoltat în cadrul proiectului „ProEduHub — Facilitarea accesului tinerilor români din diaspora la învățământul din România. Hai acasă!”, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni și implementat în perioada 1 august – 30 octombrie 2026, cu activități dedicate comunităților românești din Italia și Belgia.

Alegerea unei facultăți și pregătirea pentru admitere pot ridica întrebări, mai ales atunci când studiile anterioare au fost urmate în străinătate. Prin formularul online, tinerii și părinții lor pot descrie situația în care se află și pot solicita informațiile de care au nevoie pentru a înțelege opțiunile și pașii necesari continuării studiilor în România.

Pentru mai multe informații, click AICI .

Ziua Mondială a Habitatului 2026 – Accesul la locuințe adecvate , în atenția comunității internaționale – Fii un Exemplu – Protecția Mediului

Pe 5 octombrie 2026 este marcată Ziua Mondială a Habitatului, o inițiativă a Organizației Națiunilor Unite dedicată condițiilor de locuire și viitorului comunităților. Celebrată în prima zi de luni din octombrie, această zi atrage atenția asupra accesului fiecărei persoane la un adăpost adecvat și asupra responsabilității comune pentru dezvoltarea orașelor.

Instituită de ONU în 1985 și celebrată pentru prima dată în 1986, Ziua Mondială a Habitatului invită autoritățile și comunitățile să analizeze modul în care așezările umane pot oferi condiții de viață mai bune.

Tema din acest an, „Adequate Housing for All” – „Locuințe adecvate pentru toți”, pune în centrul atenției măsurile necesare pentru îmbunătățirea accesului la locuire. Accentul cade pe nevoile gospodăriilor cu venituri reduse, ale persoanelor fără adăpost și ale comunităților afectate de crize, dezastre sau riscul de strămutare.

Pentru mai multe informații, click AICI .

 

Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Consumatorilor de Mediu

Lumea după Green Deal: SUA, China și noua geopolitică a tranziției climatice – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan

Retragerea SUA din Acordul de la Paris, ascensiunea Chinei în tehnologiile verzi și poziționarea Indiei schimbă echilibrul global: mai există o agendă climatică comună sau intrăm într-o eră a tranzițiilor diferite?

Green Deal-ul european a fost construit într-un context în care schimbările climatice păreau să creeze o direcție comună pentru marile economii ale lumii.

Europa și-a propus neutralitatea climatică până în 2050. Statele Unite au revenit în Acordul de la Paris. China și-a anunțat obiectivele pentru atingerea neutralității carbonului. Investițiile în energie regenerabilă au crescut, iar tranziția energetică a devenit o temă centrală a politicilor economice.

În 2026, această imagine este mult mai fragmentată.

Uniunea Europeană își păstrează angajamentele climatice și continuă să susțină Acordul de la Paris. Statele Unite au revenit la o politică federală mult mai puțin orientată spre decarbonizare și au ieșit din Acordul de la Paris. China continuă să investească masiv în tehnologii curate și să participe la cooperarea climatică internațională, în timp ce India și economiile emergente își construiesc propriile trasee, în care obiectivele climatice trebuie echilibrate cu dezvoltarea economică și accesul la energie.

Rezultatul este o lume în care tranziția verde continuă, dar nu mai are un singur centru de comandă.

SUA: schimbarea de direcție de la Washington

Una dintre cele mai importante schimbări ale ultimilor doi ani este poziția administrației Donald Trump.

În ianuarie 2025, Statele Unite au inițiat retragerea din Acordul de la Paris, iar retragerea a devenit efectivă în ianuarie 2026. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, această decizie a însemnat și abandonarea angajamentelor climatice asumate de SUA în 2021 și 2024.

Schimbarea este importantă nu doar prin efectul asupra politicii americane, ci și prin consecințele geopolitice.

SUA a fost unul dintre actorii esențiali ai negocierilor climatice internaționale. Retragerea sa reduce nivelul de coordonare dintre cele mai mari economii și modifică raportul de forțe în negocierile globale.

Dar retragerea guvernului federal american nu înseamnă că toate investițiile și toate politicile climatice din SUA dispar.

Statele americane, companiile, investitorii și instituțiile financiare își păstrează propriile strategii, iar infrastructura energetică și industrială construită în perioada anterioară continuă să existe.

De aceea, imaginea SUA este mai complexă decât o simplă retragere din tranziția energetică.

La nivel federal, direcția s-a schimbat. La nivel economic, tranziția tehnologică nu poate fi pur și simplu inversată.

Ce înseamnă retragerea SUA pentru restul lumii

Absența Statelor Unite schimbă în primul rând dimensiunea politică a cooperării climatice.

Acordul de la Paris rămâne în vigoare și este în continuare cadrul central al cooperării internaționale. Însă una dintre cele mai mari economii ale lumii nu mai participă în același mod la mecanismul de angajamente naționale.

Pentru UE, aceasta reprezintă o provocare diplomatică.

Europa încearcă să mențină cooperarea multilaterală și să convingă celelalte mari economii să își păstreze sau să își consolideze obiectivele climatice.

Consiliul UE a reconfirmat în aprilie 2026 că Uniunea dorește să continue să joace un rol de lider în acțiunea climatică globală și să susțină cadrul ONU și Acordul de la Paris.

Întrebarea este dacă leadershipul european poate produce rezultate globale într-o perioadă în care Statele Unite aleg o altă direcție.

China: celălalt mare pol al tranziției

China ocupă o poziție aparte.

Este una dintre cele mai mari surse de emisii la nivel global, dar în același timp este unul dintre cei mai importanți producători și investitori în tehnologii curate.

Panouri fotovoltaice, baterii, vehicule electrice, componente pentru turbine eoliene și alte tehnologii ale tranziției energetice sunt domenii în care China are o poziție industrială puternică.

Această realitate face ca politica climatică a Chinei să aibă două dimensiuni.

Pe de o parte, există obiectivele climatice și participarea la cooperarea internațională.

Pe de altă parte, există politica industrială și dorința de a ocupa poziții dominante în industriile viitorului.

Tocmai de aceea, China nu poate fi analizată doar ca un actor climatic.

Este, în același timp, un actor climatic, energetic și industrial.

UE și China: competiție și cooperare

Relația dintre Europa și China este una dintre cele mai importante pentru viitorul tranziției globale.

Cele două părți concurează în anumite domenii industriale, dar cooperează în privința schimbărilor climatice.

Într-o declarație comună din 2025, UE și China au reafirmat rolul central al Convenției-cadru a ONU privind schimbările climatice și al Acordului de la Paris și au subliniat importanța cooperării în tranziția verde.

În 2026, această cooperare rămâne relevantă.

Pentru Europa, China este în același timp partener în negocierile climatice și competitor industrial.

Pentru China, relația cu UE oferă un canal important de cooperare internațională într-un moment în care SUA s-a retras din Acordul de la Paris.

Această situație poate produce o configurație geopolitică interesantă: UE și China pot coopera pe climă chiar atunci când concurează pe tehnologie și industrie.

India: tranziția într-o economie în dezvoltare

India reprezintă un alt exemplu important.

Spre deosebire de Europa, care are o economie matură și un nivel ridicat de acces la energie, India trebuie să combine obiectivele climatice cu necesitatea de a extinde accesul la energie și de a susține dezvoltarea economică.

De aceea, tranziția indiană nu poate urma exact modelul european.

În ianuarie 2026, UE și India au reafirmat importanța Acordului de la Paris și au convenit să consolideze cooperarea pentru tranziția energetică și reziliența energetică.

India devine astfel un exemplu al modului în care agenda climatică globală trebuie adaptată realităților economiilor emergente.

Nu toate țările pot avea aceeași viteză, aceleași costuri și aceleași priorități.

Și restul lumii?

Datele Agenției Internaționale pentru Energie arată o imagine mixtă.

Până la 27 martie 2026, peste 130 de țări depuseseră noi contribuții climatice naționale pentru 2035. Împreună, acestea acoperă aproape 75% din emisiile globale de gaze cu efect de seră provenite din energie.

Acest lucru arată că retragerea SUA nu a determinat abandonarea generală a politicilor climatice.

Dar există o problemă.

Potrivit IEA, noile angajamente nu indică, în ansamblu, un ritm anual de reducere a emisiilor semnificativ mai mare decât cel rezultat din angajamentele anterioare pentru 2030.

Cu alte cuvinte, lumea continuă să își asume obiective climatice, dar ritmul colectiv al acțiunii nu s-a accelerat suficient.

Aceasta este una dintre marile provocări ale actualei etape.

Green Deal nu mai este un model global unic

Europa a fost una dintre primele regiuni care a construit un cadru legislativ amplu pentru tranziția verde.

Dar celelalte economii nu copiază pur și simplu modelul european.

SUA pune accent mai mare pe securitatea energetică și competitivitatea economică.

China combină obiectivele climatice cu politica industrială și dezvoltarea tehnologiilor curate.

India pune accent pe dezvoltare, acces la energie și tranziție graduală.

Alte economii emergente solicită finanțare și transfer de tehnologie pentru a putea reduce emisiile fără a compromite dezvoltarea economică.

De aici rezultă o schimbare importantă:

nu mai vorbim despre o singură tranziție verde globală, ci despre mai multe tranziții care trebuie să funcționeze în paralel.

Poate Europa să fie singura voce climatică puternică?

Europa poate avea o influență semnificativă, dar nu poate realiza singură obiectivele climatice globale.

UE are însă un instrument important: dimensiunea pieței sale.

Prin reguli privind carbonul, produsele, energia, investițiile și lanțurile de aprovizionare, Europa poate influența comportamentul companiilor din afara Uniunii care vor să aibă acces la piața europeană.

Acest efect poate fi observat în dezvoltarea mecanismelor de tarifare a carbonului.

Comisia Europeană arată că mecanismele de tarifare a carbonului acopereau aproximativ 28% din emisiile globale în 2025, față de 24% în 2024. China își extinde sistemul de comercializare a certificatelor de emisii, iar Japonia, India și Mexic fac, de asemenea, pași în dezvoltarea unor mecanisme de tarifare a carbonului.

Prin urmare, influența UE depășește granițele sale.

Dar influența nu este același lucru cu controlul.

Noua competiție nu este doar pentru reducerea emisiilor

Un aspect esențial al noii geopolitici climatice este că tranziția energetică a devenit și o competiție economică.

Cine produce bateriile?

Cine controlează lanțurile de aprovizionare?

Cine produce echipamentele pentru energie regenerabilă?

Cine deține tehnologia?

Cine controlează materiile prime?

Cine stabilește standardele?

Cine poate produce energie curată la un cost competitiv?

Aceste întrebări explică de ce politica climatică este tot mai strâns legată de politica industrială și de securitatea națională.

Pentru Europa, Green Deal nu mai poate fi separat de competitivitatea industriei europene.

Pentru SUA, politica energetică este legată de independența și securitatea energetică.

Pentru China, tranziția verde este și o strategie industrială.

Pentru India, este legată de dezvoltare și securitate energetică.

Ce urmează pentru cooperarea internațională?

În 2026, cooperarea climatică internațională nu a dispărut.

Dar a devenit mai dificilă.

Acordul de la Paris continuă să fie cadrul central, iar majoritatea statelor continuă să își formuleze obiective climatice.

În același timp, retragerea SUA, competiția economică dintre marile puteri și diferențele dintre economiile dezvoltate și cele emergente fac mult mai dificilă stabilirea unui ritm comun.

COP31, programată pentru noiembrie 2026 în Antalya, va fi un test important pentru această nouă etapă a cooperării climatice. UE afirmă că va continua să susțină implementarea Acordului de la Paris și obiectivul de limitare a creșterii temperaturii globale, în timp ce recunoaște că pragul de 1,5°C va fi depășit temporar.

O lume cu mai multe modele de tranziție

Poate cea mai importantă concluzie este că lumea nu a renunțat la tranziția verde, dar nici nu mai avansează într-o singură direcție.

Europa continuă să construiască un model bazat pe reglementare, reducerea emisiilor și politici industriale verzi.

China combină decarbonizarea cu dezvoltarea tehnologică și industrială.

SUA, la nivel federal, a făcut o schimbare majoră de direcție.

India și alte economii emergente încearcă să găsească un echilibru între climă, dezvoltare și accesul la energie.

Această fragmentare nu înseamnă neapărat sfârșitul tranziției climatice.

Înseamnă însă că viitorul ei nu va fi decis de o singură regiune sau de un singur model politic.

Europa poate rămâne una dintre vocile importante ale tranziției globale. Dar pentru ca obiectivele climatice să producă efecte la scară mondială, va fi nevoie de cooperare între marile economii, de investiții, tehnologii și reguli care să poată funcționa dincolo de frontiere.

În noua realitate geopolitică, întrebarea nu mai este doar dacă lumea va face tranziția verde.

Întrebarea este cine o va conduce, cine va suporta costurile și cine va controla tehnologiile care vor defini economia de după combustibilii fosili.

Autor: Adriana Calcan

Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu

Reciclarea telefoanelor mobile: cât de mare este, de fapt, impactul unui telefon pe care nu îl mai folosim? – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan

De la metalele rare din interiorul unui smartphone la emisiile generate în producție și cantitatea redusă de telefoane care ajung efectiv în reciclare: de ce un telefon vechi nu este doar un obiect electronic, ci o sursă de resurse care poate reintra în economie

Avem tendința să privim telefonul mobil ca pe un produs aproape complet digital. Este mic, ușor, iar după câțiva ani poate deveni inutil pentru proprietarul său. În realitate, în spatele unui smartphone se află o cantitate importantă de materii prime, energie, apă, procese industriale și lanțuri globale de aprovizionare.

De aceea, momentul în care un telefon este înlocuit nu reprezintă sfârșitul poveștii sale. Poate fi începutul unei alte etape: reutilizare, recondiționare, recuperare de componente sau reciclare.

Problema este că milioane de telefoane rămân uitate în sertare sau ajung în fluxuri de deșeuri unde materialele valoroase nu mai sunt recuperate.

Datele internaționale arată cât de mare este decalajul. Potrivit *Global E-waste Monitor 2024*, categoria echipamentelor IT și de telecomunicații de mici dimensiuni – care include telefoane mobile, laptopuri, routere și dispozitive similare – a generat aproximativ 4,6 milioane de tone de deșeuri electronice, iar rata documentată de colectare și reciclare a fost de doar 22%.

Cu alte cuvinte, pentru fiecare 100 de kilograme din această categorie, doar aproximativ 22 de kilograme intră în fluxuri documentate de colectare și reciclare.

Un telefon mic poate avea o amprentă mare

Un smartphone conține zeci de materiale și elemente diferite: aluminiu, cupru, nichel, cobalt, litiu, staniu, zinc, metale rare și cantități mici de aur, argint sau alte materiale valoroase.

Valoarea unui telefon nu este, prin urmare, doar cea comercială. În interiorul său există materii prime care au fost extrase, procesate și transformate în componente electronice.

Când telefonul este reciclat corespunzător, aceste materiale pot fi recuperate și introduse din nou în economie, reducând nevoia de materii prime virgine.

În cazul anumitor materiale, ratele de recuperare pot fi ridicate atunci când dispozitivul este proiectat și demontat corespunzător. Un studiu citat de Fairphone privind reciclarea unui model de smartphone a identificat rate de recuperare de 80–98% pentru materiale precum aur, cupru, argint, cobalt, nichel, paladiu, platină, galiu, indiu și zinc, în funcție de material și de traseul tehnologic utilizat.

Asta arată de ce reciclarea nu este doar o metodă de eliminare a deșeurilor. Este, în esență, un proces de recuperare a resurselor.

Dar reciclarea nu rezolvă singură problema

Există o nuanță importantă.

Când vorbim despre sustenabilitatea telefoanelor, reciclarea este esențială, dar nu reprezintă întotdeauna intervenția cu cel mai mare impact.

O mare parte din amprenta de carbon a unui smartphone apare înainte ca acesta să fie vândut.

Potrivit datelor prezentate în Impact Report 2025 al Fairphone, până la 80% din amprenta de carbon a unui smartphone poate proveni din etapa de producție, de la extracția materiilor prime până la fabricarea componentelor și asamblare.

Acest procent este important pentru că schimbă perspectiva.

Dacă un telefon este aruncat după doi sau trei ani și înlocuit cu unul nou, se generează din nou o mare parte din impactul asociat producției unui dispozitiv.

Dacă telefonul este reparat și utilizat încă doi sau trei ani, necesitatea producerii unui nou dispozitiv poate fi amânată.

De aici rezultă o concluzie importantă pentru economia circulară: cel mai sustenabil telefon nu este neapărat cel care este reciclat cel mai bine, ci, în multe situații, cel care este folosit mai mult timp înainte de reciclare.

Durata de viață contează mai mult decât pare

Prelungirea duratei de utilizare poate avea un efect semnificativ asupra impactului total.

Fairphone estimează că extinderea duratei de viață a unui telefon până la cinci ani ar putea reduce emisiile asociate dispozitivului cu aproximativ 35%, în comparație cu un scenariu în care telefoanele sunt înlocuite mai rapid.

Este motivul pentru care reparabilitatea, disponibilitatea bateriilor și a pieselor de schimb, actualizările software și posibilitatea de recondiționare au devenit elemente importante în discuția despre telefoane sustenabile.

Un ecran schimbat sau o baterie înlocuită pot prelungi viața unui dispozitiv fără ca întregul telefon să fie înlocuit.

Ce se întâmplă cu telefoanele uitate în sertare?

Aici apare una dintre cele mai mari probleme ale economiei circulare.

Un telefon care nu mai este folosit, dar rămâne într-un sertar, nu produce automat un beneficiu de mediu. Resursele din interiorul său rămân blocate, iar un alt telefon poate fi produs între timp pentru a-l înlocui.

La nivel european, amploarea fenomenului este semnificativă. Fairphone estimează că în gospodăriile europene există aproximativ 642 de milioane de smartphone-uri neutilizate, dintre care circa 431 de milioane ar putea fi reciclate. Valoarea materialelor din aceste dispozitive este estimată la aproximativ 1,1 miliarde de euro.

Cifrele ilustrează o problemă economică la fel de importantă ca una de mediu: resursele există deja, dar nu se află acolo unde pot fi reutilizate.

Reutilizare, recondiționare, apoi reciclare

Un model circular eficient încearcă să păstreze produsul la cea mai mare valoare posibilă cât mai mult timp.

Ordinea poate fi simplă:

folosire mai îndelungată → reparare → reutilizare → recondiționare → recuperare de componente → reciclare.

Reciclarea apare la finalul ciclului, atunci când telefonul nu mai poate fi folosit în mod rezonabil.

Datele unui program de colectare Fairphone ilustrează această logică: în 2024, 63% dintre dispozitivele colectate au fost reutilizate, inclusiv prin recuperarea unor piese pentru reparații și recondiționarea unor telefoane.

Este un exemplu relevant pentru principiul economiei circulare: dacă un produs poate primi o a doua viață, reutilizarea poate păstra mai multă valoare decât dezmembrarea sa imediată pentru materiale.

De ce sunt telefoanele atât de importante pentru economia circulară?

Pentru că smartphone-ul concentrează într-un obiect foarte mic o combinație complexă de materiale.

Aurul, cuprul, cobaltul, nichelul, litiul, argintul și alte materiale sunt asociate unor procese de extracție și prelucrare care au propriul impact asupra mediului și comunităților.

Recuperarea lor din deșeurile electronice înseamnă că o parte din cererea viitoare poate fi acoperită din materiale deja aflate în economie.

Este una dintre ideile centrale ale economiei circulare: resursa nu trebuie considerată „deșeu” doar pentru că produsul care o conține nu mai este utilizat.

Reciclarea reduce și presiunea asupra materiilor prime

Reciclarea nu elimină nevoia de minerit și nici nu poate furniza instantaneu toate materialele necesare industriei electronice.

Dar poate contribui la reducerea necesarului de materii prime virgine.

Acest lucru devine cu atât mai important pe măsură ce cererea pentru tehnologii digitale, baterii, infrastructură energetică și alte echipamente electrice și electronice crește.

În cazul telefoanelor, valoarea reciclării vine tocmai din concentrarea unor materiale valoroase într-un volum relativ mic de echipamente.

Problema este colectarea.

Un telefon care nu ajunge într-un circuit formal de reutilizare sau reciclare nu poate contribui la această economie circulară.

Ce poate face consumatorul?

Impactul nu începe la centrul de reciclare, ci în momentul în care este luată decizia de a schimba telefonul.

Câteva reguli simple pot face diferența:

1. Folosește telefonul cât mai mult timp. Înlocuirea unui dispozitiv care încă funcționează generează un nou ciclu de producție.

2. Repară înainte de a înlocui. O baterie sau un ecran pot fi mai ușor de schimbat decât întregul dispozitiv.

3. Donează sau vinde telefonul funcțional. Un smartphone care nu mai este potrivit pentru primul proprietar poate fi util altcuiva.

4. Predă dispozitivul într-un sistem de colectare autorizat. Telefonul nu trebuie aruncat împreună cu deșeurile menajere.

5. Șterge datele personale înainte de predare. Reciclarea trebuie să meargă împreună cu protecția datelor.

Ce pot face companiile?

Pentru producători, discuția este mai amplă.

Un telefon proiectat pentru o durată de viață mai lungă, cu componente reparabile și piese disponibile, poate reduce presiunea asupra resurselor. Utilizarea materialelor reciclate poate reduce necesarul de materii prime virgine, iar programele de buy-back și take-back pot readuce dispozitivele în circuit.

Există deja exemple de producători care încearcă să aplice aceste principii. Fairphone, de exemplu, declară pentru modelul său Gen. 6 că peste 50% din greutatea dispozitivului provine din materiale fair sau reciclate, iar compania oferă un sistem prin care preia telefoane vechi pentru reutilizare, reparare sau reciclare.

Aceste exemple nu trebuie privite ca un standard universal pentru întreaga industrie, ci ca o demonstrație a faptului că designul produsului poate influența direct posibilitatea de reutilizare și reciclare.

Telefonul vechi nu este doar un deșeu

În spatele unui smartphone se află două realități care trebuie privite împreună.

Prima este impactul producției: extracția materiilor prime, fabricarea componentelor, energia și transportul.

A doua este oportunitatea economiei circulare: repararea, reutilizarea, recondiționarea și recuperarea materialelor.

Datele disponibile arată că până la 80% din amprenta de carbon poate fi concentrată în producție, în timp ce doar 22% din deșeurile provenite din categoria micilor echipamente IT și telecomunicații sunt documentate ca fiind colectate și reciclate.

Asta schimbă întrebarea.

Nu mai este suficient să ne întrebăm dacă telefonul nostru poate fi reciclat.

Trebuie să ne întrebăm cât timp îl putem folosi, dacă poate fi reparat, dacă poate primi o a doua viață și, atunci când nu mai poate fi utilizat, dacă materialele din el pot reintra în economie.

Pentru un obiect pe care îl schimbăm atât de des, telefonul mobil poate deveni una dintre cele mai concrete demonstrații ale economiei circulare: mai puțină extracție, mai puțină risipă și mai multă valoare păstrată în interiorul aceluiași produs.

Autor: Adriana Calcan

Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu

Fii un Exemplu – InfoCons Protecția Consumatorilor și Asociația Clubul Sportiv Phoenix Riders au semnat un Protocol de Colaborare

 

InfoCons – Organizație Europeană pentru Protecția Consumatorilor , reprezentată de domnul Sorin Mierlea, Președinte, și Asociația Clubul Sportiv Phoenix Riders, reprezentată de domnul Eliodor Apostolescu, Director General, au semnat un Protocol de Colaborare pentru dezvoltarea unor programe și activități comune cu impact social.

Prin acest parteneriat, InfoCons și Asociația Clubul Sportiv Phoenix Riders își propun să dezvolte activități comune care să aducă informațiile despre drepturile consumatorilor mai aproape de comunitatea sportivă și de publicul interesat de echitație. Colaborarea va urmări promovarea alegerilor informate în legătură cu produsele și serviciile asociate practicării sportului.

Pentru mai multe informații, click AICI .

InfoCons – Protecția Consumatorilor susține evenimentele organizate la Bruxelles de Bazar Diplomatic – Fii Un Exemplu – Protecția Mediului

Onoarea unei prezențe regale la DOBROGEA & PONTUS EUXINUS – Salonul Toamnei Românești la Château de Huldenberg

Cu deosebită emoție și recunoștință, avem onoarea de a-i avea ca invitați speciali, în cadrul evenimentului Romanian Autumn Salon at Château de Huldenberg – DOBROGEA & PONTUS EUXINUS – Salonul Toamnei Românești la Château de Huldenberg, pe Nicolae al Romaniei și Alina-Maria de Roumanie.

Prezența lor conferă evenimentului nostru o dimensiune simbolică aparte, așezând povestea Dobrogei într-un cadru de eleganță, continuitate și memorie istorică. Într-un castel european, sub semnul dialogului cultural și al diplomației prin patrimoniu, această participare aduce un plus de noblețe și profunzime mesajului pe care dorim să îl transmitem – România are regiuni, oameni și istorii care merită cunoscute, respectate și celebrate în inima Europei.

Pentru mai multe informații, click AICI .

Asociația Re-Autentic și InfoCons dezvoltă o aplicație web pentru inventarierea arborilor din orașele României – Fii un Exemplu – InfoCons Protecția Mediului

O viitoare bază de date națională a arborilor urbani va oferi informații esențiale pentru protejarea spațiilor verzi, îmbunătățirea calității aerului și fundamentarea programelor de plantare.

Asociația Re-Autentic și InfoCons inițiază un proiect comun de dezvoltare a unei aplicații digitale dedicate inventarierii arborilor din orașele României. Inițiativa urmărește construirea, în timp, a unei baze de date relevante despre vegetația urbană, care să ofere o imagine mai clară asupra patrimoniului verde existent și informații utile pentru planificarea unor orașe mai sănătoase și mai reziliente.

Proiectul pornește de la o nevoie simplă, dar esențială: pentru a proteja și dezvolta eficient infrastructura verde a unui oraș trebuie să știm, mai întâi, ce există.

Câți arbori are un oraș? Unde sunt concentrați și unde există deficit de vegetație? Ce specii sunt prezente? Care este starea arborilor și care sunt zonele în care ar trebui prioritizate plantările? Cum evoluează patrimoniul arboricol de la un an la altul?

Aplicația dezvoltată de Asociația Re-Autentic și InfoCons își propune să contribuie la găsirea, pe bază de date, a unor răspunsuri la aceste întrebări.

Funcționalități tehnice: de la codul QR al fiecărui arbore, la certificatul de impact

Din punct de vedere tehnic, adăugarea unui arbore în platformă se va putea face în două moduri. Fie prin scanarea unui cod QR generat de aplicație și atribuit arborelui, caz în care coordonatele GPS sunt înregistrate automat, fie prin introducerea manuală a datelor arborelui, situație în care platforma va genera codul QR corespunzător, permițând actualizarea ulterioară a coordonatelor.

Aplicația își propune să ofere și entităților – administrații publice, companii, asociații și alte organizații – posibilitatea de a avea un inventar propriu al arborilor pe care i-au plantat. Pe baza acestui inventar, fiecare entitate va putea demara propriile campanii de împădurire și va putea genera un certificat care să evidențieze impactul acesteia asupra mediului.

De la numărarea arborilor la o politică urbană bazată pe date

Inventarierea arborilor nu reprezintă doar realizarea unei evidențe numerice. O bază de date structurată poate deveni un instrument de lucru pentru evaluarea, protejarea și dezvoltarea infrastructurii verzi urbane.

În funcție de datele care vor fi colectate în cadrul proiectului, fiecare arbore inventariat va contribui la o imagine mai clară asupra vegetației urbane: distribuția arborilor, speciile existente, caracteristicile acestora, starea lor și zonele în care vegetația este insuficient reprezentată.

Pe baza unei asemenea evidențe și prin corelarea informațiilor cu date despre suprafață, populație, densitate urbană, calitatea aerului, temperatură și alte caracteristici locale, vor putea fi dezvoltate analize privind necesarul de arbori suplimentari și scenarii de plantare pentru diferite zone ale orașelor.

Obiectivul este ca deciziile privind plantările să poată fi fundamentate tot mai mult pe date și pe nevoile reale ale fiecărei comunități, nu doar pe obiective generale exprimate printr-un anumit număr de arbori plantați.

Arborii, o infrastructură esențială pentru oraș

Arborii urbani îndeplinesc simultan mai multe funcții de mediu. Frunzele și suprafețele vegetale pot reține o parte din particulele aflate în aer, iar arborii pot absorbi anumite substanțe poluante gazoase. Prin umbrire și evapotranspirație, vegetația contribuie și la reducerea temperaturilor la nivel local, un beneficiu important în orașele afectate tot mai frecvent de perioade de caniculă.

În același timp, coroanele arborilor și sistemele radiculare contribuie la interceptarea precipitațiilor și la reducerea scurgerilor rapide ale apei de ploaie, iar arborii stochează carbon și oferă habitat și hrană pentru numeroase specii.

O evidență actualizată poate ajuta orașele nu doar să afle câți arbori au, ci și să estimeze mai bine serviciile ecosistemice oferite de aceștia și pierderile produse atunci când arborii maturi dispar.

Unde există suficient verde și unde este nevoie de intervenție

Unul dintre avantajele majore ale viitoarei aplicații va fi posibilitatea de a identifica diferențele dintre cartiere și zone urbane.

Într-un oraș, existența unui număr mare de arbori la nivel general nu înseamnă automat că aceștia sunt distribuiți echilibrat. Unele cartiere pot beneficia de aliniamente mature, parcuri și suprafețe extinse de vegetație, în timp ce alte zone pot avea puțini arbori și suprafețe puternic mineralizate.

Cartografierea arborilor poate face aceste diferențe vizibile și poate ajuta la stabilirea unor priorități de intervenție.

Astfel, datele rezultate din inventariere ar putea fi utilizate pentru:

  • identificarea zonelor cu deficit de arbori și de umbră;
  • stabilirea priorităților pentru viitoarele campanii de plantare;
  • alegerea mai bună a speciilor în funcție de condițiile locale;
  • monitorizarea stării arborilor și identificarea necesităților de întreținere;
  • urmărirea arborilor plantați și a evoluției lor în timp;
  • evaluarea diversității speciilor și reducerea vulnerabilității la boli sau dăunători;
  • estimarea contribuției vegetației urbane la reducerea poluării, stocarea carbonului și gestionarea apelor pluviale;
  • evaluarea evoluției patrimoniului verde de la un an la altul;
  • creșterea transparenței asupra modului în care este administrată vegetația urbană;
  • furnizarea unei baze de date utile autorităților, cercetătorilor, organizațiilor de mediu și comunităților locale.

Câți arbori mai sunt necesari într-un oraș?

Una dintre direcțiile importante ale proiectului este dezvoltarea capacității de analiză a necesarului suplimentar de vegetație urbană.

Calitatea aerului într-un oraș este influențată de numeroși factori (trafic, încălzirea clădirilor, activități economice, condiții meteorologice și configurația urbană), astfel încât arborii nu pot reprezenta singura soluție pentru combaterea poluării.

Datele despre vegetație pot arăta însă unde infrastructura verde este insuficientă. Pe baza lor pot fi construite scenarii prin care autoritățile și comunitățile să afle unde și în ce măsură ar trebui extinsă vegetația, pentru a maximiza beneficiile pentru locuitori.

În locul unor campanii de plantare bazate exclusiv pe numărul total de puieți, datele pot permite formularea unor obiective mai precise: plantarea arborilor potriviți în zonele potrivite și urmărirea lor până la maturitate.

Un arbore plantat nu este suficient. Important este și ce se întâmplă cu el după plantare

Inventarierea poate contribui și la schimbarea modului în care este măsurat succesul programelor de împădurire urbană.

Numărul arborilor plantați într-un anumit an oferă doar o imagine parțială. Pentru a evalua impactul real, este important să se știe câți dintre aceștia supraviețuiesc, cum se dezvoltă, dacă sunt întreținuți și ce contribuție pot avea în timp la infrastructura verde a orașului.

O evidență digitală actualizată poate permite urmărirea acestor informații și poate transforma investițiile în plantări într-un proces mai transparent și mai ușor de evaluat.

Date pentru administrații, cercetători și cetățeni

Prin proiectul inițiat de Asociația Re-Autentic și InfoCons, datele despre arborii urbani sunt privite ca o resursă de interes public.

Pe termen lung, existența unei evidențe structurate poate contribui la fundamentarea strategiilor locale privind spațiile verzi, adaptarea la schimbările climatice, reducerea efectului de insulă de căldură urbană, biodiversitatea și calitatea vieții.

Totodată, informațiile pot deveni utile mediului academic și organizațiilor care studiază evoluția orașelor, dar și cetățenilor interesați de spațiul verde din comunitatea în care trăiesc.

„Nu putem administra corect ceea ce nu cunoaștem. Prin acest proiect vrem să construim un instrument care să ne ajute să vedem, la propriu, patrimoniul verde al orașelor din România: ce arbori avem, unde se află, în ce stare sunt și, mai ales, dacă au dispărut anumiți copaci, să știm din ce cauză au fost tăiați. Inventarierea este punctul de plecare pentru decizii mai bune privind protejarea arborilor existenți și plantările viitoare.”

— Floriana Coman, Președinte al Asociației Re-Autentic

„Accesul la informații clare și ușor de înțeles este esențial pentru orice decizie care privește comunitatea. Pe 24 martie 2008 am demarat Campania Naționala de educare și informare a consumatorilor „o9atitudine!”, sub sloganul „Închide. Stinge. Reciclează.

 Acum ne dorim ca informațiile despre arborii din orașele României să devină un instrument util atât pentru cetățeni, cât și pentru autorități și organizații interesate de protecția mediului și de calitatea vieții urbane.”

— Sorin Mierlea, Președinte al InfoCons

Un proiect construit pentru dezvoltare la nivel național

Lucrările la aplicație au început în această etapă, urmând ca proiectul să fie dezvoltat progresiv.

Asociația Re-Autentic și InfoCons își propun ca inițiativa să reunească, în timp, informații din cât mai multe orașe și să creeze o imagine coerentă asupra patrimoniului arboricol urban la nivel național.

Pe măsură ce baza de date va crește, valoarea sa nu va consta doar în numărul arborilor inventariați, ci și în posibilitatea de a compara situația între zone și orașe, de a urmări schimbările în timp și de a fundamenta măsuri de protecție și dezvoltare a infrastructurii verzi.

Proiectul își propune astfel să transforme inventarierea arborilor dintr-o simplă evidență într-un instrument de planificare urbană, informare publică și protecție a mediului.

Despre Asociația Re-Autentic

Asociația Re-Autentic este o organizație neguvernamentală din România dedicată transformării ideilor în acțiuni concrete pentru un viitor sustenabil, cu proiecte axate pe protecția mediului, sănătate publică, economie circulară și dezvoltarea infrastructurii verzi urbane. Printre inițiativele sale se numără „Orașe Respiră”, un proiect național de reîmpădurire urbană derulat în parteneriat cu InfoCons, prin care spații publice neutilizate sunt transformate în mini-păduri (metoda Miyawaki), cu monitorizare digitală a arborilor prin coduri QR. Mai multe informații: re-autentic.ro.

Despre InfoCons

InfoCons – Protecția Consumatorilor este o organizație neguvernamentală înființată în 2003, cu misiunea de a apăra drepturile consumatorilor din România și de a promova o cultură a consumului responsabil. InfoCons este membru cu drepturi depline al Consumers International și colaborează cu organizații internaționale precum ANEC și WIPO. Organizația derulează programe de informare și educație pentru consumatori, centre locale de consultanță în toate județele țării și cursuri postuniversitare organizate în parteneriat cu Universitatea din București. Mai multe informații: infocons.ro.

Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului