CSRD în 2026 : mai puțină birocrație, dar nu mai puțină responsabilitate pentru companii – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan
CSRD în 2026: mai puțină birocrație, dar nu mai puțină responsabilitate pentru companii – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan
De la obligație extinsă la raportare proporțională: ce schimbă pachetul Omnibus al Comisiei Europene, cine mai intră sub CSRD și ce înseamnă noile reguli pentru companiile românești.
Timp de câțiva ani, raportarea de sustenabilitate a fost prezentată mediului de business european ca una dintre cele mai importante transformări ale modului în care companiile își măsoară și comunică performanța. Directiva CSRD – *Corporate Sustainability Reporting Directive* – a schimbat radical perspectiva: sustenabilitatea nu mai trebuia tratată ca un capitol de imagine sau ca o inițiativă separată de business, ci ca parte a raportării corporative.
În 2026 însă, regulile jocului s-au schimbat din nou.
Comisia Europeană și legislatorii europeni au introdus o serie de măsuri de simplificare prin pachetul Omnibus I, cu obiectivul declarat de a reduce povara administrativă și de a crește competitivitatea companiilor europene. Pentru companiile din România, schimbarea este importantă: unele dintre ele ies din sfera obligațiilor obligatorii de raportare, altele beneficiază de amânări și simplificări, însă pentru marile companii raportarea de sustenabilitate rămâne o realitate strategică.
De la CSRD extins la un cadru concentrat pe companiile foarte mari
În forma sa inițială, CSRD urma să se aplice unui număr mult mai mare de companii, inclusiv unor companii mari și listate care nu avuseseră anterior obligații extinse de raportare non-financiară.
Prin Omnibus I, domeniul de aplicare a fost restrâns. Consiliul UE a aprobat în februarie 2026 noile praguri, astfel încât obligația de raportare CSRD se concentrează asupra companiilor cu peste 1.000 de angajați și o cifră de afaceri netă de peste 450 milioane de euro. Pentru anumite companii din afara UE există, de asemenea, praguri specifice privind cifra de afaceri realizată în Uniune.
Pentru România, această schimbare poate avea un efect direct asupra numărului de companii care vor avea obligația legală de a întocmi raportări de sustenabilitate conform CSRD.
Dar există o nuanță importantă: faptul că o companie nu mai este obligată să raporteze conform CSRD nu înseamnă că sustenabilitatea dispare din relația sa cu piața.
Băncile, investitorii, marile corporații și partenerii comerciali continuă să solicite informații despre consumul de energie, emisii, angajați, lanțul de aprovizionare, politici sociale sau guvernanță. Tocmai de aceea, Comisia Europeană a creat un standard voluntar pentru companiile mai mici.
„Value chain cap": o protecție pentru IMM-uri
Una dintre schimbările relevante pentru companiile românești este introducerea unei limite asupra informațiilor pe care marile companii le pot solicita partenerilor mai mici din lanțul valoric.
Logica este simplă: o companie care nu intră sub CSRD nu ar trebui să ajungă să suporte, indirect, aceeași povară administrativă doar pentru că este furnizorul unei corporații.
Comisia Europeană a introdus astfel un „value chain cap", iar standardul voluntar pentru companiile mai mici stabilește un cadru proporțional de informații care pot fi solicitate. Companiile cu până la 1.000 de angajați protejate de acest mecanism nu ar trebui să fie obligate de partenerii aflați sub CSRD să furnizeze informații care depășesc ceea ce este prevăzut în standardul voluntar.
Pentru IMM-urile românești, aceasta este probabil una dintre cele mai importante schimbări practice: raportarea voluntară poate deveni un instrument comercial, nu doar o obligație administrativă.
Un furnizor care își poate prezenta clar datele privind energia, emisiile, angajații, politicile sociale și guvernanța poate răspunde mai ușor solicitărilor clienților și instituțiilor financiare.
ESRS se schimbă: mai puține date, mai multă claritate
O altă schimbare majoră vizează ESRS – European Sustainability Reporting Standards, standardele europene pe baza cărora companiile din sfera CSRD trebuie să raporteze.
La 3 iulie 2026, Comisia Europeană a adoptat standardele ESRS revizuite. Potrivit Comisiei, numărul punctelor de date obligatorii este redus cu peste 60%, iar numărul total de puncte de date scade cu peste 70%. Comisia estimează că modificările ar putea reduce costurile de raportare cu peste 30% pentru fiecare companie.
Este o schimbare importantă de filozofie.
Europa nu renunță la raportarea de sustenabilitate, ci încearcă să o facă mai proporțională, mai clară și mai utilă pentru utilizatorii informației.
Pentru companiile românești care rămân în sfera CSRD, mesajul este clar: nu mai este suficient să colectezi cât mai multe date. Important este să identifici datele relevante, să le poți demonstra și să le conectezi cu strategia și performanța companiei.
Ce se întâmplă cu firmele care au început deja raportarea?
Companiile din primul val CSRD, care au raportat pentru exercițiul financiar 2024, au intrat deja în acest proces.
Pentru acestea, Comisia a introdus încă din 2025 un „quick fix", oferind anumite flexibilități și evitând creșterea suplimentară a volumului de informații pentru exercițiile financiare 2025 și 2026.
În plus, noile reguli includ o perioadă de tranziție pentru unele companii care au intrat inițial în sfera CSRD, dar care, după restrângerea domeniului de aplicare, nu mai îndeplinesc noile criterii.
Pentru management, aceasta înseamnă că este importantă o reanalizare a statutului companiei, nu simpla continuare automată a procesului început în urmă cu doi ani.
Și nu este doar despre CSRD
Schimbarea europeană este mai amplă.
Pachetul Omnibus I a intervenit și asupra Directivei privind diligența necesară în materie de durabilitate – CSDDD/CS3D. În forma simplificată, obligațiile de due diligence se concentrează asupra companiilor cu peste 5.000 de angajați și peste 1,5 miliarde de euro cifră de afaceri netă. Termenul pentru transpunerea noilor reguli de către statele membre a fost, de asemenea, împins până la 26 iulie 2028, iar aplicarea pentru companii este prevăzută pentru iulie 2029.
Și Taxonomia UE a intrat în procesul de simplificare. În ianuarie 2026 a fost publicat un regulament delegat care simplifică anumite informații ce trebuie raportate și unele criterii tehnice.
Cu alte cuvinte, Bruxelles-ul transmite în prezent un mesaj dublu: mai puțină birocrație, dar păstrarea obiectivelor de transparență și sustenabilitate.
Ce înseamnă toate acestea pentru companiile din România?
În primul rând, fiecare companie ar trebui să își clarifice statutul actual, nu să se bazeze pe calendarul CSRD cunoscut în 2023 sau 2024.
În al doilea rând, companiile care ies din sfera obligatorie ar trebui să analizeze dacă raportarea voluntară le poate oferi un avantaj în relația cu băncile, investitorii și clienții corporate.
În al treilea rând, pentru companiile care rămân în sfera CSRD, simplificarea nu elimină necesitatea unui sistem intern solid de date. Datele ESG trebuie să fie identificabile, coerente, documentate și, acolo unde este cazul, pregătite pentru procesul de asigurare.
În România, transpunerea inițială a CSRD este deja recunoscută la nivel european: Comisia Europeană listează România printre statele membre care au comunicat transpunerea integrală a directivei inițiale.
De asemenea, ecosistemul profesional necesar raportării se consolidează. ASPAAS prevede cerințe specifice pentru auditorii care efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea, inclusiv formare profesională și, pentru anumite categorii de auditori, pregătire practică suplimentară.
Dincolo de conformare: raportarea ca instrument de business
Poate că aceasta este cea mai importantă schimbare de perspectivă.
CSRD nu ar trebui privită doar ca un dosar de conformare care trebuie finalizat pentru a respecta o directivă europeană. Pentru companiile care știu să folosească informația, datele privind sustenabilitatea pot deveni un instrument de management.
Cât consumă compania? Unde sunt cele mai mari riscuri? Cât de dependentă este de anumite resurse? Cum arată structura forței de muncă? Ce riscuri există în lanțul de furnizori? Cum sunt gestionate riscurile climatice? Ce așteaptă finanțatorii și clienții?
Aceste întrebări nu dispar odată cu simplificarea CSRD.
Dimpotrivă.
Europa pare să treacă de la o etapă în care accentul era pus pe amploarea raportării la una în care accentul este pus pe relevanță, proporționalitate și utilitatea informației.
Pentru companiile românești, 2026 este astfel mai puțin un an al „scăpării de CSRD" și mai mult un an al recalibrării.
Unele companii vor avea mai puține obligații. Altele vor continua să raporteze. Pentru multe IMM-uri, raportarea voluntară poate deveni un instrument de acces la finanțare și de consolidare a relațiilor comerciale.
Iar pentru companiile mari, mesajul este poate cel mai simplu: sustenabilitatea nu mai trebuie măsurată prin numărul de pagini din raport, ci prin calitatea informației și capacitatea acesteia de a susține decizii reale de business.
Autor: Adriana Calcan
Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu
