In cursul zilei de 14 Octombrie 2024 , Consiliul a adoptat în mod oficial o directivă care stabilește standarde actualizate de calitate a aerului în întreaga UE.

Noile norme vor contribui la obiectivul UE de reducere la zero a poluării până în 2050 și vor contribui la prevenirea deceselor premature cauzate de poluarea aerului. Cetățenii UE vor putea solicita despăgubiri pentru prejudiciile aduse sănătății lor în cazurile în care normele UE privind calitatea aerului nu sunt respectate.

Consolidarea standardelor de calitate a aerului

Directiva revizuită acordă prioritate sănătății cetățenilor UE: aceasta stabilește noi standarde de calitate a aerului pentru poluanți care trebuie atinse până în 2030, care sunt mai bine aliniate la orientările OMS privind calitatea aerului. Acești poluanți includ, printre altele, particulele în suspensie PM10 și PM2,5, dioxidul de azot și dioxidul de sulf, despre care se știe că provoacă probleme respiratorii. Statele membre pot solicita ca termenul pentru 2030 să fie amânat dacă sunt îndeplinite condiții specifice.

Calitatea aerului este evaluată utilizând metode și criterii comune în întreaga UE, iar directiva revizuită aduce îmbunătățiri suplimentare monitorizării și modelării calității aerului.

Directiva revizuită va asigura, de asemenea, acțiuni timpurii, cu foi de parcurs privind calitatea aerului care trebuie pregătite înainte de 2030 dacă există riscul ca noile standarde să nu fie atinse până la acea dată.

Standardele de calitate a aerului vor fi revizuite periodic, în conformitate cu cele mai recente dovezi științifice, pentru a evalua dacă continuă să fie adecvate.

Accesul la justiție și dreptul la despăgubiri

Noua directivă asigură accesul corect și echitabil la justiție pentru persoanele afectate sau susceptibile de a fi afectate potrivit prevederilor directivei puse în aplicare. Statele membre trebuie să se asigure că cetățenii au dreptul de a solicita și de a obține despăgubiri atunci când sănătatea lor a fost afectată din cauza unei încălcări a normelor privind calitatea aerului stabilite în directivă.

Etapele următoare

Textul va fi publicat în Jurnalul Oficial al UE și va intra în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării. Statele membre vor avea la dispoziție doi ani de la intrarea în vigoare pentru a transpune directiva în dreptul intern.

Până în 2030, Comisia Europeană va revizui standardele de calitate a aerului și, ulterior, o dată la cinci ani, în conformitate cu cele mai recente dovezi științifice.

Context

Poluarea aerului este cel mai mare risc pentru sănătate din punctul de vedere al mediului din Europa, deoarece poluanții pot fi extrem de nocivi atât pentru oameni, cât și pentru mediu. Aproximativ 300 000 de decese premature în Europa în fiecare an au loc din cauza poluării aerului.

Pentru a aborda această problemă, Comisia Europeană a prezentat revizuirea și consolidarea a două directive privind calitatea aerului înconjurător în octombrie 2022, ca parte a Planului de acțiune al UE privind reducerea la zero a poluării. În februarie 2024 s-a ajuns la un acord între cei doi colegiuitori cu privire la forma finală a textului.

Această nouă directivă simplifică normele UE privind calitatea aerului înconjurător prin fuzionarea celor două directive existente ale UE într-o singură directivă. Scopul acesteia este alinierea standardelor de calitate la recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

 

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (reformare)

 

Sursa : europa.eu

 

Autor : Alexandra Avram

 

 

Conform ORDINULUI nr. 85 din 12 ianuarie 2024 pentru reglementarea aspectelor referitoare la raportarea privind durabilitatea , emis de  MINISTERUL FINANȚELOR , publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 26 ianuarie 2024

 

Secţiunea 7^1.2 Raportarea privind durabilitatea
492^11.
(1) Entitățile prevăzute la pct. 9 alin. (4) includ în raportul administratorilor informațiile necesare pentru înțelegerea impactului entității asupra aspectelor de durabilitate și informațiile necesare pentru înțelegerea modului în care aspectele de durabilitate afectează dezvoltarea, performanța și poziția entității.
(2) Informațiile menționate la alin. (1) trebuie să fie clar identificabile în raportul administratorilor, într-o secțiune specifică a raportului administratorilor.
492^12. – Informațiile menționate la pct. 492^11 conțin:
a) o descriere succintă a modelului de afaceri și a strategiei entității, inclusiv cu privire la:
(i) reziliența modelului de afaceri și a strategiei entității în relație cu riscurile aferente aspectelor de durabilitate;
(ii) oportunitățile pentru entitate în legătură cu aspectele de durabilitate;
(iii) planurile entității, inclusiv acțiunile de punere în aplicare și planurile financiare și de investiții conexe, pentru a se asigura că modelul său de afaceri și strategia sa sunt compatibile cu tranziția către o economie durabilă și cu limitarea încălzirii globale la 1,5 °C, în conformitate cu Acordul de la Paris în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice adoptat la 12 decembrie 2015 (denumit în continuare Acordul de la Paris) și cu obiectivul de realizare a neutralității climatice până în 2050, astfel cum este stabilit în Regulamentul (UE) 2021/1.119 al Parlamentului European și al Consiliului^2, precum și, după caz, expunerea entității la activități legate de cărbune, petrol și gaze;
^2 Regulamentul (UE) 2021/1.119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1.999 (Legea europeană a climei) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).
(iv) modul în care modelul de afaceri și strategia entității țin seama de interesele părților interesate ale entității și de impactul entității asupra aspectelor de durabilitate;
(v) modul în care strategia entității a fost pusă în aplicare în ceea ce privește aspectele de durabilitate;
b) o descriere a obiectivelor cu termene precise legate de aspecte de durabilitate stabilite de entitate, inclusiv, după caz, a obiectivelor absolute de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cel puțin pentru 2030 și 2050, o descriere a progreselor înregistrate de entitate în vederea atingerii obiectivelor respective și o declarație din care să reiasă dacă obiectivele entității legate de factorii de mediu se bazează pe dovezi științifice concludente;
c) o descriere a rolului organelor de administrație, de conducere și de supraveghere în ceea ce privește aspectele de durabilitate, precum și a cunoștințelor de specialitate și a competențelor acestora pentru a îndeplini rolul respectiv sau a accesului organelor respective la astfel de cunoștințe de specialitate și de competențe;
d) o descriere a politicilor entității în ceea ce privește aspectele de durabilitate;
e) informații despre existența unor sisteme de stimulente privind aspectele de durabilitate puse la dispoziția membrilor organelor de administrație, de conducere și de supraveghere;
f) o descriere:
(i) a procesului de diligență necesară pus în aplicare de entitate în ceea ce privește aspectele de durabilitate și, după caz, în conformitate cu cerințele Uniunii aplicabile entităților de a desfășura un proces de diligență necesară;
(ii) a principalului impact negativ real sau potențial legat de operațiunile proprii ale entității și de lanțul său valoric, inclusiv de produsele și serviciile sale, de relațiile sale de afaceri și de lanțul său de aprovizionare, a acțiunilor întreprinse pentru a identifica și monitoriza impactul respectiv și alte efecte negative pe care entitatea trebuie să le identifice în temeiul altor cerințe ale Uniunii privind desfășurarea de către entități a unui proces de diligență necesară;
(iii) a oricăror acțiuni întreprinse de entitate pentru a preveni, a atenua, a remedia sau a pune capăt impactului negativ real sau potențial, precum și a rezultatului unor astfel de acțiuni;
g) o descriere a principalelor riscuri pentru entitate aferente aspectelor de durabilitate, inclusiv o descriere a principalelor relații de dependență a entității de astfel de aspecte, precum și a modului în care entitatea gestionează riscurile respective;
h) indicatorii relevanți pentru prezentările de informații menționate la lit. a) – g).

Directiva (UE) 2022/2.464 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei 2006/43/CE și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea de către întreprinderi, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 322 din data de 16 decembrie 2022;

Termenele de aplicare :

– De la 1 ianuarie 2024: obligativitatea raportării este impusă entităților de interes public, incluzând entități mijlocii și mari ce depășesc pragul de 500 de angajați, precum și societăților-mamă ale grupurilor de dimensiuni semnificative ce depășesc același prag de 500 de angajați. Aceste rapoarte vor fi depuse în anul 2025.
– De la 1 ianuarie 2025: aceste prevederi se extind și asupra celorlalte entități mijlocii și mari cu peste 50 de angajati care respecta cerintele privind cifra de afaceri peste 50.000 si active peste 25.000, inclusiv societățile mamă ale grupurilor. Rapoartele aferente vor fi emise în 2026.

 

Raportarea privind durabilitatea :

 

a) o descriere succintă a modelului de afaceri și a strategiei entității, inclusiv cu privire la:
(i) reziliența modelului de afaceri și a strategiei entității în relație cu riscurile aferente aspectelor de durabilitate;
(ii) oportunitățile pentru entitate în legătură cu aspectele de durabilitate;
(iii) planurile entității, inclusiv acțiunile de punere în aplicare și planurile financiare și de investiții conexe, pentru a se asigura că modelul său de afaceri și strategia sa sunt compatibile cu tranziția către o economie durabilă și cu limitarea încălzirii globale la 1,5 °C, în conformitate cu Acordul de la Paris în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice adoptat la 12 decembrie 2015 (denumit în continuare Acordul de la Paris) și cu obiectivul de realizare a neutralității climatice până în 2050, astfel cum este stabilit în Regulamentul (UE) 2021/1.119 al Parlamentului European și al Consiliului^2, precum și, după caz, expunerea entității la activități legate de cărbune, petrol și gaze;
^2 Regulamentul (UE) 2021/1.119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1.999 (Legea europeană a climei) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).
(iv) modul în care modelul de afaceri și strategia entității țin seama de interesele părților interesate ale entității și de impactul entității asupra aspectelor de durabilitate;
(v) modul în care strategia entității a fost pusă în aplicare în ceea ce privește aspectele de durabilitate;
b) o descriere a obiectivelor cu termene precise legate de aspecte de durabilitate stabilite de entitate, inclusiv, după caz, a obiectivelor absolute de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cel puțin pentru 2030 și 2050, o descriere a progreselor înregistrate de entitate în vederea atingerii obiectivelor respective și o declarație din care să reiasă dacă obiectivele entității legate de factorii de mediu se bazează pe dovezi științifice concludente;
c) o descriere a rolului organelor de administrație, de conducere și de supraveghere în ceea ce privește aspectele de durabilitate, precum și a cunoștințelor de specialitate și a competențelor acestora pentru a îndeplini rolul respectiv sau a accesului organelor respective la astfel de cunoștințe de specialitate și de competențe;
d) o descriere a politicilor entității în ceea ce privește aspectele de durabilitate;
e) informații despre existența unor sisteme de stimulente privind aspectele de durabilitate puse la dispoziția membrilor organelor de administrație, de conducere și de supraveghere;
f) o descriere:
(i) a procesului de diligență necesară pus în aplicare de entitate în ceea ce privește aspectele de durabilitate și, după caz, în conformitate cu cerințele Uniunii aplicabile entităților de a desfășura un proces de diligență necesară;
(ii) a principalului impact negativ real sau potențial legat de operațiunile proprii ale entității și de lanțul său valoric, inclusiv de produsele și serviciile sale, de relațiile sale de afaceri și de lanțul său de aprovizionare, a acțiunilor întreprinse pentru a identifica și monitoriza impactul respectiv și alte efecte negative pe care entitatea trebuie să le identifice în temeiul altor cerințe ale Uniunii privind desfășurarea de către entități a unui proces de diligență necesară;
(iii) a oricăror acțiuni întreprinse de entitate pentru a preveni, a atenua, a remedia sau a pune capăt impactului negativ real sau potențial, precum și a rezultatului unor astfel de acțiuni;
g) o descriere a principalelor riscuri pentru entitate aferente aspectelor de durabilitate, inclusiv o descriere a principalelor relații de dependență a entității de astfel de aspecte, precum și a modului în care entitatea gestionează riscurile respective;
h) indicatorii relevanți pentru prezentările de informații menționate la lit. a) – g).

 

 

 ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ privind instituirea de măsuri pentru elaborarea Planului național social pentru climă necesar României pentru accesarea de fonduri externe nerambursabile în cadrul Fondului social pentru climă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Guvernul a aprobat mai multe măsuri menite să asigure elaborarea Planului național social pentru climă (PNSC), necesar României pentru accesarea de fonduri externe nerambursabile în cadrul Fondului social pentru climă (FSC).

FSC a fost creat de Uniunea Europeană pentru a asigura o tranziție climatică  echitabilă și incluzivă, în concordanță cu măsurile suplimentare pentru reducerea emisiilor cu efect de seră în domeniul construcțiilor și al transportului, în cadrul eforturilor de a atinge neutralitatea emisiilor de carbon până în 2050.
PNSC reprezintă documentul strategic al României care instituie măsuri și investiții existente sau noi, la nivel național, menite să reducă dependența de combustibilii fosili și să atenueze efectele negative asupra veniturilor pe termen scurt.

Planul trebuie să ofere gospodăriilor vulnerabile, microîntreprinderilor vulnerabile și utilizatorilor de transport vulnerabili resursele necesare pentru a finanța și a realiza investiții în eficiența energetică și, totodată, să atenueze impactul creșterii costului combustibililor fosili asupra persoanelor celor mai vulnerabile și să prevină sărăcia energetică și sărăcia din perspectiva transporturilor în perioada de tranziție, până la realizarea unor astfel de investiții.

Actul normativ suplimentează atribuțiile Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, prin preluarea atribuțiilor privind elaborarea, negocierea, aprobarea, implementarea, monitorizarea și controlul fondurilor acordate în cadrul FSC. Astfel, structura cu rol de coordonator național al PNRR din cadrul MIPE va prelua și atribuțiile de coordonator național al PNSC.

De asemenea, MIPE va realiza negocierile cu Comisia Europeană în vederea evaluării pozitive a PNSC și a emiterii deciziei de punere în aplicare, în baza mandatului acordat de către Guvernul României, iar procedurile de negociere vor fi coordonate de către prim-ministru, prin Cancelaria Prim-Ministrului.

În vederea elaborării PNSC se vor constitui grupuri de lucru, la nivel inter-ministerial, cu participarea autorităților publice centrale cu atribuții în domeniile vizate. Din componența lor pot face parte și reprezentanți ai partenerilor economici și sociali, ai organismelor relevante ale societății civile și altor părți interesate, în baza procedurii de selecție elaborată de MIPE.
De asemenea, ordonanța de urgență modifică mai multe acte normative, permițând Ministerului Sănătății să poată realiza acorduri de parteneriat cu alte ministere şi instituţii publice cu reţea sanitară proprie în vederea implementării obiectivelor de investiții din domeniul sănătății.

 

FSC a fost instituit prin Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European şi al Consiliului din 10 mai 2023 de instituire a Fondului social pentru climă și de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1060, și este, ca formă de management, un fond aflat în gestiunea directă a Comisiei Europene (CE). Înființarea fondului face parte din pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55”, care urmărește atingerea obiectivelor Pactului Verde european, printre care se numără reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030.

 

Obiectivul general al fondului este de a contribui la o tranziție echitabilă din punct de vedere social către neutralitatea climatică prin abordarea impactului social al includerii emisiilor de gaze cu efect de seră generate de clădiri și de transportul rutier în domeniul de aplicare al Directiva (UE) 2023/959 a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 mai 2023 de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și a Deciziei (UE) 2015/1814 privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

 

Astfel, sunt vizate gospodăriile și microîntreprinderile vulnerabile, utilizatorii de transport vulnerabili prin măsuri de sprijin temporar directe pentru suplimentarea veniturilor, dar și prin finanțarea de măsuri și investiții care vizează: eficiența energetică; renovarea clădirilor; mobilitatea și transporturile cu emisii zero și cu emisii scăzute; reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră; reducerea numărului gospodăriilor vulnerabile, în special a gospodăriilor afectate de sărăcie energetică, a microîntreprinderilor vulnerabile și a utilizatorilor de transport vulnerabili.

 

România poate utiliza, în perioada 2026 – 2032, o alocare financiară (contribuție UE) de minim 5,05 mld. euro și de maxim 6,01 mld. euro prin acest nou instrument, pentru protejarea gospodăriilor și microîntreprinderilor vulnerabile, precum și a utilizatorilor de transport vulnerabili la efectele comercializării noilor certificate de emisii pentru clădiri și transportul rutier, care vor fi comercializate în baza Directivei ETS revizuite.

 

Pentru a beneficia de noul fond, fiecare stat membru va elabora un Plan Național Social pentru Climă (PNSC) care va fi aprobat prin Decizie a CE.

 

Plata sprijinului financiar către fiecare stat membru este condiționată de atingerea de către acesta a jaloanelor și a țintelor pentru măsurile și investițiile cuprinse în PNSC. Vor fi finanțate doar acele măsuri și investiții care respectă principiul de a „nu prejudicia în mod semnificativ” și sunt compatibile cu obiectivele climatice ale Uniunii.

 

Definitii generale

• Gaze cu efect de seră – GES – constituent gazos al atmosferei, atât natural cât și antropogen, care absoarbe și emite radiație la lungimi de undă specifice în cadrul spectrului radiației infraroșu, emise de suprafața Pământului, atmosferă și nori
• Emisie de gaze cu efect de seră – emisie GES – eliberare a GES în atmosferă
• Indepărtare a gazelor cu efect de seră – extragerea (absorbtia) unui GES din atmosferă cu ajutorul captatorului GES
• Reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră – reducere a emisiilor de GES – diminuarea emisiilor de GES cuantificată între două momente în timp sau față de o limita de referință
• Neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon – condiție în care, într-o anumită perioadă de timp, amprenta de carbon a fost redusă ca urmare a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră sau a îmbunătățirii îndepărtării GES și, dacă tot a fost mai mare decât zero, a fost apoi contrabalansată prin compensare

NOTA 1 Creditele de carbon utilizate pentru compensare trebuie să îndeplinească anumite criterii și sunt utilizate numai după ce au fost realizate reducerile emisiilor de GES și îmbunătățirile îndepărtării GES, în conformitate cu planul de management al neutralității emisiilor de carbon.

NOTA 2 Perioada de timp specificată este un număr finit de ani, pentru organizații, sau ciclul de viață complet sau parțial, pentru produse.

• Neutralitatea emisiilor de carbon – stare de a fi neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon
• Compensare – contrabalansarea amprentei de carbon, prin retragerea unui (unor) credit (credite) de carbon

NOTA 1 Pasul final în procesul de compensare este retragerea creditelor de carbon într-un registru public de către sau în numele entității. Unele registre folosesc „a anula” ca sinonim cu „a retrage”, iar termenii sunt efectiv interschimbabili. Cei doi termeni „retragere” și „anulare” au același rezultat,  asigurarea că nu pot fi utilizate din nou sau comercializate în continuare creditele de carbon.

• Amprentă de carbon – suma emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) și a îndepărtărilor de GES ale subiectului exprimată ca dioxid de carbon echivalent (CO2e)

NOTA 1 Pentru un produs, amprenta de carbon se bazează pe o evaluare a ciclului de viață folosind categoria unică de impact a schimbărilor climatice în conformitate cu ISO 14067.

NOTA 2  Pentru o organizație amprenta de carbon este echivalentă cu suma emisiilor directe de GES , a emisiilor indirecte de GES și a îndepărtărilor de GES, dacă este cazul, în cadrul limitelor subiectului, cuantificată în conformitate cu ISO 14064-1.

NOTA 3  Subiectul poate fi: o organizație (inclusiv companii, autorități locale și instituții financiare) sau un produse (bunuri sau servicii, inclusiv clădiri și evenimente).

 

ISO 14064 Declaratii ale organizatiilor aferente emisiilor de GES

Definitie: Amprenta de carbon a unei organizatii (inventarul de emisii GES al unei organizatii) = suma emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) și a îndepărtărilor de GES ale unei organizatii, pentru o perioada de un an, exprimată ca dioxid de carbon echivalent (CO2e)

 

Acordurile globale si atentia tot mai mare acordata de public impactului schimbarilor climatice conduc la planuri de actiune guvernamentale cuprinzatoare si la obiective de reducere agresive.

Ca parte a impulsului global de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera (GES), guvernele, investitorii, bursele de valori si organizatiile au implementat cerinte de raportare si fac presiuni asupra intreprinderilor pentru a reduce emisiile in intregul lor lant valoric.

Validarea si verificarea declaratiilor organizatiilor aferente emisiilor de GES pot fi urmarite de o organizatie din mai multe motive, cum ar fi:

• contributia la raportul annual ESG,
• comunicarea cu clientii,
• respectarea cerintelor de raportare ale autoritatilor de reglementare sau ale investitorilor,
• publicarea realizarilor in materie de reducere a emisiilor GES.

ISO 14064 detaliaza principiile si cerintele pentru proiectarea, dezvoltarea, gestionarea si raportarea emisiilor de GES pentru o organizatie sau o companie.

Standardul ISO 14064 este format din trei parti.

• Prima parte (ISO 14064-1:2018) specifica cerintele pentru cuantificarea si raportarea emisiilor si a cantitatilor indepartate de gaze cu efect de sera  la nivel de organizatie sau entitate.
• A doua parte (ISO 14064-2:2019) detaliaza cerintele pentru cuantificarea, monitorizarea si raportarea reducerilor de emisii sau a imbunatatirii gradului de indepartare a gazelor cu efect de sera.
• A treia parte (ISO 14064-3:2019) ofera cerinte si indrumari pentru efectuarea validarii si verificarii declaratiilor privind GES.

Avantajele calculării amprentei de carbon a organizațiilor:

• Evaluarea generală a performanței de mediu: Calculele oferă o imagine clară a modului în care o organizație își gestionează emisiile de carbon în toate aspectele activităților sale. Acest lucru ajută la stabilirea unor obiective de reducere a emisiilor pe termen lung.
• Reducerea costurilor operaționale: Odată ce o organizație își cunoaște sursele majore de emisii, poate lua măsuri pentru a reduce consumul de energie, optimiza transportul și a îmbunătăți eficiența generală, ceea ce duce la economii financiare.
• Acces la finanțări verzi și investiții sustenabile: O amprentă de carbon redusă sau un plan clar de reducere poate atrage investitori care caută companii responsabile din punct de vedere social și de mediu.
• Îmbunătățirea reputației și relațiilor publice: Organizațiile care își gestionează eficient emisiile de carbon pot construi o imagine de companie responsabilă, ceea ce le poate aduce beneficii în fața clienților, partenerilor și autorităților de reglementare.
• Pregătirea pentru viitoare reglementări și cerințe: Pe măsură ce politicile climatice devin mai stricte la nivel global, organizațiile care calculează și gestionează amprenta de carbon sunt mai bine pregătite să se adapteze la noile cerințe legislative.
• Angajamentul față de sustenabilitate: Calcularea amprentei de carbon arată un angajament față de obiectivele de mediu și sustenabilitate, ceea ce poate motiva angajații și poate crea o cultură organizațională orientată spre sustenabilitate.

Avantajele verificarii / validarii declaratiilor organizatiilor aferente emisiilor de GES

• Usurinta in evaluarea configuratiilor alternative de produse, a metodelor de aprovizionare si productie
• Alegerea materiilor prime si selectarea furnizorilor pe baza emisiilor de gaze cu efect de sera asociate acestora
• Crearea unei baze de cunostinte pentru initierea de proiecte de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera si cuantificarea rezultatelor obtinute
• Identificarea oportunitatilor de economisire a costurilor energetice
• Demonstrarea fata de clienti si partile interesate a unui angajament real fata de responsabilitatea sociala si de mediu
• Crearea de avantaje competitive (de exemplu, achizitii publice ecologice)
• Usurinta adaptarii la cerinte in cazul introducerii de scheme sau reglementari obligatorii

 

ISO 14067:2018 – Amprenta de carbon a produselor

Definitie: Amprenta de carbon a unui produs = suma emisiilor de GES (gaze cu efect de sera) si indepartarilor (eliminarii din atmosfera) de GES aferenta unui produs unic identificat, exprimată ca CO2 echivalent si care sunt bazate pe o evaluare a ciclului de viaţă a acestui produs, folosind ca unica categorie de impact schimbările climatice.

 

Avand in vedere cresterea preocuparii globale pentru schimbarile climatice si impactul lor, guvernele din intreaga lume si-au stabilit obiective de reducere a emisiilor semnificativ mai agresive. In acest context, cuantificarea amprentei de carbon a produselor devine un instrument crucial pentru a intelege si a actiona in vederea maririi absorbtiei de gaze cu efect de sera (GES) si reducerii emisiilor de GES pe tot parcursul ciclului de viata al unui produs.

Verificarea amprentei de carbon permite organizatiilor sa isi demonstreze angajamentul pentru protejarea mediului, sa se distinga de concurenta si sa isi asigure clientii ca sunt implicati in dezvoltarea sustenabila.

ISO 14067:2018 „Gaze cu efect de sera – Amprenta de carbon a produselor – Cerinte si orientari pentru cuantificare” este un standard care defineste principii, cerinte si recomandari pentru cuantificarea amprentei de carbon a produselor. Acesta are scopul de a cuantifica emisiile de GES in raport cu etapele ciclului de viata al produsului, de la extractia resurselor si sursele de materii prime, trecand prin fazele de productie si utilizare, pana la faza de sfarsit al ciclului de viata al produsului.

Amprenta de carbon a unui produs reprezinta suma totala a emisiilor de GES si a indepartarilor de GES asociate unui produs, exprimata ca CO2 echivalent si care este bazata pe o evaluare a ciclului de viata al produsului, cu schimbarile climatice ca unica categorie de impact.

Avantajele calculării amprentei de carbon a produselor:

• Identificarea impactului asupra mediului pentru fiecare produs: Aceasta permite companiilor să înțeleagă în detaliu cum fiecare etapă a ciclului de viață al produsului contribuie la emisiile de gaze cu efect de seră și să identifice punctele critice care pot fi îmbunătățite.
• Creșterea eficienței operaționale: Prin analizarea amprentei de carbon a produselor, companiile pot găsi modalități de a reduce consumul de energie, de apă și alte resurse în timpul producției și distribuției, ceea ce poate duce la costuri mai mici.
• Atracția consumatorilor conștienți de mediu: Tot mai mulți consumatori caută produse care au un impact minim asupra mediului. O amprentă de carbon redusă sau etichetarea clară a produselor poate aduce avantaje competitive pe piață.
• Inovare și design ecologic: Calculele detaliate ale amprentei de carbon pot încuraja inovarea în designul produselor, folosind materiale mai durabile, tehnologii de producție mai curate și ambalaje ecologice.
• Conformitatea cu reglementările: În unele piețe, legislația impune etichetarea sau raportarea amprentei de carbon a produselor, astfel că măsurarea acesteia ajută companiile să respecte reglementările.

Verificarea independenta a amprentei de carbon este esentiala, deoarece organizatiile sunt din ce in ce mai mult evaluate in functie de angajamentul lor in ceea ce priveste durabilitatea. Verificarea independenta ofera credibilitate, consecventa si exactitate a amprentei de carbon si permite comunicarea semnificativa a acesteia.

 

ISO 14068-1:2023 – Declaratiile organizatiilor privind neutralitatea emisiilor de carbon

Definitie: Neutralitatea emisiilor de carbon – stare de a fi neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon

Neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon – condiție în care, într-o anumită perioadă de timp, amprenta de carbon a fost redusă ca urmare a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră sau a îmbunătățirii îndepărtării GES și, dacă tot a fost mai mare decât zero, a fost apoi contrabalansată prin compensare

 

Contextul legal si importanta actiunii climatice

Pentru a limita cresterea temperaturilor globale la maximum 1,5°C si pentru a evita efectele severe ale schimbarilor climatice, Grupul Interguvernamental de Experti in Schimbari Climatice (IPCC) recomanda atingerea neutralitatii carbonului pana in 2050.

Pactul Verde European, initiat de Comisia Europeana, vizeaza transformarea Uniunii Europene intr-o economie moderna, competitiva si eficienta in utilizarea resurselor. Se urmareste, de asemenea, ca pana in anul 2050, Uniunea Europeana sa atinga neutralitatea emisiilor de carbon si sa decupleze cresterea economica de utilizarea resurselor. Un obiectiv intermediar este reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera in UE cu 55%, pana in 2030.

Cu toate acestea, este dificil de realizat un obiectiv pe termen lung de zero emisii nete fara recunoasterea realizarilor pe parcurs. In acest sens, neutralitatea carbonului poate fi de ajutor. Organizatiile care au un plan clar si au inceput sa faca reduceri reale ale gazelor cu efect de sera (GES) si imbunatatiri ale indepartarilor de GES pot contrabalansa amprenta de carbon ramasa folosind credite de carbon de inalta calitate pentru a atinge neutralitatea carbonului.

ISO 14068-1:2023, un standard international nou, stabileste cerintele pentru organizatiile care urmaresc neutralitatea carbonului pentru produse, servicii sau evenimente.

Acest standard ofera un cadru pentru cuantificarea, reducerea, indepartarea si compensarea emisiilor de gaze cu efect de sera, si este aplicabil pentru orice organizatie, publica sau privata.

Standardul subliniaza necesitatea unei ierarhii de actiuni – reduceri de emisii, imbunatatirea indepartarilor, apoi compensarea pentru emisii reziduale GES – si ofera un cadru pentru evitarea „greenwashing-ului”, bazandu-se pe experienta standardului anterior, PAS 2060.

In ultimii ani au existat multe declaratii de neutralitate a emisiilor de dioxid de carbon care nu au fost sustinute sau care au fost sustinute doar prin achizitionarea catorva credite de carbon, ceea ce a dus la riscul de “greenwashing”.

Respectarea standardului ISO 14068-1 inseamna ca organizatiile vor putea demonstra ca afirmatia lor privind neutralitatea in materie de carbon este sustinuta de actiuni reale de reducere a emisiilor de GES si include o cale clara de eliminare a tuturor emisiilor de GES posibile si imbunatatirea indepartarilor de GES, astfel incat sa nu se rezume doar la achizitionarea de credite de carbon de pe piata. Acest lucru imbunatateste semnificativ credibilitatea unei declaratii.

Avantajele verificarii declaratiilor privind neutralitatea carbonului

• Credibilitate si transparenta: implementarea ISO 14068-1:2023 sporeste credibilitatea organizatiei in fata partilor interesate, inclusiv clienti, investitori si reglementatori;
• Aliniere la standarde globale: se asigura conformitatea cu cele mai recente practici si cerinte in domeniul schimbarilor climatice;
• Reducerea riscurilor: prin verificarea declaratiilor privind neutralitatea carbonului, organizatiile identifica si reduc riscurile asociate cu emisiile de gaze cu efect de sera, inclusiv riscurile financiare, operationale si de reputatie;
• Acces la noi piete si oportunitati de finantare: organizatiile care demonstreaza angajamentul lor fata de sustenabilitate prin neutralitatea carbonului au acces mai usor la noi piete si oportunitati de finantare, in special in sectoare unde sustenabilitatea este un factor cheie;
• Imbunatatirea raportarii corporative ESG / CSRD: standardul ajuta organizatiile sa imbunatateasca calitatea si consistenta raportarii lor privind sustenabilitatea si schimbarile climatice.

 

Concluzie

Calcularea amprentei de carbon, atât pentru produse, cât și pentru organizații, oferă avantaje semnificative, de la îmbunătățirea eficienței și reduceri de costuri, până la creșterea reputației și atragerea de clienți și investitori.

In plus este o conditie obligatorie in drumul spre atingerea neutralitatii emisiilor de carbon.

 

Rolul SRAC in promovarea sustenabilitatii

SRAC se distinge prin angajamentul fata de sustenabilitate, oferind un spectru complet de servicii de verificare si validare in domeniul protectiei mediului, inclusiv certificarea ISO 14001, verificarea gazelor cu efect de sera (GES) conform Regulamentului (UE) 2018/2067, verificarea EMAS, certificarea ISCC, verificarea si validarea declaratiilor GES conform standardelor ISO 14064-1 si ISO 14064-2, verificarea amprentei de carbon a produselor conform ISO 14067, Verificarea declaratiilor privind neutralitatea carbonului conform ISO 14068-1, ECOLABEL SRAC conform ISO 14024.

Angajamentul SRAC de a promova practici de afaceri responsabile din punct de vedere ecologic este esential pentru sprijinirea obiectivelor de sustenabilitate ale clientilor sai.

 

Autor :

Dr.ing. Cristian Roncea

Director Tehnic SRAC

InfoCons – Organizație Europeană pentru Protecția Consumatorului , reprezentată de domnul Președinte Sorin Mierlea  și  Asociația „One Health – Academician Nicolae Manolescu Strunga” , reprezentată prin domnul Prof. Dr. Ioan Sîrbu , în calitate de Președinte , au încheiat un Protocol de colaborare astăzi, în data de 17 Septembrie 2024 .

Acest protocol are ca obiectiv principal crearea unui cadru de consultare și susținere reciprocă între cele două organizații în vederea inițierii și desfășurării unor Programe și Campanii educaționale menite să informeze și să crească gradul de conștientizare al cetățenii referitor la conceptul „One Health”. Acest concept abordează sănătatea într-o manieră integrată, recunoscând interdependența dintre sănătatea umană, sănătatea animală și cea a mediului înconjurător.

Prin semnarea Protocolului , cele doua organizatii confirmă o colaborare îndelungată și se angajează instituțional să o dezvolte pe multiple planuri , în beneficiul cetățenilor din România. Această colaborare se bazează pe valori comune precum responsabilitatea socială, transparența și interesul public, iar parteneriatul urmărește să aducă un impact pozitiv real în comunitate.

***

Asociaţia „One Health – Academician Nicolae Manolescu Strunga” se înscrie în zona realizării profilaxiei primare a îmbolnăvirilor la om şi animale prin studiul, monitorizarea, supravegherea şi diseminarea informaţiilor, referitoare la aspectele de patologie în cadrul lanţului mediu-plante-animale de exploatare, silvatice şi de companie-om, elementele de bază ale noului concept „ One Health ”. În promovarea și implementarea conceptului „ One Health ” , Asociația „ One Health – Academician Nicolae Manolescu Strunga ” acordă în plus față de direcțiile în general acceptate, o atenție deosebită medicinii comparate și a oncologiei comparate, a medicinii ocupaționale și a stilului de viață, a alimentației și nutriției , cu profilaxia primară a vieții și viața post-tratament, ca obiective fundamentale .

 

InfoCons – Organizație Europeană pentru Protecția Consumatorilor – a fost inființată în anul 2003 pentru a veni în întâmpinarea nevoilor consumatorilor din România. Până în prezent a desfășurat și desfășoară o activitate neîntreruptă, bucurându-se de recunoașterea națională și internațională, fiind membră în diferite organizații, comisii consultative ale autorităților, grupuri de lucru, parteneră în programe naționale și internaționale . InfoCons este unica organizație din România cu drepturi depline în Consumers International și membră fondatoare a Federației Asociațiilor de Consumatori .