IMM-urile și raportarea de sustenabilitate : ce se schimbă și ce trebuie să știe companiile din România – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan
IMM-urile și raportarea de sustenabilitate: ce se schimbă și ce trebuie să știe companiile din România – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan
De la obligație directă la presiunea venită din lanțul valoric: cum afectează noile reguli europene companiile mici și mijlocii și de ce datele ESG devin tot mai importante
Pentru companiile mici și mijlocii din România, noile reguli europene privind raportarea de sustenabilitate ridică o întrebare cât se poate de concretă: trebuie sau nu trebuie să raporteze?
Răspunsul depinde de dimensiunea companiei, de poziția sa în lanțul valoric și de relațiile pe care le are cu marile companii, instituțiile financiare sau investitorii. Modificările aduse cadrului european prin pachetul Omnibus au restrâns semnificativ aria companiilor care intră direct sub incidența Directivei privind raportarea de sustenabilitate corporativă – CSRD. Pentru cele mai multe IMM-uri, acest lucru înseamnă că nu există o obligație directă de raportare în conformitate cu CSRD.
Asta nu înseamnă însă că subiectul poate fi ignorat.
Cine mai are obligația de a raporta
Una dintre cele mai importante modificări aduse cadrului european este restrângerea sferei de aplicare a CSRD. În urma acordului politic și a modificărilor adoptate la nivel european în 2026, obligația de raportare se concentrează în principal asupra companiilor care depășesc pragul de 1.000 de angajați și 450 de milioane de euro cifră de afaceri netă anuală.
Prin urmare, o mare parte dintre companiile mici și mijlocii din România nu intră direct sub incidența CSRD.
Pentru antreprenori, această delimitare este importantă. Înseamnă că raportarea de sustenabilitate nu trebuie privită automat ca o nouă obligație administrativă identică pentru toate companiile, indiferent de dimensiune.
În același timp, cadrul european introduce o perspectivă diferită asupra IMM-urilor: raportarea poate deveni relevantă chiar și atunci când nu este obligatorie prin lege.
Presiunea vine și din lanțul valoric
Un IMM poate să nu aibă obligația de a întocmi un raport CSRD, dar să fie furnizor al unei companii mari care are această obligație.
În acest caz, compania mare are nevoie de informații despre lanțul său valoric pentru a-și putea construi propria imagine asupra impacturilor, riscurilor și oportunităților de sustenabilitate. Datele pot ajunge astfel să fie solicitate de la furnizori și parteneri mai mici.
Pentru a limita această presiune asupra companiilor de dimensiuni reduse, cadrul european prevede o abordare proporțională. Comisia Europeană a introdus un plafon pentru informațiile de sustenabilitate care pot fi solicitate companiilor mai mici din lanțul valoric, iar companiile mari care raportează în baza CSRD nu ar trebui să ceară partenerilor mai mici informații care depășesc standardul voluntar destinat IMM-urilor.
Este o schimbare relevantă pentru economia reală: IMM-ul nu este obligat să devină o versiune în miniatură a unei mari corporații în materie de raportare ESG.
Standardul voluntar pentru IMM-uri
Pentru companiile care nu intră sub obligația CSRD, dar care vor să răspundă cerințelor venite din piață, Comisia Europeană susține utilizarea standardului voluntar de raportare pentru IMM-uri, cunoscut sub denumirea VSME – Voluntary Sustainability Reporting Standard for non-listed SMEs.
Logica este diferită față de raportarea obligatorie a companiilor mari. Informațiile solicitate sunt mai puține și mai proporționale cu dimensiunea și capacitatea administrativă a unei companii mici.
Pentru un IMM, un astfel de standard poate deveni un instrument practic pentru structurarea informațiilor pe care compania le deține deja, dar pe care poate nu le-a centralizat până acum într-un sistem coerent.
Ce fel de date pot deveni relevante
Sustenabilitatea nu înseamnă doar emisii de carbon și rapoarte sofisticate. Pentru un IMM, procesul poate începe cu informații foarte concrete despre modul în care funcționează compania.
Printre acestea se pot regăsi:
consumul de energie și alte resurse;
gestionarea și cantitatea deșeurilor;
consumul de apă, acolo unde este relevant;
emisiile de gaze cu efect de seră;
numărul și structura angajaților;
sănătatea și securitatea în muncă;
politici privind diversitatea și egalitatea de șanse;
relația cu furnizorii;
practicile de guvernanță și etică în afaceri;
riscurile relevante pentru activitatea companiei.
Pentru multe IMM-uri, provocarea nu este neapărat lipsa datelor, ci faptul că acestea se află în departamente diferite și nu sunt colectate într-o manieră standardizată.
De aici apare o concluzie practică: pregătirea pentru cerințele ESG începe, în primul rând, cu organizarea datelor.
De ce contează pentru relația cu băncile și partenerii comerciali
Presiunea pentru date ESG nu vine exclusiv din legislație. Poate apărea și din relațiile comerciale sau financiare ale companiei.
O întreprindere mică poate fi solicitată să furnizeze informații despre consumul energetic, emisiile, condițiile de muncă sau practicile de guvernanță pentru a putea continua o relație cu un client important sau pentru a răspunde unor cerințe ale unei instituții financiare.
În acest context, raportarea de sustenabilitate trebuie privită și ca parte a infrastructurii informaționale a companiei.
Un IMM care își cunoaște datele și le poate furniza într-o formă clară este într-o poziție diferită față de unul care începe să caute aceste informații în momentul în care primește o solicitare de la un client sau de la bancă.
Mai puține obligații nu înseamnă dispariția subiectului ESG
Modificarea CSRD nu elimină relevanța sustenabilității pentru companiile mici și mijlocii. Dimpotrivă, schimbarea mută accentul de la o obligație legală generalizată către proporționalitate și relevanță economică.
În iulie 2026, Comisia Europeană a adoptat o versiune revizuită a standardelor europene de raportare de sustenabilitate – ESRS –, cu obiectivul declarat de a simplifica raportarea și de a reduce povara administrativă pentru companii.
Direcția europeană este, astfel, una de simplificare, dar nu de abandonare a informațiilor de sustenabilitate.
Pentru IMM-uri, aceasta poate fi o oportunitate de a construi sisteme de colectare a datelor adaptate propriului nivel de complexitate, fără a copia modelele de raportare ale marilor corporații.
Ce ar trebui să facă, concret, un IMM
Pentru o companie care nu intră direct sub CSRD, primul pas nu este neapărat redactarea unui raport de zeci sau sute de pagini.
Mai util este un proces gradual:
1. Să verifice dacă intră sau nu în sfera obligațiilor directe. Dimensiunea companiei, structura grupului și natura activității trebuie analizate în contextul actualului cadru european.
2. Să identifice solicitările venite din piață. Clienții mari, partenerii internaționali, băncile sau investitorii pot avea propriile cerințe de informații ESG.
3. Să stabilească ce date are deja compania. Facturile de energie, datele privind angajații, deșeurile, flota auto, furnizorii sau accidentele de muncă pot reprezenta deja surse relevante de informație.
4. Să stabilească responsabilități interne. Chiar și într-o companie mică, este util să existe o persoană sau o echipă responsabilă pentru colectarea și verificarea informațiilor.
5. Să folosească un cadru proporțional. Pentru IMM-urile care doresc să răspundă cerințelor partenerilor, standardul VSME poate reprezenta un punct de referință mai adecvat decât aplicarea unor sisteme concepute pentru companii mult mai mari.
Raportarea ca instrument de management
Pentru un IMM, sustenabilitatea poate părea la prima vedere o temă impusă din exterior. În practică, datele colectate pot oferi informații utile chiar pentru managementul companiei.
Consumul de energie poate indica zone în care există costuri care pot fi reduse. Datele despre fluctuația angajaților pot semnala probleme organizaționale. Informațiile despre furnizori pot ajuta compania să identifice dependențe sau riscuri. Datele despre deșeuri pot indica pierderi de materiale și oportunități de eficientizare.
În această perspectivă, ESG nu este doar o chestiune de conformare. Este și o formă de a înțelege mai bine afacerea.
O schimbare de paradigmă pentru IMM-uri
Pentru cele mai multe companii mici și mijlocii din România, concluzia actualului cadru european este clară: nu există o obligație generală de raportare CSRD doar pentru faptul că o companie este activă pe piața europeană.
Dar asta nu înseamnă că IMM-urile pot ignora sustenabilitatea.
Cerințele pot ajunge la ele prin lanțurile de aprovizionare, prin relațiile cu clienții mari, prin finanțare sau prin accesul la anumite piețe. În acest context, avantajul nu îl reprezintă neapărat un raport complex, ci capacitatea companiei de a-și cunoaște, organiza și explica datele relevante.
Pentru antreprenori, întrebarea nu mai este doar „suntem obligați să raportăm?", ci și „suntem pregătiți să răspundem atunci când piața ne va cere aceste informații?"
Răspunsul la această întrebare poate deveni una dintre componentele importante ale competitivității unui IMM în economia europeană.
Autor: Adriana Calcan
Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu
