Ultima zi a COP29 : Conturând Viitorul Acțiunilor Climatice
Pe măsură ce summitul global COP29, organizat anul acesta în Baku, Azerbaidjan, ajunge astăzi (22 noiembrie) la ultima sa zi, negocierile intense continuă între miniștrii țărilor participante. Principalul obiectiv este ajungerea la un acord privind termenii și condițiile tratatului final, care va avea consecințe de amploare asupra eforturilor globale pentru combaterea schimbărilor climatice. Aceste discuții au ajuns într-un punct critic, pe măsură ce negociatorii încearcă să depășească divergențele și să finalizeze elementele cheie ale agendei climatice.
Una dintre cele mai presante probleme este suma de finanțare care va fi alocată în cadrul noului obiectiv de finanțare climatică (NCQG). Acest obiectiv este esențial, deoarece stabilește cât de mult sprijin financiar vor contribui țările dezvoltate pentru a ajuta țările din sudul global să reducă emisiile de gaze cu efect de seră și să se adapteze la impactele schimbărilor climatice. Noul obiectiv de finanțare este văzut ca un test al angajamentului global față de justiția climatică, având scopul de a asigura faptul că națiunile în dezvoltare, adesea cele mai vulnerabile la schimbările climatice, dispun de resursele necesare pentru a face tranziția către economii mai ecologice.
Cu toate acestea, negocierile rămân tensionate. Există o divizare semnificativă între țările dezvoltate și cele în dezvoltare, nu doar în ceea ce privește scala ambiției, ci și în privința termenelor pentru livrarea acestor fonduri. Țările în dezvoltare solicită contribuții mai rapide și mai substanțiale, în timp ce unele țări mai bogate sunt mai reticente în a se angaja la creșteri rapide. Aceste diferențe au dus la o impas, cu puncte cheie încă nerezolvate pe măsură ce summitul se apropie de final.
Întrebarea acum este dacă COP29 va reuși să depășească aceste provocări și să producă un tratat care să reflecte atât ambiția, cât și corectitudinea. Pentru UE, miza este mare: aceasta își propune să se poziționeze ca lider în diplomația climatică, susținând obiective mai puternice, dar și navigând cerințele diferitelor blocuri. Rezultatul acestor negocieri va determina nu doar credibilitatea UE pe scena globală, ci și direcția viitoare a politicii climatice internaționale.
