Risipa alimentară: de la raftul magazinului la masa celor care au nevoie – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan
Un produs apropiat de termenul de valabilitate nu trebuie să devină automat deșeu. Între raftul magazinului și coșul de gunoi există soluții care pot transforma surplusul alimentar în hrană pentru oameni.
Risipa alimentară este una dintre contradicțiile majore ale societății moderne: în timp ce cantități importante de alimente bune pentru consum ies din circuitul comercial, există în continuare oameni pentru care accesul la hrană este o problemă de zi cu zi.
În România, combaterea risipei alimentare nu mai este doar o temă de responsabilitate socială. Există un cadru legal, mecanisme de raportare, posibilitatea reducerii la vânzare a produselor apropiate de termen și, mai ales, o rețea de organizații care poate prelua surplusul și îl poate redistribui.
Întrebarea este cât de bine funcționează acest mecanism și ce se întâmplă, concret, cu alimentele care nu mai pot rămâne pe raft.
Ce se întâmplă cu un produs care se apropie de termen?
Primul lucru important este că un produs apropiat de expirare nu este, automat, un produs care trebuie aruncat.
Legislația românească stabilește o ierarhie a măsurilor pentru prevenirea și reducerea risipei alimentare. Operatorii din sectorul agroalimentar trebuie să ia măsuri pentru prevenirea risipei, iar printre soluțiile prevăzute se află vânzarea cu preț redus a produselor apropiate de termen și redistribuirea acestora prin donare, pentru consum uman, în condițiile legii.
Cu alte cuvinte, înainte ca un aliment să ajungă deșeu, există mai multe variante: poate fi vândut la un preț redus, poate fi donat sau, în funcție de situație și de categoria produsului, poate fi direcționat către alte forme de valorificare prevăzute de legislație.
Este o schimbare importantă de perspectivă: scopul nu este doar să gestionăm deșeurile alimentare, ci să prevenim apariția lor.
Banca pentru Alimente: veriga dintre surplus și nevoie
Aici intervine unul dintre cele mai importante mecanisme create în România: Băncile pentru Alimente.
Modelul este relativ simplu, dar presupune o logistică bine organizată. Producătorii, procesatorii, distribuitorii, retailerii și alți operatori pot dona surplusul alimentar. Banca pentru Alimente preia produsele, le verifică, sortează și depozitează în condiții corespunzătoare, după care le redistribuie gratuit către organizații neguvernamentale și servicii sociale care lucrează cu persoane vulnerabile.
Practic, Banca pentru Alimente nu este doar un depozit de produse donate. Este o verigă logistică între două realități care, altfel, s-ar putea să nu se întâlnească: surplusul din lanțul comercial și nevoia din comunitate.
Rețeaua Federației Băncilor pentru Alimente din România cuprinde în prezent nouă Bănci Regionale și o federație națională de coordonare. Potrivit datelor publicate de Federație, între 2016 și 2026 au fost salvate 44.000 de tone de alimente, transformate în aproximativ 96 de milioane de porții de hrană.
Ce înseamnă, de fapt, „aproape de expirare"?
Aici există încă multă confuzie.
Legislația face diferența între data durabilității minimale și termenul de valabilitate, iar condițiile în care un produs poate fi redistribuit trebuie respectate cu atenție.
Potrivit normelor de aplicare, alimentele apropiate de data durabilității minimale pot fi donate în ultimele 10 zile înainte de atingerea acestei date, cu respectarea condițiilor legale, a trasabilității și a cerințelor de siguranță alimentară.
Asta înseamnă că timpul este esențial.
Un retailer sau un producător care anunță prea târziu disponibilitatea unui lot poate face imposibilă redistribuirea lui, în special în cazul produselor perisabile. Banca pentru Alimente trebuie să organizeze transportul, sortarea și distribuirea, iar organizațiile partenere trebuie să aibă capacitatea de a prelua și distribui produsele.
Cu cât informația circulă mai repede, cu atât crește șansa ca alimentul să ajungă la consumator și nu la gunoi.
Ce fac marii retaileri?
Retailul este una dintre zonele în care prevenirea risipei poate avea un impact semnificativ, deoarece magazinele gestionează zilnic volume mari de produse.
În practică, măsurile pot începe chiar în magazin: reducerea prețului pentru produsele apropiate de termen, gestionarea stocurilor, ajustarea comenzilor și separarea produselor care pot fi redistribuite.
O altă soluție este donarea către Băncile pentru Alimente sau către alte organizații eligibile.
Un exemplu recent este reprezentat de campaniile naționale de colectare organizate împreună cu mari rețele de retail. În ediția din aprilie 2026 a Colectei Naționale de Alimente, desfășurată în 828 de magazine Lidl România, PENNY | REWE România, Auchan România și Kaufland România, au fost donate peste 330,6 tone de alimente, echivalentul a peste 661.000 de porții de hrană.
Este însă important să facem diferența între colecta de alimente cumpărate și donate de consumatori și mecanismul zilnic de recuperare a surplusului comercial. Ambele contribuie la reducerea insecurității alimentare, dar funcționează diferit.
Și producătorii au un rol esențial
Risipa nu începe la supermarket.
Ea poate apărea încă din producție: loturi care nu mai corespund planului comercial, produse cu ambalaje schimbate, supraproducție, modificări de etichetă, produse cu defecte estetice sau cantități care nu mai pot fi introduse în circuitul comercial obișnuit.
Un produs poate fi perfect sigur pentru consum și totuși să nu mai fie potrivit pentru vânzarea normală.
Aici intervine posibilitatea redistribuirii.
Federația Băncilor pentru Alimente arată că donatorii nu sunt doar marile supermarketuri. În rețea pot intra producători, procesatori, distribuitori, retaileri, restaurante, firme de catering și alte companii care generează surplus alimentar.
Pentru producătorii mici, această soluție poate fi cu atât mai importantă. Un lot relativ mic, care pentru un mare retailer ar putea părea nesemnificativ, poate reprezenta pentru o organizație socială sute sau chiar mii de porții.
Ce se întâmplă cu alimentele donate?
Procesul nu înseamnă pur și simplu „luăm mâncarea și o împărțim".
Produsele sunt preluate și transportate, apoi verificate și sortate. Pentru alimentele care necesită temperatură controlată trebuie respectate condițiile de depozitare și transport. Băncile pentru Alimente precizează că procesul se desfășoară cu respectarea cerințelor de igienă și siguranță alimentară și a condițiilor privind data durabilității minimale.
Ulterior, produsele sunt distribuite prin organizații partenere către beneficiari: familii vulnerabile, copii, persoane vârstnice, persoane fără adăpost sau alte categorii aflate în situații dificile.
Astfel, ceea ce pentru un comerciant reprezintă un surplus poate deveni, în câteva ore sau zile, o resursă esențială pentru o comunitate.
România are acum și un mecanism de raportare
Un pas important în consolidarea sistemului îl reprezintă Platforma de Raportare pentru Risipa Alimentară administrată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Platforma permite operatorilor economici să își elaboreze și să depună planul anual de prevenire și reducere a risipei alimentare și să raporteze cantitățile de alimente donate, redistribuite sau valorificate, conform legislației.
Acest mecanism contează pentru că fără date este dificil să știm unde se produce risipa, ce măsuri funcționează și unde sunt cele mai mari pierderi.
Legea nr. 217/2016, modificată inclusiv prin Legea nr. 49/2024, a consolidat obligațiile operatorilor economici privind prevenirea și reducerea risipei alimentare și a introdus platforma națională pentru raportare.
Mai avem însă o problemă: timpul
În cazul alimentelor, logistica este o cursă contra cronometru.
Cu cât produsul este mai aproape de termen, cu atât fereastra în care poate fi vândut sau donat se restrânge. În cazul fructelor, legumelor, lactatelor sau altor produse perisabile, câteva ore pot face diferența.
De aceea, colaborarea dintre producător, retailer și Banca pentru Alimente trebuie să înceapă înainte ca produsul să devină o problemă.
Nu este suficient să spunem: „Avem niște produse pe care nu le mai putem vinde".
Trebuie să existe un mecanism prin care compania să poată spune din timp: „Vom avea acest surplus. Iată cantitatea, categoria, termenul și condițiile de depozitare."
Acolo începe eficiența.
De la risipă la responsabilitate
Combaterea risipei alimentare nu este responsabilitatea unei singure instituții și nici a unui singur sector.
Producătorii pot preveni supraproducția și pot redirecționa surplusul. Retailerii pot îmbunătăți gestionarea stocurilor și pot reduce prețurile produselor apropiate de termen. Băncile pentru Alimente pot recupera și redistribui ceea ce este încă bun pentru consum. Autoritățile pot crea reguli clare, pot monitoriza și pot furniza date. Iar consumatorii pot cumpăra mai responsabil și pot evita aruncarea alimentelor care încă pot fi consumate în siguranță.
Este un lanț în care fiecare verigă contează.
Nu trebuie să alegem între eficiență și solidaritate
Reducerea risipei alimentare este, în același timp, o problemă economică, socială și de mediu.
Pentru companii, înseamnă o utilizare mai eficientă a resurselor și reducerea pierderilor. Pentru comunitate, înseamnă mai multă hrană disponibilă pentru persoanele vulnerabile. Pentru mediu, înseamnă că resursele consumate pentru producerea alimentelor – apă, energie, teren, materii prime și transport – nu sunt irosite inutil.
În acest context, Banca pentru Alimente reprezintă mai mult decât o organizație care colectează donații. Este o infrastructură de solidaritate care poate face legătura între surplusul economic și nevoia socială.
Iar această infrastructură poate funcționa cu atât mai bine cu cât producătorii și retailerii anunță mai devreme surplusul, autoritățile asigură un cadru coerent, iar consumatorii înțeleg că prevenirea risipei începe și în propriile case.
Mâncarea trebuie să ajungă pe masă, nu la gunoi
România are astăzi legislație, o platformă de raportare, o rețea de Bănci pentru Alimente și tot mai multe companii implicate în prevenirea risipei.
Provocarea este ca toate aceste componente să funcționeze împreună.
Pentru un produs apropiat de termen, diferența dintre deșeu și hrană poate fi uneori doar o decizie luată la timp.
Un producător care anunță surplusul. Un retailer care reduce prețul. Un depozit care organizează rapid transportul. O Bancă pentru Alimente care preia produsele. Un ONG care le distribuie. O familie care primește alimentele.
Acesta este circuitul prin care risipa poate deveni resursă.
În fond, întrebarea nu este doar câtă mâncare aruncăm. Întrebarea este câtă hrană putem salva înainte să fie prea târziu.
Autor: Adriana Calcan
Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu
