Mai mult sau mai bine : Întrebarea pe care trebuie să și-o pună companiile – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan
Mai mult sau mai bine? Întrebarea pe care trebuie să și-o pună companiile – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan
Într-o economie care se schimbă, profitul imediat obținut prin volum nu mai poate fi singurul indicator al performanței. Viitorul aparține produselor de calitate, lanțurilor de aprovizionare responsabile și companiilor care înțeleg că sustenabilitatea nu este o obligație administrativă, ci o investiție în competitivitate.
Cât mai mult sau cât mai bine?
Ani la rând, succesul unei companii a fost măsurat, în primul rând, prin cantitate: cât produce, cât vinde, cât de repede își extinde piața și cât profit generează.
Logica este simplă: producem mai mult, vindem mai mult, obținem profit mai repede.
Dar această logică începe să se schimbe.
Într-o economie în care resursele sunt finite, energia are un cost, materiile prime devin tot mai importante, iar cantitatea de deșeuri pe care o generăm are consecințe economice și de mediu, întrebarea nu mai este doar „Cât putem produce?"
Trebuie să ne întrebăm și:
„Cât de bine putem produce?"
Câtă materie primă folosim? Câtă energie consumăm? Cât de rezistent este produsul? Poate fi reparat? Poate fi reutilizat? Poate fi reciclat? Ce se întâmplă cu el după ce nu mai este folosit? Și, mai ales, ce responsabilitate avem față de întregul lanț prin care acel produs ajunge la consumator?
Aceste întrebări nu mai țin doar de filozofia unei companii. Ele devin parte din direcția economică europeană.
Europa schimbă regulile jocului
Uniunea Europeană urmărește accelerarea tranziției către o economie circulară, în care produsele și materialele sunt păstrate în economie cât mai mult timp, iar consumul de resurse și generarea de deșeuri sunt reduse.
Regulamentul privind proiectarea ecologică a produselor sustenabile, ESPR, intrat în vigoare în 2024 și aflat acum în etapa de implementare, urmărește ca produsele comercializate pe piața europeană să devină mai durabile, reparabile și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor.
Asta înseamnă că sustenabilitatea începe cu mult înainte ca produsul să ajungă pe raft.
Începe în momentul în care este proiectat.
Începe cu materia primă aleasă, cu modul în care este produs, cu furnizorii selectați, cu energia consumată, cu ambalajul, cu transportul și cu posibilitatea ca produsul să aibă o viață cât mai lungă.
De aceea, adevărata transformare nu poate fi doar la nivelul ambalajului sau al mesajului de marketing.
Trebuie să ajungă în lanțul de aprovizionare.
Investiția în lanțul de aprovizionare devine investiție în viitor
O companie care dorește să producă sustenabil nu poate privi produsul izolat.
Trebuie să privească întregul traseu.
De unde provin materiile prime? În ce condiții sunt produse? Câtă apă și energie sunt consumate? Ce cantitate de deșeuri rezultă? Cât de eficient este transportul? Ce standarde respectă furnizorii? Există trasabilitate?
Aceste întrebări pot părea mai complicate și pot presupune investiții mai mari la început.
Dar aici apare diferența dintre cost și investiție.
Dacă o companie investește în furnizori mai responsabili, în materii prime reciclate sau regenerabile, în procese mai eficiente, în produse mai rezistente și în tehnologii care reduc consumul de resurse, ea nu investește doar în conformarea cu regulile de astăzi.
Investește în capacitatea de a rămâne competitivă într-o economie care se schimbă.
Comisia Europeană consideră deja politica produselor sustenabile și ecodesignul instrumente pentru reducerea consumului de resurse și a impactului asupra mediului, dar și pentru inovare și competitivitate industrială.
Produsul eco-friendly nu trebuie să fie doar o etichetă
Există însă un risc important.
Să confundăm produsul sustenabil cu produsul care arată sustenabil.
Un ambalaj verde, un mesaj despre natură sau un cuvânt precum „eco" nu transformă automat un produs într-unul responsabil.
Sustenabilitatea trebuie demonstrată.
Dacă spunem că un produs este mai bun pentru mediu, trebuie să putem explica de ce.
Ce material conține? Cât este reciclat? Cât rezistă? Poate fi reparat? Ce impact are producția lui? Ce se întâmplă la finalul vieții sale?
Tocmai de aceea, politicile europene privind informarea consumatorilor și combaterea afirmațiilor de mediu înșelătoare urmăresc ca mesajele „verzi" să fie credibile și verificabile.
Pentru companii, acesta este un semnal important: nu mai este suficient să comunici sustenabilitatea. Trebuie să o construiești în produs.
Mai puține produse sau produse mai bune?
Aici apare una dintre cele mai dificile întrebări pentru economia actuală.
Trebuie să producem mai puțin?
Nu neapărat.
Trebuie să producem mai inteligent.
O economie competitivă are nevoie de producție, locuri de muncă, investiții și profit. Dar întrebarea este dacă profitul trebuie să vină în continuare dintr-un model bazat pe consum accelerat de resurse și produse cu viață scurtă sau dacă putem construi profitabilitate prin produse mai bune, mai eficiente și mai durabile.
Diferența este fundamentală.
Un produs ieftin, produs rapid și în cantitate mare, dar care se deteriorează repede și devine deșeu, poate genera profit imediat.
Un produs bine proiectat, mai rezistent, reparabil și realizat cu materiale mai responsabile poate necesita mai multă investiție la început.
Dar poate genera o altă relație cu consumatorul.
Una bazată pe calitate.
Pe încredere.
Pe durată.
Pe valoare.
Calitatea trebuie să devină parte din sustenabilitate
Sustenabilitatea nu înseamnă doar materiale „verzi".
Înseamnă și durată de viață.
Dacă un produs poate fi folosit mai mult timp, reparat și reutilizat, resursele necesare pentru înlocuirea lui sunt reduse.
De aceea, principiile europene privind produsele sustenabile pun accent inclusiv pe durabilitate, reparabilitate și eficiența resurselor.
Poate că una dintre cele mai importante schimbări de mentalitate pentru companii este tocmai aceasta:
să nu mai privim produsul vândut ca finalul procesului, ci ca parte a unui ciclu.
Produsul este proiectat.
Este fabricat.
Este vândut.
Este folosit.
Este reparat.
Este reutilizat.
Este reciclat.
Iar materialele sale pot reveni în economie.
Aceasta este logica economiei circulare.
Profitul și sustenabilitatea nu trebuie puse în opoziție
De multe ori, sustenabilitatea este prezentată ca și cum ar fi adversarul profitului.
Dar poate că adevărata întrebare este alta:
Ce fel de profit vrem să construim?
Un profit obținut rapid, prin volume mari și consum accelerat de resurse?
Sau un profit construit pe eficiență, inovație, produse de calitate, relații stabile cu furnizorii și încrederea consumatorilor?
Europa își construiește tot mai clar cadrul pentru o economie în care resursele secundare, produsele durabile și modelele circulare să aibă un rol mai important. Comisia Europeană urmărește inclusiv creșterea utilizării materialelor reciclate și dezvoltarea unei piețe mai puternice pentru materiile prime secundare.
Prin urmare, companiile care investesc astăzi în propriile lanțuri de aprovizionare, în trasabilitate, în materiale sustenabile și în design circular nu fac doar un exercițiu de imagine.
Își pregătesc afacerea pentru economia care vine.
Consumatorul va întreba din ce în ce mai mult „cum?"
Consumatorul de astăzi nu mai cumpără doar un produs.
În multe situații, cumpără și povestea din spatele lui.
Vrea să știe din ce este făcut. De unde vine. Cât rezistă. Dacă poate fi reparat. Ce impact are. Și dacă afirmația „eco" de pe ambalaj are în spate ceva concret.
De aceea, transparența devine o resursă economică.
Iar instrumente precum viitorul Pașaport Digital al Produsului sunt gândite tocmai pentru a facilita accesul la informații despre sustenabilitate, durabilitate, reparabilitate și compoziția materialelor de-a lungul lanțului valoric.
Compania viitorului nu va putea spune doar:
„Cumpără produsul nostru."
Va trebui să poată spune:
„Iată cum l-am făcut. Iată din ce l-am făcut. Iată cât durează. Iată ce se poate întâmpla cu el după utilizare."
A produce mai bine înseamnă a gândi mai departe
Poate că aceasta este adevărata schimbare de paradigmă.
Nu trebuie să alegem între economie și mediu.
Trebuie să învățăm să construim o economie care nu își consumă propriile resurse pentru a obține rezultate pe termen scurt.
Profitul rămâne important.
Dar profitul nu trebuie să fie singurul criteriu.
În economia viitorului vor conta tot mai mult calitatea produsului, eficiența resurselor, durabilitatea, trasabilitatea, responsabilitatea lanțului de aprovizionare și capacitatea de a demonstra ceea ce promitem.
Pentru o companie, sustenabilitatea nu ar trebui să înceapă atunci când apare o nouă obligație europeană.
Ar trebui să înceapă atunci când managementul își pune o întrebare simplă:
„Dacă vom continua să producem exact așa cum producem astăzi, vom putea face acest lucru și peste zece, douăzeci sau treizeci de ani?"
Dacă răspunsul este nu, atunci schimbarea nu mai este doar o opțiune de imagine.
Este o necesitate economică.
Pentru că viitorul nu va aparține neapărat celor care produc cel mai mult.
Va aparține celor care știu să producă mai bine, mai inteligent și cu mai multă responsabilitate.
Iar adevărata performanță nu va fi doar cantitatea pe care o vindem, ci valoarea pe care o creăm fără să risipim resursele de care depinde economia noastră.
Autor: Adriana Calcan
Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu
