SGR și reciclarea în România : cât am recuperat din decalajul european – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan
SGR și reciclarea în România: cât am recuperat din decalajul european – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan
Sistemul de Garanție-Returnare a schimbat rapid modul în care românii colectează ambalajele de băuturi. Provocarea următoare este ca acest succes să se transforme într-un progres real pentru întregul sistem de reciclare.
România a făcut, prin SGR, un pas important într-o zonă în care rezultatele au fost mult timp sub potențialul european. Ratele de returnare arată că, atunci când infrastructura este accesibilă și regulile sunt clare, comportamentul consumatorilor se poate schimba rapid. Dar SGR acoperă doar o parte din problema deșeurilor de ambalaje. Diferența față de statele europene cu performanțe ridicate se vede în continuare la reciclarea ambalajelor în ansamblu și, mai ales, în capacitatea de a transforma deșeurile colectate în materii prime pentru economie.
SGR a schimbat ecuația colectării
Înainte de SGR, ambalajele de băuturi făceau parte dintr-un sistem de colectare separată care, în multe zone, era dificil de utilizat și cu rezultate inegale. Introducerea garanției a schimbat însă relația dintre consumator și ambalaj.
Returnarea a devenit o acțiune concretă, cu un stimulent financiar direct și cu o infrastructură dedicată. Consumatorul nu mai trebuie doar să „știe" că un ambalaj trebuie reciclat. Are un motiv clar să îl returneze și un mecanism simplu prin care o poate face.
Conform datelor publicate de RetuRO, în primele șapte luni din 2026, ratele de returnare au ajuns la aproximativ 80% pentru ambalajele din plastic, 81% pentru metal și 85% pentru sticlă.
Este una dintre cele mai importante schimbări produse în ultimii ani în zona gestionării deșeurilor din România.
Dar SGR nu înseamnă reciclarea României
Aici apare o distincție esențială.
Performanța SGR trebuie analizată separat de rata generală de reciclare a deșeurilor de ambalaje. Sistemul se concentrează pe ambalajele de băuturi eligibile, în timp ce economia ambalajelor este mult mai largă: hârtie și carton, alte tipuri de plastic, metal, sticlă, lemn și ambalaje complexe.
Potrivit datelor Eurostat privind deșeurile de ambalaje, rata de reciclare a deșeurilor de ambalaje în Uniunea Europeană a fost de 67,5% în 2023. Pentru România, cea mai recentă valoare disponibilă în aceeași serie era de 37,3%, pentru 2022.
Diferența este relevantă nu doar ca statistică, ci și ca indicator al maturității sistemului.
Conform Eurostat, Belgia a raportat o rată de reciclare a ambalajelor de 79,7%, Țările de Jos 75,8%, Italia 75,6%, iar Cehia 74,8%. Slovenia, Slovacia și Spania se aflau, de asemenea, peste pragul de 70% în datele Eurostat.
România are, prin urmare, încă un drum important de parcurs.
Europa nu mai vorbește doar despre colectare
Direcția europeană s-a schimbat și ea. Accentul nu mai este pus exclusiv pe cât colectăm, ci pe cât reciclăm și, mai ales, pe cât material recuperat reușim să reintroducem în economie.
Un exemplu este plasticul. Potrivit Eurostat, în 2023 rata de reciclare a ambalajelor din plastic la nivelul UE a fost de 42,1%. Belgia a ajuns la 59,5%, Letonia la 59,2%, iar Slovacia la 54,1%.
Datele arată și cât de diferite sunt performanțele între state. România nu are nevoie doar să colecteze mai mult, ci să dezvolte întregul lanț care urmează colectării: sortare, reciclare, procesare și utilizarea materialului reciclat.
Lecția SGR: sistemul contează
Poate cea mai importantă lecție oferită de SGR este una care depășește domeniul ambalajelor.
Timp de ani, discuția despre reciclare a fost concentrată în mare parte asupra comportamentului consumatorului. SGR demonstrează că responsabilitatea individuală funcționează mult mai bine atunci când este susținută de infrastructură, reguli clare și un mecanism simplu.
Consumatorului i se cere să facă un singur lucru: să returneze ambalajul. În spatele acestui gest există însă un sistem logistic și operațional complex.
Această logică poate fi extinsă și în afara SGR. Colectarea separată nu poate depinde exclusiv de bunăvoința oamenilor. Are nevoie de containere disponibile, sisteme de ridicare eficiente, sortare performantă, trasabilitate și capacități reale de reciclare.
De la ambalaj returnat la materie primă
Aici se află următoarea provocare pentru România.
Un ambalaj returnat nu este încă un ambalaj reciclat. Este o resursă colectată, care trebuie să parcurgă mai multe etape înainte de a deveni din nou materie primă.
Această diferență este esențială pentru dezvoltarea unei economii circulare.
Dacă România reușește să colecteze volume mari, dar nu dispune de suficiente capacități pentru procesarea lor, o parte din valoarea economică a materialelor se pierde. În schimb, dacă materialele recuperate sunt transformate în materii prime secundare și reintră în producție, reciclarea devine mai mult decât o obligație de mediu: devine parte din economie.
Este și motivul pentru care performanța României trebuie măsurată dincolo de numărul de ambalaje returnate.
Un decalaj care nu se rezolvă doar prin SGR
România are nevoie de SGR, dar are nevoie și de un sistem de reciclare care să funcționeze dincolo de acesta.
Potrivit datelor Eurostat privind utilizarea circulară a materialelor, în 2023, 11,8% din materialele utilizate în economia UE proveneau din materiale reciclate. România avea o rată de numai 1,3%, în timp ce Țările de Jos ajungeau la 30,6%, iar Italia la 20,8%.
Această diferență spune ceva important: problema României nu este doar cât de mult deșeu colectează, ci cât de puțin material reciclat reușește să readucă în economie.
Ce urmează după SGR?
SGR poate fi privit ca un laborator în care România a demonstrat că un sistem bine construit poate schimba rapid comportamente și poate crea fluxuri distincte de materiale.
Următoarea etapă este folosirea acestei experiențe pentru restul economiei circulare.
Asta înseamnă investiții în reciclare, dezvoltarea pieței pentru materii prime secundare, stimularea utilizării conținutului reciclat și o mai bună legătură între producători, colectori, reciclatori și industrie.
În același timp, România trebuie să privească reciclarea într-un context european în care cerințele privind ambalajele devin tot mai stricte. Pentru companii, materialele reciclate nu mai reprezintă doar o temă de sustenabilitate, ci devin o componentă a strategiei de producție și de competitivitate.
România a făcut primul pas. Urmează partea dificilă
SGR schimbă deja modul în care România colectează ambalajele de băuturi și oferă un exemplu concret despre ce poate produce un sistem coerent.
Dar succesul SGR nu trebuie confundat cu rezolvarea problemei reciclării.
Datele Eurostat arată că România rămâne în urma multor state europene la reciclarea ambalajelor și la utilizarea circulară a materialelor. Tocmai de aceea, următorul obiectiv nu ar trebui să fie doar să returnăm mai multe ambalaje, ci să construim un lanț complet în care materialele colectate sunt sortate, reciclate și reintroduse în economie.
SGR a demonstrat că schimbarea este posibilă. Acum, provocarea este să facem din această experiență un model pentru întregul sistem de reciclare.
Autor: Adriana Calcan
Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu
