Puterea consumatorului poate schimba România – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu

Puterea consumatorului poate schimba România – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan

De la gestul individual la responsabilitatea colectivă: puterea consumatorului poate accelera tranziția României către o economie circulară și îndeplinirea obiectivelor europene de reciclare.

Există o putere pe care fiecare dintre noi o exercită în fiecare zi, chiar dacă nu o conștientizăm întotdeauna: puterea de a alege. Alegem ce cumpărăm, cât cumpărăm, de unde cumpărăm și, în cele din urmă, ce facem cu produsul după ce nu ne mai este de folos.

Într-o economie în care milioane de decizii de consum se repetă zilnic, aceste alegeri nu sunt deloc neînsemnate. Ele pot influența comportamentul companiilor, pot determina schimbarea produselor și a ambalajelor și pot accelera transformarea sistemului de gestionare a deșeurilor. Consumatorul nu mai este doar ultima verigă a lanțului economic. Poate deveni unul dintre actorii care îl schimbă.

Uniunea Europeană a înțeles de mult acest lucru și a transformat reciclarea într-o obligație măsurabilă pentru statele membre. Obiectivele europene sunt clare: pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor municipale trebuie să ajungă la cel puțin 55% în 2025, 60% în 2030 și 65% în 2035.

Pentru ambalaje, obiectivele sunt la fel de ambițioase: minimum 65% din greutatea tuturor deșeurilor de ambalaje trebuie reciclată până la sfârșitul anului 2025, iar pragul urcă la 70% în 2030. Există, de asemenea, obiective distincte pentru plastic, aluminiu, sticlă, hârtie și carton.

Așadar, nu mai vorbim despre o tendință sau despre o recomandare. Vorbim despre obiective europene concrete, care presupun infrastructură, reguli, investiții, responsabilitate din partea producătorilor și, esențial, participarea consumatorilor.

România nu își poate permite să rămână spectator

Realitatea românească ne arată însă că distanța dintre obiective și rezultate rămâne importantă.

În 2024, rata de circularitate a materialelor – proporția materialelor reciclate care sunt reintroduse în economie – era de numai 1,3% în România, față de 12,2% la nivelul Uniunii Europene. Este un indicator diferit de rata de reciclare a deșeurilor municipale, dar spune ceva important despre cât de puțin material reciclat reintră efectiv în circuitul economic românesc.

În 2026, Comisia Europeană a anunțat, de asemenea, măsuri în cadrul procedurilor de infringement care vizează neîndeplinirea de către România a unor obiective de reciclare a deșeurilor.

Aceste cifre și decizii europene nu trebuie privite doar ca statistici administrative sau ca probleme ale autorităților. Ele trebuie să ne determine să punem o întrebare simplă: ce putem face noi, consumatorii, pentru ca România să recupereze acest decalaj?

Răspunsul este mai complex decât simplul îndemn „reciclează!".

Reciclarea începe înainte ca obiectul să ajungă în coșul de gunoi. Începe în momentul în care alegem între două produse. Începe atunci când preferăm un ambalaj reutilizabil în locul unuia de unică folosință, când evităm produsele supraambalate, când alegem produse durabile și reparabile și când refuzăm risipa.

Consumatorul poate transmite pieței un mesaj pe care orice producător îl înțelege: ceea ce se cumpără continuă să fie produs; ceea ce este refuzat trebuie regândit.

Reciclarea nu înseamnă doar „unde aruncăm"

Am redus prea mult discuția despre reciclare la culoarea recipientului în care aruncăm un ambalaj.

Reciclarea adevărată înseamnă însă un întreg lanț: colectare separată, sortare, transport, procesare, existența unor piețe pentru materialele reciclate și, în final, utilizarea acestora pentru fabricarea unor produse noi.

Dacă una dintre verigi lipsește, întregul sistem pierde eficiență.

De aceea, este nedrept să transferăm întreaga responsabilitate asupra cetățeanului. Consumatorului i se poate cere să colecteze separat, dar trebuie să existe infrastructură pentru colectare separată. I se poate cere să aleagă produse reciclabile, dar producătorii trebuie să proiecteze ambalaje care pot fi efectiv reciclate. I se poate cere să fie responsabil, dar informațiile despre produs și despre modul de gestionare a deșeurilor trebuie să fie clare și accesibile.

Noua economie circulară presupune, de fapt, un nou contract între consumator, producător și autorități.

Producătorul trebuie să își asume responsabilitatea pentru produs și ambalaj pe întregul ciclu de viață. Autoritățile trebuie să asigure reguli clare, infrastructură și control. Iar consumatorul trebuie să își folosească principala sa formă de putere: alegerea.

Legislația europeană merge deja în această direcție, inclusiv prin principiul responsabilității extinse a producătorilor și prin cerințe care urmăresc ca ambalajele să fie mai ușor de reutilizat și reciclat.

Puterea de cumpărare este și puterea de a schimba piața

Poate părea că alegerea unei sticle, a unui detergent sau a unui produs alimentar are o importanță prea mică pentru a schimba ceva la nivel național.

Dar milioane de consumatori care fac aceeași alegere transformă o preferință într-un semnal economic.

Dacă oamenii caută ambalaje cu mai puțin material, companiile vor avea un motiv să reducă ambalarea. Dacă oamenii preferă produse reutilizabile, piața va răspunde. Dacă cer informații clare despre reciclabilitatea unui produs, transparența poate deveni avantaj competitiv. Dacă cetățenii solicită colectare separată funcțională în comunitățile lor, administrațiile nu mai pot trata problema ca pe una secundară.

Consumatorul nu trebuie să devină activist permanent. Trebuie să devină un consumator informat.

Iar aici avem nevoie de educație. De la școală până la comunicarea publică, trebuie să înțelegem că deșeul nu este doar ceva de care vrem să scăpăm. Este, în multe cazuri, o resursă care poate reintra în economie.

La nivel european, în 2024, aproximativ 48% din deșeurile municipale au fost reciclate. Obiectivul pentru 2030 este de 60%.

România trebuie să privească această țintă nu doar ca pe o obligație europeană, ci ca pe o oportunitate economică.

Materialele reciclate înseamnă mai puține resurse primare consumate, mai puține deșeuri depozitate, noi activități economice, locuri de muncă și o economie mai puțin dependentă de consumul continuu de materii prime.

Nu putem construi economia circulară cu mentalitatea economiei liniare

Modelul vechi este simplu: extragem, producem, cumpărăm, folosim și aruncăm.

Modelul circular cere altceva: reducem, reutilizăm, reparăm, reciclăm și reintroducem materialele în economie.

Această schimbare nu poate fi realizată exclusiv prin legislație. Nicio directivă europeană nu poate recicla în locul nostru. Nicio strategie națională nu poate transforma singură un ambalaj aruncat greșit într-o materie primă.

Regulile creează cadrul. Investițiile creează infrastructura. Companiile creează produse și servicii. Dar consumatorii dau pieței direcția.

De aceea, puterea consumatorului trebuie privită ca o componentă reală a politicii de mediu.

Fiecare alegere contează. Nu pentru că un singur om poate rezolva problema deșeurilor, ci pentru că milioane de alegeri individuale pot schimba comportamentul colectiv al pieței.

România are nevoie de această schimbare de perspectivă. Nu avem nevoie doar de mai multe containere, ci de mai multă responsabilitate. Nu doar de campanii de informare, ci de educație permanentă. Nu doar de obiective europene, ci de mecanisme prin care aceste obiective să devină realitate în fiecare comunitate.

Iar consumatorul trebuie să știe că are un cuvânt de spus.

Puterea noastră nu se termină la casa de marcat. Ea continuă prin fiecare alegere pe care o facem după ce cumpărăm un produs și, mai ales, prin ceea ce alegem să facem cu el atunci când nu ne mai este necesar.

Europa își propune să transforme deșeurile în resurse. România trebuie să transforme această obligație într-o oportunitate.

Iar primul pas poate fi făcut de fiecare dintre noi.

Autor: Adriana Calcan

Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu