Reciclarea telefoanelor mobile: cât de mare este, de fapt, impactul unui telefon pe care nu îl mai folosim? – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan

Reciclarea telefoanelor mobile_ cât de mare este, de fapt, impactul unui telefon pe care nu îl mai folosim_ – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan

Reciclarea telefoanelor mobile: cât de mare este, de fapt, impactul unui telefon pe care nu îl mai folosim? – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan

De la metalele rare din interiorul unui smartphone la emisiile generate în producție și cantitatea redusă de telefoane care ajung efectiv în reciclare: de ce un telefon vechi nu este doar un obiect electronic, ci o sursă de resurse care poate reintra în economie

Avem tendința să privim telefonul mobil ca pe un produs aproape complet digital. Este mic, ușor, iar după câțiva ani poate deveni inutil pentru proprietarul său. În realitate, în spatele unui smartphone se află o cantitate importantă de materii prime, energie, apă, procese industriale și lanțuri globale de aprovizionare.

De aceea, momentul în care un telefon este înlocuit nu reprezintă sfârșitul poveștii sale. Poate fi începutul unei alte etape: reutilizare, recondiționare, recuperare de componente sau reciclare.

Problema este că milioane de telefoane rămân uitate în sertare sau ajung în fluxuri de deșeuri unde materialele valoroase nu mai sunt recuperate.

Datele internaționale arată cât de mare este decalajul. Potrivit *Global E-waste Monitor 2024*, categoria echipamentelor IT și de telecomunicații de mici dimensiuni – care include telefoane mobile, laptopuri, routere și dispozitive similare – a generat aproximativ 4,6 milioane de tone de deșeuri electronice, iar rata documentată de colectare și reciclare a fost de doar 22%.

Cu alte cuvinte, pentru fiecare 100 de kilograme din această categorie, doar aproximativ 22 de kilograme intră în fluxuri documentate de colectare și reciclare.

Un telefon mic poate avea o amprentă mare

Un smartphone conține zeci de materiale și elemente diferite: aluminiu, cupru, nichel, cobalt, litiu, staniu, zinc, metale rare și cantități mici de aur, argint sau alte materiale valoroase.

Valoarea unui telefon nu este, prin urmare, doar cea comercială. În interiorul său există materii prime care au fost extrase, procesate și transformate în componente electronice.

Când telefonul este reciclat corespunzător, aceste materiale pot fi recuperate și introduse din nou în economie, reducând nevoia de materii prime virgine.

În cazul anumitor materiale, ratele de recuperare pot fi ridicate atunci când dispozitivul este proiectat și demontat corespunzător. Un studiu citat de Fairphone privind reciclarea unui model de smartphone a identificat rate de recuperare de 80–98% pentru materiale precum aur, cupru, argint, cobalt, nichel, paladiu, platină, galiu, indiu și zinc, în funcție de material și de traseul tehnologic utilizat.

Asta arată de ce reciclarea nu este doar o metodă de eliminare a deșeurilor. Este, în esență, un proces de recuperare a resurselor.

Dar reciclarea nu rezolvă singură problema

Există o nuanță importantă.

Când vorbim despre sustenabilitatea telefoanelor, reciclarea este esențială, dar nu reprezintă întotdeauna intervenția cu cel mai mare impact.

O mare parte din amprenta de carbon a unui smartphone apare înainte ca acesta să fie vândut.

Potrivit datelor prezentate în Impact Report 2025 al Fairphone, până la 80% din amprenta de carbon a unui smartphone poate proveni din etapa de producție, de la extracția materiilor prime până la fabricarea componentelor și asamblare.

Acest procent este important pentru că schimbă perspectiva.

Dacă un telefon este aruncat după doi sau trei ani și înlocuit cu unul nou, se generează din nou o mare parte din impactul asociat producției unui dispozitiv.

Dacă telefonul este reparat și utilizat încă doi sau trei ani, necesitatea producerii unui nou dispozitiv poate fi amânată.

De aici rezultă o concluzie importantă pentru economia circulară: cel mai sustenabil telefon nu este neapărat cel care este reciclat cel mai bine, ci, în multe situații, cel care este folosit mai mult timp înainte de reciclare.

Durata de viață contează mai mult decât pare

Prelungirea duratei de utilizare poate avea un efect semnificativ asupra impactului total.

Fairphone estimează că extinderea duratei de viață a unui telefon până la cinci ani ar putea reduce emisiile asociate dispozitivului cu aproximativ 35%, în comparație cu un scenariu în care telefoanele sunt înlocuite mai rapid.

Este motivul pentru care reparabilitatea, disponibilitatea bateriilor și a pieselor de schimb, actualizările software și posibilitatea de recondiționare au devenit elemente importante în discuția despre telefoane sustenabile.

Un ecran schimbat sau o baterie înlocuită pot prelungi viața unui dispozitiv fără ca întregul telefon să fie înlocuit.

Ce se întâmplă cu telefoanele uitate în sertare?

Aici apare una dintre cele mai mari probleme ale economiei circulare.

Un telefon care nu mai este folosit, dar rămâne într-un sertar, nu produce automat un beneficiu de mediu. Resursele din interiorul său rămân blocate, iar un alt telefon poate fi produs între timp pentru a-l înlocui.

La nivel european, amploarea fenomenului este semnificativă. Fairphone estimează că în gospodăriile europene există aproximativ 642 de milioane de smartphone-uri neutilizate, dintre care circa 431 de milioane ar putea fi reciclate. Valoarea materialelor din aceste dispozitive este estimată la aproximativ 1,1 miliarde de euro.

Cifrele ilustrează o problemă economică la fel de importantă ca una de mediu: resursele există deja, dar nu se află acolo unde pot fi reutilizate.

Reutilizare, recondiționare, apoi reciclare

Un model circular eficient încearcă să păstreze produsul la cea mai mare valoare posibilă cât mai mult timp.

Ordinea poate fi simplă:

folosire mai îndelungată → reparare → reutilizare → recondiționare → recuperare de componente → reciclare.

Reciclarea apare la finalul ciclului, atunci când telefonul nu mai poate fi folosit în mod rezonabil.

Datele unui program de colectare Fairphone ilustrează această logică: în 2024, 63% dintre dispozitivele colectate au fost reutilizate, inclusiv prin recuperarea unor piese pentru reparații și recondiționarea unor telefoane.

Este un exemplu relevant pentru principiul economiei circulare: dacă un produs poate primi o a doua viață, reutilizarea poate păstra mai multă valoare decât dezmembrarea sa imediată pentru materiale.

De ce sunt telefoanele atât de importante pentru economia circulară?

Pentru că smartphone-ul concentrează într-un obiect foarte mic o combinație complexă de materiale.

Aurul, cuprul, cobaltul, nichelul, litiul, argintul și alte materiale sunt asociate unor procese de extracție și prelucrare care au propriul impact asupra mediului și comunităților.

Recuperarea lor din deșeurile electronice înseamnă că o parte din cererea viitoare poate fi acoperită din materiale deja aflate în economie.

Este una dintre ideile centrale ale economiei circulare: resursa nu trebuie considerată „deșeu” doar pentru că produsul care o conține nu mai este utilizat.

Reciclarea reduce și presiunea asupra materiilor prime

Reciclarea nu elimină nevoia de minerit și nici nu poate furniza instantaneu toate materialele necesare industriei electronice.

Dar poate contribui la reducerea necesarului de materii prime virgine.

Acest lucru devine cu atât mai important pe măsură ce cererea pentru tehnologii digitale, baterii, infrastructură energetică și alte echipamente electrice și electronice crește.

În cazul telefoanelor, valoarea reciclării vine tocmai din concentrarea unor materiale valoroase într-un volum relativ mic de echipamente.

Problema este colectarea.

Un telefon care nu ajunge într-un circuit formal de reutilizare sau reciclare nu poate contribui la această economie circulară.

Ce poate face consumatorul?

Impactul nu începe la centrul de reciclare, ci în momentul în care este luată decizia de a schimba telefonul.

Câteva reguli simple pot face diferența:

1. Folosește telefonul cât mai mult timp. Înlocuirea unui dispozitiv care încă funcționează generează un nou ciclu de producție.

2. Repară înainte de a înlocui. O baterie sau un ecran pot fi mai ușor de schimbat decât întregul dispozitiv.

3. Donează sau vinde telefonul funcțional. Un smartphone care nu mai este potrivit pentru primul proprietar poate fi util altcuiva.

4. Predă dispozitivul într-un sistem de colectare autorizat. Telefonul nu trebuie aruncat împreună cu deșeurile menajere.

5. Șterge datele personale înainte de predare. Reciclarea trebuie să meargă împreună cu protecția datelor.

Ce pot face companiile?

Pentru producători, discuția este mai amplă.

Un telefon proiectat pentru o durată de viață mai lungă, cu componente reparabile și piese disponibile, poate reduce presiunea asupra resurselor. Utilizarea materialelor reciclate poate reduce necesarul de materii prime virgine, iar programele de buy-back și take-back pot readuce dispozitivele în circuit.

Există deja exemple de producători care încearcă să aplice aceste principii. Fairphone, de exemplu, declară pentru modelul său Gen. 6 că peste 50% din greutatea dispozitivului provine din materiale fair sau reciclate, iar compania oferă un sistem prin care preia telefoane vechi pentru reutilizare, reparare sau reciclare.

Aceste exemple nu trebuie privite ca un standard universal pentru întreaga industrie, ci ca o demonstrație a faptului că designul produsului poate influența direct posibilitatea de reutilizare și reciclare.

Telefonul vechi nu este doar un deșeu

În spatele unui smartphone se află două realități care trebuie privite împreună.

Prima este impactul producției: extracția materiilor prime, fabricarea componentelor, energia și transportul.

A doua este oportunitatea economiei circulare: repararea, reutilizarea, recondiționarea și recuperarea materialelor.

Datele disponibile arată că până la 80% din amprenta de carbon poate fi concentrată în producție, în timp ce doar 22% din deșeurile provenite din categoria micilor echipamente IT și telecomunicații sunt documentate ca fiind colectate și reciclate.

Asta schimbă întrebarea.

Nu mai este suficient să ne întrebăm dacă telefonul nostru poate fi reciclat.

Trebuie să ne întrebăm cât timp îl putem folosi, dacă poate fi reparat, dacă poate primi o a doua viață și, atunci când nu mai poate fi utilizat, dacă materialele din el pot reintra în economie.

Pentru un obiect pe care îl schimbăm atât de des, telefonul mobil poate deveni una dintre cele mai concrete demonstrații ale economiei circulare: mai puțină extracție, mai puțină risipă și mai multă valoare păstrată în interiorul aceluiași produs.

Autor: Adriana Calcan

Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu