InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu ! Dincolo de Conștientizare : Rolul Educației de Mediu în Transformarea CSR-ului dintr-o Inițiativă de Pionierat într-o Normalitate Socială

InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu ! Dincolo de Conștientizare : Rolul Educației de Mediu în Transformarea CSR-ului dintr-o Inițiativă de Pionierat într-o Normalitate Socială

Privit retrospectiv, parcursul responsabilității sociale corporative (CSR) reflectă nu doar maturizarea pieței, ci și o transformare profundă a mentalității colective. Ceea ce astăzi este considerat un standard operațional firesc sau o componentă obligatorie de management structural a început, în urmă cu mai bine de două decenii, sub forma unor acțiuni izolate, ghidate adesea de bune intenții, dar lipsite de o viziune strategică pe termen lung. În acest proces de tranziție, pilonul central care a permis trecerea de la acțiuni de moment la o cultură solidă a sustenabilității a fost, fără îndoială, educația.

Activând în această sferă încă din anul 2008, am avut oportunitatea de a observa direct dinamica acestei evoluții și de a contribui la proiecte menite să schimbe comportamente de la cele mai fragede vârste. Experiența acumulată în toți acești ani demonstrează că modificarea reală a unei societăți nu se realizează prin reglementări impuse brusc, ci prin cultivarea timpurie a unor valori ecologice solide.

Proiectele de informare și campaniile de conștientizare pe teme de mediu, derulate constant pe parcursul fiecărui an, au jucat un rol esențial în alfabetizarea ecologică a noilor generații, demonstrând că investiția în educația copiilor reprezintă cea mai sigură cale către un viitor sustenabil.

Pentru mai multe informații, click AICI .

/de

InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu : CSR – De la alfabetul responsabilității sociale la un model de dezvoltare eco-friendly

InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu : CSR – De la alfabetul responsabilității sociale la un model de dezvoltare eco-friendly

În peisajul contemporan, termenul „sustenabilitate” a devenit pilonul central în jurul căruia gravitează discursul public, strategiile de investiții și reglementările comerciale. Privind însă în urmă, realizăm că actuala maturizare a conceptului de ESG (Mediu, Social, Guvernanță) nu ar fi fost posibilă fără o etapă fundamentală, adesea neînțeleasă în profunzime la începuturile ei: Responsabilitatea Socială Corporativă (CSR).

Evoluția CSR-ului nu a fost doar o simplă adoptare de bune practici importate, ci un veritabil proces de învățare organizațională. Învățarea acestui „alfabet” inițial al responsabilității a reprezentat baza pe care s-a construit puntea dintre mediul de business, resurse și comunitate. Cu toate acestea, deși marile corporații navighează deja în era raportărilor obligatorii, o privire obiectivă asupra pieței ne arată că sectorul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) trece printr-un proces firesc de adaptare, redefinind semnificația reală a responsabilității sociale în activitatea de zi cu zi.

Pentru mai multe informații, click AICI .

/de

InfoCons lanseaza Centrul de Protectia Consumatorilor in Domeniul Energiei

Cum depui o sesizare la Centrul de Protecția Consumatorilor în Domeniul Energiei

Consumatorii care întâmpină probleme în relația cu furnizorii de energie pot apela la InfoCons Centrul de Protecția Consumatorilor în Domeniul Energiei prin mai multe canale:

  • Telefon: 021 9615 (numar cu tarif normal in reteaua fixa Orange Romania Communication S.A. ) apelabil din orice rețea fixă sau mobilă
  • E-mail: sesizarienergie@infocons.ro;
  • Adresă poștală: O.P. 53, C.P. 83, sector 4, București.

 

Mai multe informatii AICI 

/de

Fii un Exemplu : Economia circulară în Europa, explicată pe înțelesul tuturor

Fii un Exemplu : Economia circulară în Europa, explicată pe înțelesul tuturor

Economia face parte din viața noastră de zi cu zi și, de cele mai multe ori, nici nu ne dăm seama cât de mult depindem de ea. Ne oferă locuri de muncă, produse și servicii care ne ajută să trăim confortabil: de la legume și fructe cumpărate din piața de cartier până la fructe tropicale aduse de la mii de kilometri distanță, de la haine ieftine la gadgeturi de ultimă generație și pachete de vacanță în cele mai îndepărtate colțuri ale planetei. Economia europeană este activă în numeroase sectoare, printre care industria, agricultura, energia, transportul, construcțiile, producția, turismul și o gamă largă de servicii, oferind milioane de locuri de muncă în nenumărate companii, magazine și birouri.

Există însă și o față mai puțin plăcută a acestei prosperități. Potrivit Agenției Europene de Mediu (AEM/EEA), aceleași activități economice care ne țin economiile în mișcare dăunează naturii și provoacă schimbări climatice. Ca și restul lumii, economia europeană are nevoie de resurse — materiale, energie, teren și apă, pe lângă capitalul uman și munca oamenilor — pentru a produce bunurile și serviciile de care ne bucurăm. Problema este că modul în care producem și consumăm astăzi nu este sustenabil: extragem mai multe resurse decât poate reface natura și eliberăm mai mulți poluanți decât pot tolera oamenii și mediul fără a suferi efecte nocive. Tocmai de aici pornește discuția despre economia circulară — un model diferit de a folosi resursele, pe care AEM îl explică pas cu pas și îl monitorizează prin instrumente dedicate.

Ce înseamnă, de fapt, o economie circulară

Cel mai simplu mod de a înțelege economia circulară este să o comparăm cu modelul cu care ne-am obișnuit: unul „liniar”. În modelul liniar, extragem materii prime, fabricăm produse, le folosim o vreme și apoi le aruncăm. Este o linie dreaptă care se termină, aproape mereu, la coșul de gunoi. Economia circulară propune, în schimb, un cerc: resursele rămân în uz cât mai mult timp posibil, iar la finalul vieții unui produs materialele valoroase sunt readuse înapoi în economie, în loc să devină deșeuri.

Agenția Europeană de Mediu definește economia circulară prin trei principii esențiale. În primul rând, este vorba despre reducerea consumului de resurse, adică despre a folosi mai puțin și mai chibzuit ceea ce natura ne pune la dispoziție. În al doilea rând, este vorba despre menținerea produselor în uz cât mai mult timp posibil, prin reparare, reutilizare și o durată de viață mai lungă. În al treilea rând, este vorba despre valorificarea deșeurilor generate, astfel încât materialele să fie reintroduse în circuitul economic în loc să fie irosite.

AEM subliniază că folosirea resurselor pentru mai mult timp, prevenirea deșeurilor și utilizarea deșeurilor ca resursă sunt elemente centrale ale unei economii circulare. Combinate, aceste practici pot contribui la reducerea presiunii asupra mediului atât în interiorul Europei, cât și dincolo de granițele sale — un detaliu important, pentru că într-o lume globalizată, consumul Europei are efecte care se resimt mult mai departe de continentul nostru.

De ce contează cum folosim resursele

Ca să funcționeze, orice economie are nevoie de materiale, energie, teren și apă. Problema apare atunci când consumăm prea mult și prea repede. AEM atrage atenția că, în lumea globalizată de astăzi, bunurile și oamenii sunt transportate pe distanțe tot mai mari, ceea ce înseamnă mai multe emisii de gaze cu efect de seră și mai multă poluare. Iar atunci când terminăm de folosit un produs, îl aruncăm — adăugând la munții de deșeuri și la poluarea deja existentă.

Există totuși și vești bune. Potrivit AEM, utilizarea resurselor în toate statele membre ale UE a scăzut în ultimul deceniu, în timp ce productivitatea resurselor s-a îmbunătățit — cu alte cuvinte, reușim să obținem mai multă valoare din fiecare unitate de resursă folosită. În privința deșeurilor, generarea lor în Europa rămâne ridicată, dar tendința este de orientare tot mai clară către reciclare.

Un exemplu concret pe care AEM îl oferă ne ajută să înțelegem unde apasă cel mai tare consumul de resurse: locuințele și alimentele sunt considerate „puncte fierbinți”, reprezentând împreună 72% din amprenta materială a UE. Practic, felul în care locuim și felul în care ne hrănim au cel mai mare impact asupra resurselor. Este o informație valoroasă pentru fiecare dintre noi, pentru că ne arată unde pot conta cel mai mult schimbările din viața de zi cu zi.

Cât ar trebui să reziste, de fapt, telefonul tău

Una dintre cele mai interesante idei aduse în discuție de AEM privește durata de viață a produselor pe care le folosim. Agenția distinge între trei tipuri de „durate de viață” ale unui produs. Durata de viață reală este intervalul dintre momentul în care un produs este vândut și momentul în care este aruncat sau înlocuit. Durata de viață proiectată este perioada pentru care producătorul își definește produsul să rămână funcțional. Iar durata de viață dorită este timpul mediu pe care consumatorii și-ar dori ca produsele să reziste.

Diferența dintre aceste trei valori este surprinzătoare. Datele prezentate de AEM arată, de exemplu, că un telefon inteligent are o durată de viață reală de doar 1,8 ani și una proiectată de aproximativ 2 ani — însă consumatorii și-ar dori ca acesta să reziste, în medie, 5,2 ani. La televizoare, durata reală este de 7,3 ani, cea proiectată de până la 25 de ani, iar cea dorită de 11 ani. Mașinile de spălat rezistă în realitate 8,3 ani, sunt proiectate pentru 10 ani, iar consumatorii și-ar dori 12,7 ani. La aspiratoare, valorile sunt de 8 ani (real), 10 ani (proiectat) și 10,3 ani (dorit).

Ce ne spun aceste cifre? Că, de multe ori, ne dorim ca produsele noastre să reziste mult mai mult decât o fac în realitate. Aici intervine gândirea circulară: dacă produsele ar fi proiectate pentru durabilitate, reutilizare și reparare, am putea folosi resursele mai mult timp și am reduce cantitatea de deșeuri. AEM afirmă explicit că, pentru a valorifica pe deplin beneficiile potențiale ale unei economii circulare, va fi esențial să proiectăm materialele și produsele punând accent pe durabilitate, reutilizare și reparare.

Clădirile: cum poate ajuta circularitatea în locul în care trăim

Un alt domeniu în care economia circulară poate face o diferență majoră este cel al clădirilor. AEM subliniază că locuințele și construcțiile joacă un rol vital în politica de mediu și climatică a Europei, tocmai pentru că folosesc cantități semnificative de resurse și energie.

Agenția indică mai multe strategii concrete. Evitarea utilizării de materiale noi ajută la reducerea emisiilor de CO2 și la economisirea resurselor. Prelungirea duratei de viață a clădirilor, prin reparații și modernizare, reduce cererea de construcții noi — iar o construcție nouă necesită mult mai multe materiale decât o renovare. În plus, aplicarea unor strategii de renovare circulară, precum folosirea materialelor reciclate sau proiectate pentru a putea fi demontate, ar putea aduce economii impresionante.

Cât de mari? Potrivit AEM, aplicarea acestor strategii de renovare circulară în fondul de clădiri al UE ar putea reduce cumulat aproximativ 650 de milioane de tone de materiale și ar putea economisi cantități substanțiale de CO2 în perioada 2022–2050. Este un exemplu bun despre modul în care principiile circulare, aplicate la scară largă, se traduc în beneficii concrete pentru mediu și pentru climă.

Cum măsoară Europa progresul: Circularity Metrics Lab

Una dintre cele mai importante întrebări este: de unde știm dacă Europa chiar avansează către o economie circulară? Aici intervine munca Agenției Europene de Mediu. Tranziția către o economie circulară este una dintre ambițiile strategice majore ale UE, iar AEM subliniază că măsurarea progresului este esențială pentru a înțelege ce acțiuni funcționează și ce domenii necesită mai multă atenție.

Pentru aceasta, AEM a dezvoltat „Circularity Metrics Lab” (CML), un laborator de indicatori ai circularității — o platformă de monitorizare care prezintă date despre inițiativele și inovațiile ce caracterizează o economie circulară funcțională. CML folosește o gamă variată de surse: seturi de date europene, statistici naționale, sondaje și fluxuri de date noi, pentru a oferi o imagine cât mai completă a progresului.

Ceea ce face acest instrument deosebit este că vine în completarea altor cadre de monitorizare, precum Cadrul de monitorizare a economiei circulare al Comisiei Europene, aducând informații suplimentare din surse noi și din perspective diferite. Datele din CML sunt grupate în patru categorii: cadrul favorabil (enabling framework), mediul de afaceri (business), consumul (consumption) și materialele și deșeurile (materials and waste). Pe lângă acestea, există module tematice dedicate unor subiecte specifice: materialele plastice, prevenirea deșeurilor, durata de viață a produselor și textilele. Practic, oricine este interesat poate explora aceste date pentru a înțelege unde se află Europa și în ce direcție se îndreaptă.

Unde se află Europa acum și ce urmează

AEM oferă și o măsură globală a progresului: rata de circularitate. Aceasta ne arată ce proporție din materialele folosite în economie provine din reciclare, în loc să fie extrasă din natură. În 2022, Europa avea o rată de circularitate de 11,5%, ceea ce înseamnă că a consumat o proporție mai mare de materiale reciclate decât alte regiuni ale lumii — un motiv de optimism moderat.

Pe de altă parte, AEM este onestă în privința ritmului. Progresul în UE a fost lent, iar Europa este încă departe de ambiția de a-și dubla rata de circularitate până în 2030. Evaluând progresul către obiectivele circulare actuale, un raport al AEM arată că există o probabilitate scăzută sau moderată ca acestea să fie atinse în anii următori. Agenția explică însă și motivul: multe dintre politicile privind economia circulară sunt relativ noi, iar unele nu au fost încă implementate pe deplin la nivel național. Cu alte cuvinte, roadele acestor măsuri urmează să se vadă pe termen mai lung.

La nivel de politici, cadrul general este oferit de Planul de acțiune al UE privind economia circulară, care acoperă întregul ciclu de viață al materialelor și produselor. La acesta se adaugă Directiva-cadru privind deșeurile, care introduce o serie de prevederi noi menite să reducă deșeurile: interdicții pentru anumite articole din plastic, ținte pentru colectarea separată și pentru conținutul de material reciclat al sticlelor din plastic, precum și scheme de responsabilitate a producătorilor pentru mucurile de țigară și echipamentele de pescuit. Toate acestea sunt sprijinite de inițiative mai ample, precum Pactul verde european și planul de acțiune privind poluarea zero.

Ce putem face noi, ca simpli consumatori

Poate părea că economia circulară este o chestiune care ține doar de guverne, de industrie și de instituții europene. În realitate, fiecare dintre noi face parte din acest cerc. Așa cum arată datele AEM, felul în care locuim și felul în care ne hrănim reprezintă cea mai mare parte a amprentei noastre materiale, iar diferența dintre cât rezistă produsele și cât ne-am dori să reziste este influențată și de deciziile noastre de cumpărare.

Fii un exemplu: alege produse durabile, care pot fi reparate, și nu doar cele mai ieftine. Repară în loc să arunci, atunci când este posibil, și dă o a doua viață obiectelor prin reutilizare. Colectează separat deșeurile, pentru ca materialele valoroase să poată fi reciclate și readuse în economie. Gândește-te de două ori înainte de a înlocui un aparat care încă funcționează. Aceste gesturi mici, înmulțite cu milioane de consumatori, sprijină exact principiile pe care le promovează economia circulară: reducerea consumului de resurse, prelungirea duratei de viață a produselor și valorificarea deșeurilor.

Mesajul central al Agenției Europene de Mediu este clar: pentru a atinge o sustenabilitate reală, Europa trebuie să transforme sisteme întregi — agricultura, transportul, energia, industria și construcțiile — într-o economie circulară. Această transformare va îmbunătăți sustenabilitatea, va reduce poluarea și va contribui la combaterea schimbărilor climatice. Iar drumul către acest obiectiv nu este doar responsabilitatea celor care fac politici, ci și a fiecăruia dintre noi, prin alegerile pe care le facem în fiecare zi. Informația există, instrumentele de măsurare există, direcția este trasată — depinde și de noi cât de repede închidem cercul.

Semnătura : Departamentul InfoCons pentru Protecția Mediului

/de

Fii un Exemplu : Europa în cifre – emisii, energie și adaptare

Fii un Exemplu : Europa în cifre – emisii, energie și adaptare

Schimbările climatice ne privesc pe toți și se accelerează. Nu mai sunt o problemă abstractă, care ține de rapoarte științifice greu de citit, ci o realitate care ne intră deja în viața de zi cu zi: veri tot mai fierbinți, secete care afectează recoltele, inundații care distrug gospodării și facturi la energie care ne pun bugetele familiei la încercare. Agenția Europeană de Mediu (EEA) trage un semnal clar: dacă temperatura globală nu este menținută sub pragul de 1,5°C, impactul va deveni și mai sever. Vestea bună este că Uniunea Europeană și statele membre au început deja pași importanți pentru a reduce rapid emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a se adapta la o climă în schimbare.

De ce se schimbă clima și cine este responsabil

Explicația este, până la urmă, simplă. Gazele cu efect de seră provenite din **activitățile umane** – în principal din **arderea combustibililor fosili**, din producția industrială și din activitățile agricole – fac ca planeta noastră să se încălzească într-un ritm accelerat. Aceste gaze intensifică efectul de seră natural și determină încălzirea globală.

EEA identifică patru tipuri principale de gaze cu efect de seră generate de om, iar înțelegerea lor ne ajută să vedem exact de unde vine problema:

– **Dioxidul de carbon**, care provine mai ales din transport, cărbune, petrol, defrișări și gaz natural ars pentru a genera căldură și electricitate; – **Metanul**, produs în principal din gestionarea deșeurilor de la creșterea animalelor și din scurgerile din operațiunile cu cărbune, petrol și gaz; – **Protoxidul de azot**, provenit din utilizarea îngrășămintelor; – **Gazele fluorurate**, provenite din producție și din industrie.

Cu alte cuvinte, fiecare dintre aceste surse are legătură directă cu modul în care producem energie, ne deplasăm, cultivăm hrana și fabricăm bunurile pe care le consumăm. De aceea, schimbările climatice nu sunt doar o chestiune de politici de stat, ci și de alegeri individuale. Când reducem risipa, alegem transportul mai curat sau folosim energia mai eficient, contribuim la aceeași ecuație pe care o gestionează și guvernele.

Europa în cifre: cât de mult s-a încălzit continentul nostru

Aici datele EEA devin cu adevărat grăitoare. Vara anului **2023 a fost cea mai caldă înregistrată vreodată la nivel global**, iar tendința pare să continue: în 2024 recordurile de temperatură au fost în continuare doborâte. Indicatorul EEA arată că temperatura medie globală la nivelul solului între 2013 și 2023 a fost cu **1,19 până la 1,21°C mai ridicată decât nivelul preindustrial**, ceea ce face din acest interval **cel mai cald deceniu înregistrat vreodată**.

Și mai important pentru noi: temperaturile terestre din Europa au crescut chiar mai rapid în aceeași perioadă, cu **2,12 până la 2,19°C**. Practic, continentul nostru se încălzește de aproape două ori mai repede decât media globală. EEA subliniază că Europa este **cel mai rapid continent care se încălzește din lume**. Dovezile științifice sunt clare: această creștere a temperaturii se datorează gazelor cu efect de seră pe care le eliberăm în atmosferă.

De ce contează pragurile de temperatură despre care auzim atât de des? EEA le explică simplu. Limita de **1,5°C** este ținta agreată la nivel internațional, reafirmată și la COP27, dincolo de care riscurile cresc semnificativ. Iar creșterea de **2°C** față de perioada preindustrială este descrisă de oamenii de știință drept pragul de la care apar **consecințe catastrofale pentru climă și mediu**. Diferența dintre 1,5 și 2 grade poate părea mică pe termometru, dar la scara unui continent înseamnă diferența dintre riscuri gestionabile și dezastre greu de controlat.

Emisiile de gaze cu efect de seră: progres real, dar insuficient

Aici avem și motive de optimism. Uniunea Europeană **și-a depășit ținta de reducere pentru 2020**, care era de 20%, și și-a **redus emisiile cu aproximativ o treime din 1990** încoace. Mai mult, comunicatele EEA arată că **UE și-a redus emisiile de gaze cu efect de seră cu 40% din 1990**, demonstrând că este posibil să reduci poluarea în timp ce economia continuă să crească.

Cel mai recent salt este notabil: emisiile nete totale de gaze cu efect de seră din Uniunea Europeană **au scăzut cu 8% în 2023**, un progres semnificativ către neutralitatea climatică. Această scădere masivă a fost determinată de o reducere importantă a utilizării cărbunelui și de creșterea surselor de energie regenerabilă, sprijinită și de un consum de energie mai redus în întreaga Europă, potrivit datelor estimative din raportul „Trends and Projections” al EEA.

Totuși, EEA este onestă și în privința provocărilor rămase. Pe baza măsurilor climatice existente raportate, proiecțiile statelor membre estimează o reducere a emisiilor nete până în 2030 la un **nivel cu 43% sub cel din 1990**. Vestea bună este că 22 de state membre au transmis proiecții suplimentare, care includ măsuri planificate, dar încă nelansate; împreună, acestea ar reduce emisiile nete ale UE cu **49% sub nivelul din 1990** până în 2030. Cu alte cuvinte, chiar și cu tot ce este planificat momentan, nu ajungem încă la ținta de 55%. Este exact motivul pentru care EEA insistă că eforturile trebuie să crească substanțial.

Țintele climatice ale UE, pe scurt

Uniunea Europeană a transformat ambiția climatică în obligație legală. Prin **Legea europeană a climei**, UE a făcut din **neutralitatea climatică până în 2050 un obiectiv obligatoriu din punct de vedere juridic**, a stabilit o țintă intermediară de reducere netă a emisiilor cu 55% până în 2030 și lucrează la stabilirea țintei pentru 2040. Cadrul general al acestor eforturi este **Pactul Verde European (European Green Deal)**, o foaie de parcurs pentru ca UE să atingă sustenabilitatea până în 2050.

Infograficul EEA privind țintele pentru 2030 rezumă cele trei direcții-cheie la nivelul UE:

– o **reducere netă de 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră** față de 1990; – o creștere a **ponderii surselor regenerabile la 32%** din consumul final brut de energie; – o **îmbunătățire de 32,5% a eficienței energetice**.

Pe lângă cifre, obiectivele de atenuare pentru 2030 urmăresc și un traseu ambițios, eficient din punctul de vedere al costurilor și corect din punct de vedere social către neutralitatea climatică din 2050, stimularea creării de locuri de muncă verzi și încurajarea partenerilor internaționali să își crească ambiția pentru a limita creșterea temperaturii globale la 1,5°C.

Energia: motorul principal al schimbării

Datele EEA arată clar de ce energia este piesa centrală a acestui puzzle. Scăderea record din 2023 a fost condusă tocmai de **declinul utilizării cărbunelui** și de **creșterea energiei regenerabile**, precum și de reducerea consumului de energie. Concluziile COP28 de la Dubai au mers în aceeași direcție: guvernele au recunoscut că eforturile de atenuare erau prea lente și au făcut apel la accelerarea **tranziției de la combustibilii fosili către energia regenerabilă**, precum energia eoliană și cea solară, în următoarea rundă de angajamente climatice.

Pentru tine, ca și consumator, mesajul este încurajator: fiecare kilowatt-oră economisit sau produs din surse curate contează. Ponderea energiei din surse regenerabile este unul dintre indicatorii pe care EEA îi monitorizează atent la nivelul fiecărei țări, tocmai pentru că aici se joacă o parte importantă a bătăliei climatice. Alegerile legate de eficiența energetică a locuinței, de modul în care ne încălzim și de cum ne deplasăm au un efect cumulat considerabil.

Adaptarea: Europa nu este încă pregătită pentru riscuri

Reducerea emisiilor (atenuarea) este doar jumătate din poveste. Cealaltă jumătate este **adaptarea** – acțiunile prin care ne pregătim pentru efectele deja inevitabile ale schimbărilor climatice, cum ar fi prevenirea inundațiilor și pregătirea pentru valurile de căldură.

Aici, avertismentul EEA este ferm: **Europa nu este pregătită pentru riscurile climatice care cresc rapid**. Aceste riscuri amenință securitatea energetică și alimentară, ecosistemele, infrastructura, resursele de apă, stabilitatea financiară și sănătatea oamenilor. Fenomene precum căldura extremă, seceta, incendiile de vegetație și inundațiile, așa cum le-am trăit în anii recenți, se vor agrava în Europa chiar și în scenariile optimiste de încălzire globală. EEA a publicat prima **Evaluare europeană a riscurilor climatice (EUCRA)**, care avertizează că multe dintre aceste riscuri au atins deja niveluri critice și ar putea deveni catastrofale în absența unei acțiuni urgente și decisive.

Realitatea acestor riscuri s-a văzut concret. Potrivit serviciului Copernicus privind schimbările climatice (C3S), **luna mai 2024 a fost a 12-a lună consecutivă cu temperaturi record**. Iar în **iunie 2024, inundațiile devastatoare din Germania** au provocat mai multe victime și pagube economice semnificative. Ca răspuns, Comisia Europeană a adoptat **Strategia UE de adaptare**, care conturează o viziune pe termen lung pentru ca UE să devină **rezistentă la schimbările climatice până în 2050**, iar statele membre își dezvoltă propriile strategii și planuri de adaptare, adaptate riscurilor specifice fiecărei țări. EEA constată de asemenea că evaluările de risc climatic sunt tot mai des folosite pentru a informa și îmbunătăți politicile naționale de adaptare, valurile de căldură, secetele, inundațiile și incendiile de vegetație fiind fenomenele extreme raportate cel mai frecvent de autoritățile naționale.

Ce poți face tu, ca și consumator responsabil

Cifrele EEA arată că schimbarea este posibilă: o reducere a emisiilor cu circa o treime din 1990 și o scădere de 8% doar în 2023 dovedesc că politicile și comportamentele contează. Dar aceleași cifre arată și că nu suntem încă pe traiectoria necesară pentru ținta de 55% până în 2030.

Aici intri tu în ecuație. Cele patru surse principale de gaze cu efect de seră identificate de EEA – transportul, producția de energie, agricultura și industria – sunt strâns legate de consumul de zi cu zi. Alegerile pe care le faci în privința energiei pe care o folosești, a modului în care te deplasezi, a alimentelor pe care le cumperi și a bunurilor pe care le consumi contribuie la marele tablou. A reduce risipa, a economisi energie și a sprijini soluțiile curate nu sunt gesturi mărunte, ci parte dintr-un efort colectiv european și mondial de atenuare și adaptare.

Fii un exemplu. Informează-te din surse credibile precum EEA, înțelege cifrele din spatele titlurilor și transformă-le în decizii concrete. Europa are ținte clare și obligatorii, are date solide și are instrumente. Ceea ce mai are nevoie este implicarea fiecăruia dintre noi, pentru ca tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic până în 2050 să fie nu doar posibilă, ci și corectă și durabilă pentru toți.

Semnătura : Departamentul InfoCons pentru Protecția Mediului

/de

Domnul Sorin Mierlea , Președintele InfoCons Protecția Consumatorilor, a participat la o întâlnire de lucru cu domnul Prof. univ. dr. emerit Nicolae Voiculescu pe tema Proiectului ProEduHub

Astazi, 7 august 2026 , domnul Sorin Mierlea , Președintele Asociației InfoCons , a participat la o întâlnire de lucru cu domnul Prof. univ. dr. emerit Nicolae Voiculescu la sediul Universitatii Titu Maiorescu pe tema Proiectului ProEduHub

ProEduHub – un proiect dedicat tinerilor români din diaspora

ProEduHub este prima inițiativă lansată de InfoCons care urmărește apropierea tinerilor români din afara granițelor de sistemul educațional din România. Proiectul își propune să faciliteze accesul la informații relevante privind oferta universităților românești, să promoveze oportunitățile de studiu și dezvoltare profesională și să creeze punți de legătură între instituțiile de învățământ superior, comunitățile românești din diaspora și viitorii studenți.

 

 

Mai multe informatii AICI 

/de

Fii un Exemplu : Starea mediului în Europa, explicată simplu

Fii un Exemplu : Starea mediului în Europa, explicată simplu

La fiecare cinci ani, Agenția Europeană de Mediu (EEA) publică o radiografie amplă a stării mediului nostru. În 29 septembrie 2025 a apărut cea de-a șaptea ediție a acestui raport-far, intitulată „Europe’s environment 2025″, primul dintr-o serie ce a început în 1995. Este mai mult decât un document tehnic pentru specialiști: este o oglindă în care ne putem privi cu toții, ca locuitori ai continentului, pentru a înțelege în ce fel de Europă trăim astăzi și spre ce fel de Europă ne îndreptăm. Vestea bună este că raportul nu se limitează la a semnala problemele. El vorbește deschis despre riscuri, dar și despre soluții, despre reziliență și despre prosperitate, arătând că un mediu sănătos nu este un lux, ci temelia pe care se sprijină sănătatea, siguranța și bunăstarea noastră.

Ce este, de fapt, „Europe’s environment 2025″ și de ce te privește direct

Raportul EEA din 2025 este descris de agenție drept o „evaluare cuprinzătoare și transversală privind mediul, clima și sustenabilitatea în Europa”. Tradus în limbaj de zi cu zi, asta înseamnă că cineva a adunat la un loc, în mod coerent, ce știm despre aerul pe care îl respirăm, apa pe care o bem, natura din jurul nostru, clima care ne influențează recoltele și facturile la energie, precum și legăturile dintre toate acestea și economia care ne pune pâinea pe masă.

Un lucru important de reținut este că raportul nu a fost scris de o singură instituție izolată. El a fost pregătit în strânsă colaborare cu Rețeaua Europeană de Informare și Observare a Mediului, cunoscută drept Eionet, care reunește experți și oameni de știință de top din domeniul mediului. Această rețea acoperă cele 32 de țări membre ale EEA și încă șase țări cooperante. Cu alte cuvinte, în spatele concluziilor stau specialiști din zeci de state, ceea ce oferă documentului o greutate și o credibilitate aparte. Iar România face parte din familia europeană căreia i se adresează direct aceste mesaje.

De ce te privește pe tine, ca simplu consumator? Pentru că deciziile pe care le iei zilnic, de la ce mănânci și cum te deplasezi, până la cum îți încălzești locuința sau ce cumperi, se leagă direct de temele mari discutate în raport. Iar politicile care se construiesc pe baza acestui document îți vor modela viața în anii următori.

Trei părți care compun tabloul complet

Ca să fie ușor de folosit, raportul este organizat în trei părți complementare, fiecare cu rolul ei.

Prima este **raportul principal**, care oferă o poveste integrată despre rolul central și vital pe care clima și mediul natural îl joacă în asigurarea sănătății, rezilienței și prosperității oamenilor. Această parte este ancorată în viziunea Uniunii Europene pentru o Europă sustenabilă până în anul 2050, adică ținta pe termen lung spre care se îndreaptă toate eforturile.

A doua parte cuprinde **fișele tematice**, care acoperă nu mai puțin de 35 de subiecte legate de mediu, climă, sănătatea oamenilor și tranziția către sustenabilitate. Fiecare fișă prezintă, într-un format concis și comparabil, tendințele din trecut, perspectivele de viitor și progresul înregistrat față de țintele stabilite prin politicile europene. Este, practic, un tablou de bord care îți arată unde stăm bine și unde mai avem de recuperat.

A treia parte o reprezintă **profilurile de țară**, evaluări concise la nivel de stat privind tendințele-cheie din mediu, climă și dezvoltarea socio-economică. Aceste profiluri examinează sisteme esențiale precum energia, mobilitatea și alimentația în cele 38 de țări membre și cooperante ale EEA. Astfel, fiecare stat își poate vedea propria situație în context european.

Împreună, aceste trei componente oferă și o imagine de ansamblu, și detalii, și posibilitatea de comparație. Este exact genul de instrument de care au nevoie atât factorii de decizie, cât și publicul larg, așa cum precizează chiar agenția.

Tripla criză planetară: schimbările climatice, pierderea biodiversității și poluarea

Poate cel mai important concept din întregul raport este ideea „triplei crize planetare”. Raportul principal vorbește despre trei provocări majore care se desfășoară în același timp și care se alimentează reciproc: schimbările climatice, pierderea biodiversității și poluarea.

Este tentant să tratăm aceste trei probleme separat, ca și cum ar fi cutii diferite. Realitatea este că ele sunt strâns împletite. Clima instabilă afectează natura și speciile, natura degradată pierde din capacitatea de a ne proteja, iar poluarea afectează deopotrivă ecosistemele și sănătatea oamenilor. Raportul insistă asupra consecințelor pentru cetățeni și pentru societate și subliniază nevoia urgentă de a ne transforma sistemele-cheie de producție și consum. Cu alte cuvinte, nu putem rezolva o criză ignorându-le pe celelalte două.

Un element care dă măsura gravității situației este observația că, la nivel global, sunt depășite șase din cele nouă „limite planetare”. Aceste limite reprezintă pragurile în interiorul cărora omenirea poate funcționa în siguranță, fără a destabiliza sistemele naturale de care depinde. Faptul că majoritatea acestor praguri sunt deja depășite este un semnal de alarmă serios, chiar dacă documentul nu îl prezintă ca pe o condamnare la eșec, ci ca pe un motiv pentru acțiune fermă și inteligentă.

Starea mediului: unde stăm cu natura, clima și poluarea

Capitolul dedicat stării și perspectivelor mediului european este structurat în jurul a trei mari teme, care merită înțelese pe rând.

Prima temă este **biodiversitatea și ecosistemele**. Natura din Europa se confruntă cu presiuni importante, identificate pe baza raportărilor din cadrul Directivelor privind natura. Ecosistemele sănătoase nu sunt un simplu decor plăcut: ele ne oferă apă curată, soluri fertile, polenizarea culturilor și protecție în fața fenomenelor extreme. Când ele slăbesc, slăbim și noi.

A doua temă este **schimbările climatice**, privite din două unghiuri: reducerea emisiilor, adică prevenirea, și adaptarea, adică pregătirea pentru efectele deja inevitabile. Raportul evidențiază beneficiile unei clime stabile în contrast cu riscurile aduse de schimbările climatice, printre care se numără impactul asupra apei. Secetele, inundațiile și modificarea regimului precipitațiilor afectează direct agricultura, aprovizionarea cu apă și viața comunităților.

A treia temă este **poluarea și sănătatea mediului**. Aici, mesajul devine foarte personal, pentru că poluarea aerului rămâne un factor de risc major pentru sănătatea noastră. Raportul analizează povara bolilor cauzate de expunerea la particule fine, la dioxid de azot și la ozon, referindu-se la datele din anul 2022. Aceste substanțe, invizibile de cele mai multe ori, se leagă de afecțiuni respiratorii și cardiovasculare. A respira aer curat nu ar trebui să fie un privilegiu, ci un drept firesc, iar reducerea poluării înseamnă, în fapt, mai puțini oameni bolnavi și mai puține vieți scurtate.

Economia și resursele naturale: cum împăcăm nevoile cu limitele

Un capitol întreg al raportului explorează tensiunea dintre economia noastră și resursele naturale. Europa are nevoie de energie, de materiale și de spațiu pentru a-și susține dezvoltarea și prosperitatea. În același timp, aceste resurse nu sunt nelimitate, iar modul în care le folosim lasă urme asupra mediului.

Raportul argumentează că soluția stă în gestionarea sustenabilă a resurselor, în decarbonizare, în circularitate și în refacerea naturii. Circularitatea merită o explicație simplă: în loc să extragem materii prime, să fabricăm, să folosim și apoi să aruncăm, ideea este să menținem produsele și materialele în circulație cât mai mult timp, prin reparare, reutilizare și reciclare. Raportul chiar descrie acțiuni pentru creșterea circularității de-a lungul lanțului unui produs. Pentru tine, ca și consumator, asta se traduce prin gesturi concrete: alegi produse durabile, le repari în loc să le arunci, sortezi corect deșeurile.

Un aspect deosebit de actual este cel al materialelor critice necesare tranziției energetice. Tehnologiile curate, precum bateriile și panourile, au nevoie de anumite materiale, iar asigurarea lor în mod responsabil devine o preocupare strategică. Astfel, raportul arată că trecerea la energie verde trebuie gândită cu grijă, ca să nu creăm noi dependențe sau presiuni.

Sistemele care ne susțin viața de zi cu zi

Una dintre cele mai concrete părți ale raportului privește sistemele de producție și consum care ne acoperă nevoile: energia, mobilitatea, industria, alimentația și mediul construit, adică orașele și clădirile în care trăim. Documentul arată cum pământul, apa și materiile prime stau la baza dezvoltării economice și a prosperității Europei.

Aceste sisteme sunt exact punctele în care viața ta se întâlnește cu marile teme de mediu. Modul în care se produce energia îți influențează factura și calitatea aerului. Mobilitatea, adică felul în care ne deplasăm, are efecte asupra sănătății și a mediului, așa cum evidențiază raportul atunci când descrie componentele, actorii și locurile de muncă din acest sistem. Alimentația leagă câmpul de farfuria ta și are un impact considerabil asupra solurilor, apei și climei. A înțelege că fiecare dintre aceste sisteme poate fi făcut mai sustenabil înseamnă a înțelege că schimbarea este posibilă chiar acolo unde trăim.

Un motiv de speranță și rolul tău în această poveste

Poate cel mai frumos mesaj al raportului este că există motive reale de optimism. Un capitol întreg se numește chiar „un motiv de speranță” și se concentrează pe pârghiile schimbării transformatoare. Europa dispune deja de un cadru legislativ solid pentru tranzițiile către sustenabilitate, construit în bună parte prin intermediul Pactului Verde European. La acesta se adaugă pârghii de viitor: inovația tehnologică și socială, buna guvernanță, finanțarea, precum și competențele și locurile de muncă necesare unei economii verzi.

Cu alte cuvinte, nu pornim de la zero. Direcția este trasată, instrumentele există, iar viziunea unei Europe sustenabile până în 2050 rămâne busola care ghidează întregul efort. Cheia stă în a transforma sistemele noastre de producție și consum într-un mod echitabil, astfel încât tranziția să fie una corectă pentru toți.

Și aici intri tu în ecuație. Un raport ca acesta poate părea, la prima vedere, o problemă a guvernelor și a instituțiilor. În realitate, transformarea de care vorbește EEA se sprijină și pe milioane de decizii individuale. Când alegi să economisești energie, să reduci risipa alimentară, să repari în loc să arunci, să folosești transportul public sau bicicleta, să sortezi deșeurile și să susții produse durabile, devii parte din soluție. Fiecare astfel de gest, înmulțit cu milioane de cetățeni europeni, contează.

„Europe’s environment 2025″ ne spune, în esență, un adevăr simplu: mediul sănătos și prosperitatea nu se exclud, ci se sprijină reciproc. Reziliența unei societăți, adică puterea ei de a rezista șocurilor și de a-și reveni, depinde de o natură vie, de o climă stabilă și de un mediu curat. Fii un exemplu pentru cei din jur, pentru că schimbarea începe cu fiecare dintre noi, iar informarea corectă este primul pas spre acțiune responsabilă.

Semnătura : Departamentul InfoCons pentru Protecția Mediului

/de

Fii un Exemplu : Cum îți afectează schimbările climatice sănătatea

Fii un Exemplu : Cum îți afectează schimbările climatice sănătatea

Ne place să credem că sănătatea depinde doar de ceea ce mâncăm, de cât ne mișcăm sau de vizitele la medic. Adevărul, așa cum îl arată datele Agenției Europene de Mediu (AEM), este mai larg: aerul pe care îl respirăm, apa pe care o bem, nivelul de zgomot din jur și, tot mai mult, clima în schimbare sunt factori care ne modelează starea de sănătate zi de zi. Vestea bună este că Europa a făcut progrese remarcabile. Prin îmbunătățirea calității aerului, apei și solului și prin limitarea poluării eliberate în natură, Uniunea Europeană a contribuit semnificativ la creșterea stării de sănătate a oamenilor în ultimele cinci decenii. Vestea mai puțin bună este că degradarea mediului și clima în schimbare continuă să afecteze sănătatea publică, iar aceste efecte nu sunt egale pentru toți. Iar aici intervine rolul tău: fiecare gest conștient, fiecare alegere mai curată, poate transforma un consumator obișnuit într-un exemplu pentru cei din jur.

Acest articol pornește de la informațiile publicate de Agenția Europeană de Mediu și de la Observatorul European privind Clima și Sănătatea și explică, pe înțelesul tuturor, cum se leagă schimbările climatice de sănătatea noastră și de ce monitorizarea și adaptarea contează atât de mult.

O natură sănătoasă înseamnă o viață mai lungă și mai sănătoasă

Mesajul central al Agenției Europene de Mediu este simplu și puternic: o natură sănătoasă și lipsită de poluare le permite europenilor să trăiască mai mult și mai sănătos. În ansamblu, europenii se bucură astăzi de apă potabilă și de apă de îmbăiere de bună calitate și de un aer mai curat decât în aproape toate celelalte regiuni ale lumii. Este un rezultat concret al deceniilor de politici de mediu și al eforturilor de a reduce poluarea.

Cu toate acestea, progresul nu înseamnă că problema a dispărut. AEM subliniază că unu din zece decese premature din Europa este încă legat de poluare. Este o cifră care ne privește direct pe fiecare dintre noi, pentru că vorbește despre vieți care ar fi putut fi salvate printr-un mediu mai curat. Poluarea rămâne, potrivit datelor Agenției, principalul risc de mediu pentru sănătate în Europa, iar reducerea ei este cea mai eficientă cale de a preveni boli și decese care altfel pot fi evitate.

Ideea de a fi un exemplu prinde contur exact aici: sănătatea comunității începe cu deciziile individuale. Modul în care ne deplasăm, cum ne încălzim locuințele, ce produse cumpărăm și cum le folosim influențează cantitatea de poluanți din aerul și apa din jurul nostru.

Când clima se schimbă, sănătatea plătește prețul

Agenția Europeană de Mediu atrage atenția că schimbările climatice agravează efectele asupra sănătății provocate de evenimentele meteorologice extreme, precum valurile de căldură și inundațiile. Cu alte cuvinte, clima nu este doar o problemă a ghețarilor sau a urșilor polari, ci una care ajunge până în corpul fiecăruia dintre noi.

Observatorul European privind Clima și Sănătatea, o inițiativă comună a Comisiei Europene, a Agenției Europene de Mediu și a numeroase alte organizații, explică fără echivoc: temperaturile în creștere și evenimentele meteorologice extreme reprezintă amenințări tot mai mari pentru sănătatea și bunăstarea noastră. Observatorul grupează aceste riscuri în câteva mari categorii pe care merită să le cunoaștem:

– **Căldura.** Valurile de căldură devin mai frecvente și mai intense, punând presiune pe organism, în special pe inimă și pe sistemul circulator. – **Inundațiile.** Acestea nu doar distrug locuințe și infrastructură, ci aduc și riscuri directe și indirecte pentru sănătate. – **Bolile infecțioase.** Schimbarea condițiilor climatice poate modifica răspândirea unor boli infecțioase în Europa. – **Sănătatea mintală.** Observatorul recunoaște explicit că impactul climei se resimte și la nivelul sănătății mintale, un aspect adesea trecut cu vederea.

Aceste categorii ne ajută să înțelegem că sănătatea legată de climă nu se rezumă la un singur simptom sau la o singură boală. Este o rețea de efecte care se întrepătrund, de la stresul termic din timpul verii, la riscurile provocate de apă în timpul inundațiilor, până la efectele mai subtile, dar reale, asupra stării noastre psihice.

Aerul pe care îl respirăm: un risc invizibil, dar prezent

Dacă există un domeniu în care legătura dintre mediu, climă și sănătate este cea mai vizibilă în cifre, acela este calitatea aerului. Agenția Europeană de Mediu arată că 97% din populația urbană a UE a fost expusă la particule fine în suspensie peste nivelurile recomandate de Organizația Mondială a Sănătății. Practic, aproape fiecare locuitor al orașelor europene respiră un aer care nu atinge standardele considerate sigure la nivel internațional.

Consecințele sunt profunde. Potrivit datelor Agenției, riscurile de mediu sunt estimate a cauza peste 18% din decesele legate de bolile cardiovasculare din Europa. De asemenea, mai mult de 10% din povara cancerului din Europa poate fi cauzată de expunerea la poluarea aerului, la substanțe chimice cancerigene, la radon, la radiațiile ultraviolete și la fumatul pasiv. Sunt cifre care transformă un subiect abstract, poluarea, într-o problemă de sănătate personală, cât se poate de concretă.

De ce contează asta în contextul climei? Pentru că mulți dintre factorii care încălzesc planeta, precum arderea combustibililor fosili în transport și în producerea de energie, sunt aceiași care poluează aerul. Alegerile care reduc emisiile, cum ar fi mersul pe jos, folosirea bicicletei sau a transportului public, curăță în același timp aerul din orașe. Aici, a fi un exemplu înseamnă a demonstra prin fapte că un stil de viață mai curat este posibil și benefic.

Zgomotul și substanțele chimice: alte fațete ale sănătății de mediu

Sănătatea legată de mediu nu se oprește la aer și la climă. Agenția Europeană de Mediu evidențiază și alte presiuni care ne afectează zilnic. Aproape 106 milioane de europeni sunt expuși zilnic la niveluri de zgomot peste 55 de decibeli provenite din trafic. Zgomotul, deși pare o simplă neplăcere, este recunoscut ca un factor care afectează sănătatea, contribuind la stres și la alte probleme.

În ceea ce privește substanțele chimice, datele arată o imagine cu două fețe. În 2022 au fost produse 190 de milioane de tone de substanțe chimice periculoase pentru sănătate, o scădere de 51 de milioane de tone față de 2019. Este un semn încurajator că direcția se poate schimba, dar și un semnal că expunerea la substanțe chimice rămâne semnificativă. Agenția subliniază că tranziția către substanțe chimice mai sigure și mai sustenabile progresează în unele domenii, în timp ce în altele abia începe.

Toate aceste presiuni, poluarea aerului, zgomotul, substanțele chimice, se combină cu efectele climei și afectează, de regulă, cel mai puternic aceleași categorii de oameni.

Nu toți suntem afectați în mod egal

Un aspect esențial subliniat de Agenția Europeană de Mediu este că efectele mediului degradat și ale schimbărilor climatice sunt departe de a fi egale în Europa. Unele grupuri, precum comunitățile cu venituri reduse, persoanele vârstnice și copiii, au o probabilitate mult mai mare de a suferi consecințele unui mediu nesănătos și ale schimbărilor climatice.

Această inegalitate are o dimensiune umană foarte concretă. O persoană vârstnică într-o locuință fără sistem de răcire resimte un val de căldură complet diferit față de un adult tânăr și sănătos. Un copil care crește într-un cartier cu aer poluat poartă acest risc pe termen lung. Iar familiile cu resurse limitate au mai puține posibilități de a se proteja, fie că este vorba de a se muta într-o zonă mai curată, fie de a-și adapta locuința.

Observatorul European privind Clima și Sănătatea a mers și mai departe cu analiza, examinând, de exemplu, cât de expuse sunt școlile și spitalele Europei la căldura extremă. Aceste instituții adăpostesc tocmai categoriile cele mai vulnerabile, copiii și bolnavii, iar concluziile arată nevoia tot mai mare de a le face mai reziliente la valurile de căldură și la alte riscuri legate de climă. A fi un exemplu înseamnă, în acest context, și a susține soluții care protejează pe cei mai fragili dintre noi.

Monitorizarea și adaptarea: de ce contează să știm

Nu putem gestiona ceea ce nu măsurăm. De aceea, monitorizarea stă la baza întregii abordări europene privind sănătatea și mediul. Agenția Europeană de Mediu urmărește sistematic indicatori precum expunerea la particule fine, la zgomot sau producția de substanțe chimice periculoase, tocmai pentru a putea evalua unde se fac progrese și unde este nevoie de acțiune mai fermă. Un exemplu recent este primul studiu la nivel european, realizat de AEM și de rețeaua Eionet, privind modul în care monitorizarea apelor de suprafață poate urmări mai bine rezistența la antimicrobiene, o amenințare gravă pentru sănătate.

Pe lângă monitorizare, adaptarea este a doua componentă esențială. Observatorul European privind Clima și Sănătatea are exact acest scop: să sprijine Europa să se pregătească și să se adapteze la impactul schimbărilor climatice asupra sănătății umane, oferind acces la informații și instrumente relevante și încurajând schimbul de informații și cooperarea între actorii implicați. Observatorul reunește exemple concrete, de la planuri naționale pentru valurile de căldură până la instrumente de monitorizare a riscului de infecții în apele de coastă.

La nivel de politici, Planul de acțiune privind poluarea zero, parte a Pactului Verde European, își propune să reducă poluarea aerului, apei și solului până la niveluri care să nu mai fie considerate dăunătoare pentru sănătate și pentru natură. Printre țintele pentru 2030 se numără o reducere de 55% a deceselor premature cauzate de poluarea aerului și o scădere cu 30% a numărului de persoane deranjate cronic de zgomotul din transport. Alte instrumente, precum directivele privind calitatea aerului înconjurător, Directiva privind zgomotul și Strategia UE de adaptare, completează acest cadru.

Foarte utilă este și abordarea „O singură sănătate” (One Health), promovată de Agenție împreună cu alte agenții europene. Aceasta pornește de la ideea că sănătatea oamenilor, a animalelor, a plantelor și a ecosistemelor este interdependentă și că protejând mediul ne protejăm, de fapt, pe noi înșine.

Cum poți fi tu un exemplu

Toate aceste date au un numitor comun: sănătatea noastră și clima sunt legate strâns, iar deciziile contează. A fi un exemplu nu înseamnă gesturi spectaculoase, ci alegeri constante și conștiente: reducerea deplasărilor cu mașina personală în favoarea mersului pe jos, a bicicletei sau a transportului public, ceea ce curăță aerul și scade emisiile; folosirea responsabilă a substanțelor chimice de uz casnic; economisirea energiei și a apei; sprijinirea și respectarea măsurilor locale de adaptare la căldură și la inundații. Informarea corectă, din surse oficiale precum Agenția Europeană de Mediu și Observatorul European privind Clima și Sănătatea, este ea însăși un act de responsabilitate, pentru că un consumator informat ia decizii mai bune și îi inspiră pe cei din jur.

Europa a dovedit că schimbarea este posibilă: aerul este mai curat decât în aproape toate celelalte regiuni ale lumii, iar unele forme de poluare sunt în scădere. Dar drumul nu s-a încheiat. Fiecare dintre noi poate contribui la un mediu mai sănătos și la o mai bună pregătire în fața schimbărilor climatice. Iar atunci când o faci vizibil, prin propriul exemplu, efectul se multiplică. Sănătatea ta și sănătatea planetei merg mână în mână, iar tu poți fi cel care arată calea.

Semnătura : Departamentul InfoCons pentru Protecția Mediului

/de

Fii un Exemplu : Cum afectează speciile invazive mediul și agricultura

Fii un Exemplu : Cum afectează speciile invazive mediul și agricultura

Poate nu le observăm în fiecare zi, dar sunt printre noi: plante care sufocă malurile râurilor, animale care schimbă echilibrul lacurilor, insecte și organisme care ajung, adesea din greșeală, în locuri unde nu au trăit niciodată. Se numesc specii alogene invazive, iar impactul lor asupra naturii, dar și asupra a ceea ce mâncăm și cultivăm, este mult mai mare decât par la prima vedere. Vestea bună este că Uniunea Europeană face progrese reale în lupta cu ele. Vestea mai puțin bună este că aceste specii continuă să se răspândească, iar noi introduceri rămân probabile. Un raport recent al Agenției Europene de Mediu (AEM) arată exact unde ne aflăm: mai bine, dar încă departe de a fi rezolvat.

Într-o lume în care ne mișcăm tot mai mult, în care mărfurile traversează continente și oamenii călătoresc peste tot, aceste organisme „pasagere clandestine” găsesc mereu noi ocazii să ajungă unde nu ar trebui. Iar odată instalate, sunt greu de scos. De aceea, felul în care fiecare dintre noi se raportează la natură, la grădină, la animalele de companie sau la locurile pe care le vizităm poate face diferența. Fii un exemplu: a înțelege problema este primul pas către a nu o agrava.

Ce sunt, de fapt, speciile alogene invazive

Termenul poate suna tehnic, dar ideea din spate este simplă. Speciile alogene invazive sunt plante, animale și alte organisme non-native, adică introduse în afara arealului lor natural, care ajung să provoace daune biodiversității și ecosistemelor. Cu alte cuvinte, sunt viețuitoare care nu aparțin unui anumit loc, dar care, odată ajunse acolo, se înmulțesc, se extind și dau peste cap echilibrul deja existent.

Problema nu este că sunt „străine” în sine. Multe specii au fost mutate de om dintr-o parte în alta a lumii de-a lungul istoriei. Problema apare atunci când o astfel de specie găsește un mediu prielnic, fără dușmani naturali care să o țină sub control, și începe să se răspândească agresiv. Atunci ocupă spațiul, hrana și resursele speciilor locale, le concurează și, în multe cazuri, le împinge spre dispariție.

Potrivit raportului AEM „Recent progress in managing invasive alien species in the EU”, aceste specii sunt prezente în toate statele membre ale Uniunii Europene. Nu există regiune ferită. Documentul sintetizează raportările naționale pentru perioada 2019–2024 și se concentrează pe 87 de specii desemnate drept „specii alogene invazive de interes pentru Uniune”, adică acele specii a căror răspândire necesită o acțiune coordonată la nivelul întregii Europe. Ideea de „acțiune coordonată” este esențială: o specie invazivă nu ține cont de granițe, așa că nici lupta împotriva ei nu poate fi purtată izolat, de o singură țară.

De ce ne privește pe toți, nu doar pe specialiști

Este ușor să crezi că acesta este un subiect pentru biologi și autorități. În realitate, speciile invazive ne afectează direct, chiar dacă nu întotdeauna vizibil. Ele lovesc în inima a ceea ce ne susține: natura sănătoasă și capacitatea pământului de a ne hrăni.

Biodiversitatea și ecosistemele nu sunt concepte abstracte. Un râu cu specii echilibrate ne oferă apă mai curată. O pădure sănătoasă reglează clima locală și reține solul. Un sol viu, cu insectele și microorganismele lui, este cel care face posibilă agricultura. Când o specie invazivă se instalează și dă peste cap acest echilibru, efectele se propagă mai departe, până în farfuria noastră și în buzunarul nostru.

Raportul AEM subliniază tocmai acest lucru: obiectivul reglementărilor europene este să prevină, să minimizeze și să atenueze impactul negativ al speciilor alogene invazive asupra biodiversității și a ecosistemelor. Nu este vorba doar despre a proteja o plantă rară sau o specie de pește pentru frumusețea ei, ci despre a proteja rețeaua de viață de care depindem cu toții, inclusiv cea care stă la baza producției de alimente.

Unde se ascund: orașe, râuri și noduri de transport

Un lucru interesant pe care îl arată raportul este că speciile invazive nu sunt răspândite uniform. Ele nu apar la întâmplare, ci se concentrează în anumite zone, care spun multe despre modul în care ajung acolo.

Punctele fierbinți se aglomerează în zonele dens populate, de-a lungul râurilor și în apropierea marilor noduri de transport, cum sunt porturile. În general, numărul lor este mai mare în sudul și vestul Europei. Această hartă a răspândirii nu este o coincidență: acolo unde există mult trafic de mărfuri, mult comerț și multă mișcare a oamenilor, cresc și șansele ca o specie străină să ajungă, să se stabilească și să pornească mai departe. Râurile, la rândul lor, funcționează ca adevărate autostrăzi naturale pe care o specie acvatică se poate deplasa rapid pe distanțe mari.

Raportul indică și care sunt cele mai răspândite specii din mediu. Printre ele se numără broasca-țestoasă-de-Florida (Trachemys scripta), semnalată de 26 de state membre, cunoscutul cenușer sau „arborele-cerului” (Ailanthus altissima), raportat de 24 de state, și splendida, dar problematica, balsamină de Himalaya (Impatiens glandulifera), prezentă în raportările a 23 de state. Lista continuă cu racul-de-semnal (Pacifastacus leniusculus) și bibanul-soare (Lepomis gibbosus), fiecare raportat de 22 de state, și cu brânca-ursului uriașă (Heracleum mantegazzianum), semnalată de 21 de state.

Aceste nume ne spun ceva important: multe dintre speciile invazive nu sunt monștri exotici, ci plante și animale care pot părea inofensive, ba chiar decorative sau simpatice. O țestoasă cumpărată ca animal de companie și eliberată apoi într-un lac, o plantă ornamentală scăpată din grădină pe malul unui pârâu, un pește introdus pentru pescuit, toate pot deveni, în timp, o problemă serioasă pentru ecosistemele locale.

Efectele asupra naturii și, mai departe, asupra agriculturii

Raportul AEM pune accent pe impactul asupra biodiversității și ecosistemelor, iar de aici pornesc, în lanț, efectele care ajung și în agricultură. Când o specie invazivă cucerește un teritoriu, ea concurează cu speciile locale pentru hrană, spațiu și lumină. Rezultatul poate fi sărăcirea treptată a naturii dintr-o zonă, adică exact opusul diversității de care are nevoie un mediu sănătos și rezistent.

Aici este important să fim onești cu cifrele: raportul se concentrează pe amploarea răspândirii și pe măsurile de gestionare, nu oferă o cuantificare detaliată, cifră cu cifră, a pierderilor agricole. Însă logica ecologică este clară și merită explicată. Plantele invazive precum brânca-ursului uriașă sau balsamina de Himalaya pot forma covoare dense care înăbușă vegetația locală de pe malurile apelor și de la marginea terenurilor, destabilizând solul și afectând zonele din vecinătatea culturilor. Speciile acvatice invazive pot modifica ecosistemele râurilor și lacurilor de care depind și activitățile umane, de la pescuit până la aprovizionarea cu apă.

Un ecosistem echilibrat oferă ceea ce specialiștii numesc „servicii” de care agricultura are absolută nevoie: polenizarea făcută de insecte, controlul natural al dăunătorilor prin prezența prădătorilor lor, fertilitatea solului, reglarea apei. Când o specie invazivă rupe verigi din acest lanț, presiunea se mută pe umerii fermierilor și, în cele din urmă, pe ai consumatorilor. De aceea, a proteja biodiversitatea nu este un lux, ci o investiție în securitatea noastră alimentară.

Reacția rapidă funcționează: progresele Uniunii Europene

Partea încurajatoare a raportului este că acțiunea coordonată dă roade. Cheia, spun datele, este viteza: acolo unde o specie invazivă abia a apărut, a reacționa rapid face o diferență enormă.

În perioada de raportare, 23 de state membre au desfășurat peste 300 de acțiuni de eradicare rapidă, iar 60% dintre acestea au fost, integral, parțial sau temporar, un succes. Este o creștere semnificativă față de perioada anterioară, când doar 14 state membre luaseră astfel de măsuri. Practic, aproape s-a dublat numărul țărilor care intervin din timp, iar aproape două treimi dintre intervenții au avut efect. Este exact tipul de progres care arată că o politică bine gândită, aplicată la timp, poate opri o problemă înainte să devină imposibil de controlat.

Pe lângă intervențiile rapide, au fost implementate și peste 4.200 de măsuri de gestionare pe termen mai lung, adică acțiuni menite să țină sub control speciile deja instalate. Mai mult de jumătate dintre acestea au reușit să reducă daunele aduse biodiversității. Toate aceste eforturi se sprijină pe Regulamentul UE 1143/2014, care are drept scop prevenirea și limitarea impactului negativ al speciilor alogene invazive. Raportările statelor membre arată progrese notabile în aplicarea acestui regulament, în special pentru sistemele de avertizare timpurie, pentru răspunsul rapid și pentru planurile de acțiune privind căile de introducere.

Răspândirea continuă: de ce mai avem mult de făcut

Cu toate aceste rezultate pozitive, raportul nu se ferește de concluzia dură: speciile alogene invazive continuă să se răspândească în întreaga Uniune Europeană, iar apariția unor noi specii rămâne probabilă. Progresul este real, dar provocarea este pe măsură.

AEM subliniază că este nevoie de un efort sporit, mai ales pentru a ține sub control speciile care sunt deja larg răspândite. Aici stă, de fapt, cea mai grea parte a luptei. Este relativ simplu, cu voință și organizare, să eradici o specie nou apărută într-un singur loc. Este mult mai greu, mai costisitor și mai lent să readuci sub control o specie care s-a instalat deja în mai multe țări, de-a lungul râurilor și în jurul marilor orașe. De aceea, prevenirea rămâne cea mai eficientă și mai ieftină formă de apărare.

Fii un exemplu: ce poate face fiecare dintre noi

Aici intervine rolul nostru, al consumatorilor. Multe dintre căile prin care speciile invazive ajung în natură trec, direct sau indirect, prin alegerile de zi cu zi ale oamenilor obișnuiți. Iar asta înseamnă că fiecare dintre noi poate contribui la soluție.

Poți fi un exemplu prin gesturi simple. Nu elibera niciodată în natură animale de companie exotice, fie că este vorba de o țestoasă, un pește sau o altă viețuitoare pe care nu o mai poți îngriji; caută soluții responsabile. Fii atent la plantele pe care le pui în grădină și evită-le pe cele cunoscute ca invazive, mai ales dacă locuiești lângă un râu sau la marginea unei zone naturale. Nu arunca resturi vegetale din grădină pe malul apelor sau în zone sălbatice, pentru că așa se pot împrăștia semințe și fragmente de plante invazive. Când călătorești sau practici activități în natură, curăță-ți echipamentul, ambarcațiunile sau încălțămintea, pentru a nu transporta, fără să vrei, semințe, larve sau alte organisme dintr-un loc în altul.

Poate părea puțin, dar tocmai suma acestor gesturi individuale, alături de politicile europene și de intervențiile rapide ale autorităților, face diferența dintre o problemă care se agravează și una care este ținută sub control. Raportul AEM ne arată clar că lupta poate fi câștigată acolo unde acționăm devreme și împreună. Natura echilibrată, apa curată și agricultura sănătoasă de care depinde masa noastră de fiecare zi merită acest efort. Informează-te, transmite mai departe și fii un exemplu pentru cei din jur: protejarea mediului începe cu fiecare dintre noi.

Semnătura : Departamentul InfoCons pentru Protecția Mediului

/de

Fii un Exemplu : Ce ne spun pădurile, apele și natura despre viitorul Europei

Fii un Exemplu : Ce ne spun pădurile, apele și natura despre viitorul Europei

Europa este acoperită de păduri întinse, munți, câmpii nesfârșite, râuri lungi, mări adânci și lacuri răcoroase. Pentru mulți dintre noi, natura pare un decor de la sine înțeles: pădurea de la marginea orașului unde mergem la plimbare în weekend, râul care traversează localitatea, marea în care ne răcorim vara. Însă Agenția Europeană de Mediu (EEA) atrage atenția, într-un mesaj cât se poate de clar, că această bogăție naturală este astăzi sub amenințare. Practicile agricole și forestiere nesustenabile, poluarea, schimbările climatice și speciile invazive apasă asupra tuturor sistemelor naturale din Europa și le destabilizează. Rezultatul are un nume: o criză a biodiversității. Vestea bună este că Uniunea Europeană a început să ia măsuri pentru a proteja și a reface natura. Iar fiecare dintre noi, prin ceea ce consumă și prin felul în care trăiește, poate deveni un exemplu. În continuare vedem ce ne spun pădurile, apele și viețuitoarele despre viitorul Europei și de ce toate acestea contează pentru viața noastră de zi cu zi.

Natura Europei, o comoară aflată sub presiune

Oamenii modifică peisajele naturale ale Europei și influențează viața care depinde de aceste ecosisteme de mii de ani. Nu este ceva nou. Ceea ce s-a schimbat este ritmul și amploarea. Evaluările EEA arată că numeroase ecosisteme și specii, atât terestre, cât și acvatice, sunt în pericol de a suferi daune ireversibile sau, în unele cazuri, chiar de a dispărea. Concluzia care rezumă totul este simplă și tulburătoare: Europa consumă mai mult decât poate oferi natura ei.

Această idee este confirmată de ceea ce EEA numește „amprenta ecologică” a Europei. În termeni accesibili, cererea totală a regiunii pentru bunuri și servicii ecologice depășește cu mult capacitatea ecosistemelor sale de a produce produse biologice utile și de a absorbi emisiile de carbon. Cu alte cuvinte, trăim ca și cum am avea la dispoziție mai multă natură decât avem în realitate. Acest „deficit ecologic” nu rămâne închis în granițele continentului: el afectează mediul atât în interiorul, cât și în afara Europei, pentru că multe dintre lucrurile pe care le consumăm provin de departe.

De ce ne privește pe noi, consumatorii? Pentru că sursele acestei presiuni sunt legate direct de viața de zi cu zi: felul în care producem hrana, cum ne deplasăm, cum producem energie, cum fabricăm bunuri, cum folosim substanțele chimice și, în final, ce anume alegem să consumăm. EEA spune limpede că, pentru a proteja natura în Europa și în lume, trebuie să transformăm toate aceste obiceiuri. Nu este vorba despre renunțare la confort, ci despre alegeri mai chibzuite.

Presiunile invizibile: agricultura, orașele și clima

Agricultura ne oferă hrana de care avem nevoie ca să supraviețuim, iar acest lucru rămâne esențial. Problema apare din modul în care este practicată. Dependența de îngrășăminte artificiale și de pesticide chimice duce la contaminarea solurilor, a aerului, a râurilor, a lacurilor și a mărilor și dăunează plantelor, animalelor și biodiversității solului. La aceasta se adaugă exploatarea excesivă a multor stocuri comerciale de pește, care amenință echilibrul ecosistemului marin. Practic, farfuria noastră este strâns legată de sănătatea naturii.

Orașele reprezintă o altă presiune. Ele au crescut în detrimentul zonelor naturale, al fermelor și al pădurilor. În plus, drumurile și căile ferate fragmentează peisajul, limitând capacitatea multor specii de a se deplasa și de a migra. Un animal care nu mai poate ajunge dintr-o zonă în alta este un animal mai vulnerabil. La toate acestea se adaugă poluarea aerului provenită din agricultură, transport sau industrie, care afectează numeroase ecosisteme.

Peste toate aceste presiuni se suprapune schimbarea climatică. Ea influențează cantitatea de precipitații și temperaturile medii, afectând capacitatea multor plante și animale de a supraviețui în noile condiții. Modifică anotimpurile și provoacă fenomene meteorologice extreme și distructive, inclusiv secete de lungă durată. EEA subliniază că schimbarea climatică este o amenințare în creștere, tocmai prin schimbarea tiparelor de precipitații, prin temperaturile medii tot mai ridicate, prin valurile de căldură și prin episoadele de secetă tot mai frecvente. Intensificarea agricolă, dar și abandonarea terenurilor, urbanizarea și poluarea pun, împreună, o presiune semnificativă asupra habitatelor și speciilor.

Ce ne spune „starea de sănătate” a biodiversității

În ciuda unui efort semnificativ al statelor membre ale UE și a unor îmbunătățiri punctuale, biodiversitatea în Uniunea Europeană continuă să scadă. Deși unele specii și habitate dau semne de recuperare, progresul nu a fost suficient pentru a atinge țintele europene de biodiversitate.

Câteva cifre din evaluările EEA arată dimensiunea problemei. Doar 14% dintre evaluările privind habitatele și 27% dintre speciile care nu sunt păsări au un statut de conservare considerat „bun”. Restul se află într-o situație mai fragilă. Zonele umede par a fi cele mai afectate de un statut de conservare precar, ceea ce contează enorm, pentru că aceste zone filtrează apa, rețin carbonul și găzduiesc o viață extraordinar de bogată.

Aceste procente pot părea abstracte, dar mesajul din spatele lor este concret: o mare parte din natura de care depindem nu este în stare bună. Iar când vorbim despre „statut de conservare”, vorbim de fapt despre capacitatea unui habitat sau a unei specii de a se menține sănătos pe termen lung, adică de a continua să ne ofere aer curat, apă curată, sol fertil și polenizatori pentru culturile noastre.

Păsările, un termometru al mediului în care trăim

Există un indicator surprinzător de simplu și de grăitor pentru sănătatea mediului: păsările. Ele sunt sensibile la presiunile de mediu, iar felul în care populațiile lor cresc sau scad reflectă schimbările din sănătatea ecosistemelor. Când păsările dispar, este semn că ceva nu funcționează bine în natură.

Tendințele pe termen lung sunt îngrijorătoare. Între 1990 și 2021, indicele celor 168 de specii de păsări comune a scăzut cu 12% în UE. Însă declinul nu este uniform. La păsările comune de pe terenurile agricole scăderea a fost mult mai puternică, de 36%, ceea ce arată legătura directă dintre modul în care lucrăm pământul și viața sălbatică ce depinde de el. La păsările comune de pădure, indicele a scăzut cu 5%. În prezent, pare puțin probabil ca declinul populațiilor de păsări comune să poată fi inversat până în 2030.

Pentru un consumator, această statistică se traduce astfel: peisajele agricole intensive, sărace în tufișuri, garduri vii și margini naturale, sunt și peisaje mai tăcute, mai sărace în viață. Susținerea unei agriculturi mai prietenoase cu natura nu este un moft, ci o condiție pentru menținerea acestui echilibru.

Pădurile: plămânul verde și oaza de recreere a europenilor

Nu totul este întunecat, iar pădurile sunt o dovadă. Pădurile și celelalte terenuri împădurite acoperă aproximativ 40% din suprafața terestră a Europei. Este o cifră impresionantă, care arată cât de importantă rămâne pădurea pentru continent, atât pentru climă, cât și pentru viață. Pădurile absorb carbon, reglează apa, protejează solul și adăpostesc o mare parte din biodiversitatea Europei.

În plus, pădurile au o valoare directă pentru bunăstarea noastră: 70% dintre păduri și terenurile împădurite sunt disponibile pentru recreerea publică, oferind europenilor o adevărată oază verde. Plimbarea prin pădure, ciclismul, culesul de ciuperci sau pur și simplu liniștea de sub copaci reprezintă beneficii pe care le simțim cu toții, chiar dacă nu le trecem în niciun buget. Tocmai de aceea, felul în care gestionăm și protejăm pădurile ne privește pe fiecare. Practicile forestiere nesustenabile rămân, potrivit EEA, una dintre presiunile care destabilizează natura, așa că echilibrul dintre folosirea și protejarea pădurii este esențial.

Apele Europei: sub presiunea poluării, a supra-utilizării și a climei

Apa este poate cel mai direct legat de viața noastră zilnică dintre toate resursele naturale, iar situația ei merită atenție specială. Potrivit raportului EEA „Starea apelor Europei 2024: nevoia de o mai bună reziliență a apei”, agricultura este cea mai importantă presiune care afectează atât apele de suprafață, cât și apele subterane. Aceasta provine din consumul de apă și din poluarea generată de utilizarea intensivă a nutrienților și a pesticidelor.

Raportul arată că, în ciuda unor progrese, apele și ecosistemele acvatice ale Europei rămân grav afectate de substanțe chimice. Vinovate sunt în special poluarea aerului provenită din producerea de energie pe bază de cărbune și poluarea difuză cu nutrienți și pesticide din agricultură. Degradarea habitatelor este, de asemenea, larg răspândită. Iar la toate acestea se adaugă schimbarea climatică, ce perturbă tiparele meteo și crește și mai mult presiunea asupra resurselor de apă și asupra gestionării lor.

Pentru consumator, acest lucru înseamnă că apa curată nu este garantată la nesfârșit. Reducerea risipei de apă, atenția la produsele chimice pe care le folosim în casă și grădină și susținerea unei agriculturi mai curate sunt gesturi care contribuie, cumulat, la protejarea lacurilor, râurilor și pânzelor freatice.

De la protejare la refacere: ce face Europa și cum putem fi un exemplu

Vestea încurajatoare este că Europa a făcut deja unele progrese în protejarea naturii. Până la sfârșitul anului 2021, zonele protejate acopereau 26% din suprafața terestră a UE, dintre care 18,6% erau situri Natura 2000, iar 7,4% aveau alte forme naționale de protecție. Rețeaua Natura 2000, sprijinită de Directivele privind păsările și habitatele, este o piesă centrală a acestui efort. Totuși, va fi nevoie de o extindere suplimentară pentru a atinge ținta de a proteja legal cel puțin 30% din terenurile UE, așa cum prevede Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030.

Cadrul general este oferit de Pactul Verde European. În interiorul lui, Strategia privind biodiversitatea pentru 2030 urmărește ecosisteme sănătoase, reziliente la schimbările climatice, bogate în biodiversitate și capabile să ofere servicii esențiale. Inițiativa UE privind polenizatorii stabilește obiective pentru a opri declinul acestora, esențiali pentru culturile noastre. Iar în iunie 2024, Uniunea Europeană a adoptat Legea privind refacerea naturii, care cere statelor membre să elaboreze planuri naționale pentru a reface cel puțin 20% din terenurile și mările UE până în 2030 și toate ecosistemele care au nevoie de refacere până în 2050. La nivel global, UE contribuie la Cadrul global pentru biodiversitate, menit să oprească și să inverseze pierderea biodiversității. O evaluare recentă a Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene și a EEA arată că aproape jumătate dintre acțiunile Strategiei privind biodiversitatea sunt deja puse în practică, deși este nevoie de acțiuni mai rapide privind zonele protejate, agricultura ecologică și reducerea pesticidelor.

EEA subliniază însă un adevăr important: protejarea biodiversității înseamnă mai mult decât politici puternice. Ea depinde și de felul în care oamenii percep, prețuiesc și interacționează cu natura. Aici intervenim noi. A alege produse dintr-o agricultură mai prietenoasă cu natura, a reduce risipa de hrană și de apă, a folosi cu grijă substanțele chimice, a sprijini spațiile verzi din orașe și a petrece timp în natură cu respect sunt gesturi la îndemâna oricui. Ecosistemele sănătoase nu ne oferă doar hrană și adăpost, ci ne îmbunătățesc și sănătatea publică. Pădurile, apele și viețuitoarele Europei ne transmit un mesaj despre viitor: acesta depinde de deciziile pe care le luăm astăzi, inclusiv de cele mărunte, de zi cu zi. Fii un exemplu și natura îți va răspunde.

Semnătura : Departamentul InfoCons pentru Protecția Mediului

/de