Viața secretă a unui produs – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan

De la prima schiță până la ultimul său drum: ce se întâmplă cu un obiect după ce îl alegem de pe raft?

Un produs începe să existe cu mult înainte de momentul în care ajunge într-un magazin. Înainte de ambalaj, etichetă și preț există o idee. O schiță, o nevoie, o decizie de design, o serie de calcule și, mai ales, o întreagă infrastructură care face posibil ca acel obiect să ajungă în mâinile noastre.

De aceea, atunci când privim un produs pe raft, vedem doar o fracțiune din povestea lui.

În spatele unei cămăși se află fibrele din care a fost creată, oamenii și energia implicate în producție, transportul și depozitarea materialelor, fabrica în care a fost realizată, ambalarea și drumul până la magazin. În spatele unui telefon se află minerale extrase din diferite regiuni ale lumii, componente produse în mai multe țări, asamblare, software, logistică și o rețea globală de furnizori.

Iar după ce produsul părăsește raftul, povestea nu se încheie.

Abia începe partea pe care o vedem cel mai puțin.

De la idee la obiect

Orice produs pornește de la o întrebare: ce vrem să construim și pentru cine?

În etapa de proiectare se stabilesc forma, materialele, funcționalitatea, rezistența, costurile și modul în care produsul va fi realizat. Aici se iau și unele dintre cele mai importante decizii pentru viitorul său.

Poate fi reparat? Poate fi demontat? Componentele pot fi înlocuite? Materialele pot fi recuperate? Cât va rezista?

Aceste întrebări par tehnice, dar au o consecință foarte concretă: designul poate decide dacă un produs va avea o viață lungă sau una foarte scurtă.

Un obiect conceput pentru a fi reparat poate rămâne util ani de zile. Un obiect dificil de deschis, reparat sau actualizat poate ajunge mult mai repede la finalul primei sale vieți.

De aceea, sustenabilitatea nu începe la coșul de gunoi.

Începe pe masa de proiectare.

Materia primă are și ea o poveste

Înainte să existe produsul, există materialul.

Lemnul, metalul, bumbacul, plasticul, sticla, mineralele sau materialele compozite au propriile trasee. Sunt extrase, cultivate sau produse, prelucrate și transportate către fabrici.

Un produs aparent simplu poate avea, astfel, un parcurs internațional înainte de a ajunge în magazin.

Această perspectivă schimbă și felul în care înțelegem valoarea unui obiect. Prețul de pe etichetă nu spune întreaga poveste. El reflectă costul comercial al produsului, nu neapărat toate resursele, procesele și etapele care au făcut posibilă existența lui.

De aici apare una dintre cele mai importante idei ale economiei circulare: valoarea unui produs nu ar trebui să dispară în momentul în care acesta nu ne mai este util nouă.

Fabrica: locul în care ideea devine realitate

În etapa de producție, materia primă devine obiect.

Apar utilajele, forța de muncă, energia, procesele de fabricație, controlul calității și standardele care trebuie respectate. În cazul produselor complexe, pot exista zeci sau sute de furnizori implicați în realizarea componentelor.

Apoi urmează ambalarea și logistica.

Produsul trebuie depozitat, transportat, distribuit și, în cele din urmă, expus.

Când îl vedem pe raft, toate aceste etape dispar aproape complet din peisaj.

Rămân forma, brandul și prețul.

Dar fiecare produs poartă cu el o „amprentă invizibilă” a propriului parcurs.

Raftul nu este destinația finală

Ajuns în magazin, produsul intră în cea mai vizibilă etapă a existenței sale: relația cu noi.

Îl alegem, îl cumpărăm, îl folosim.

Uneori îl păstrăm ani întregi. Alteori îl înlocuim după câteva luni, chiar dacă încă funcționează. Uneori îl donăm, îl vindem, îl reparăm sau îl transformăm. Îl depozităm într-un dulap și uităm de el.

Sau îl aruncăm.

Și aici apare diferența esențială dintre produs și deșeu.

Un produs nu devine automat inutil doar pentru că nu ne mai este nouă necesar.

Poate avea o a doua viață pentru altcineva. Poate fi reparat, recondiționat, reutilizat, dezmembrat pentru componente sau reciclat pentru recuperarea materialelor.

Cu alte cuvinte, ceea ce noi numim „sfârșitul produsului” poate fi, în realitate, începutul unei alte etape.

Când produsul devine deșeu

Deșeul este, într-un fel, capitolul pe care îl scriem noi.

În clipa în care aruncăm un obiect, decidem că parcursul lui s-a încheiat. Dar natura materialelor nu ține cont de această decizie.

Un material nu dispare pentru că nu îl mai vedem.

Unele materiale pot rămâne în mediu perioade foarte lungi. Altele pot fi recuperate și transformate în materie primă pentru noi produse. Diferența este făcută de infrastructură, tehnologie, sisteme de colectare, procese industriale și, nu în ultimul rând, de felul în care separăm și predăm deșeurile.

Aici apare un paradox interesant: produsul pe care îl considerăm „terminat” poate conține încă valoare.

Metalul poate deveni metal din nou. Sticla poate reintra în circuit. Fibrele textile pot fi recuperate în anumite condiții. Unele componente electronice pot fi reutilizate sau valorificate.

Deșeul nu este întotdeauna lipsa valorii.

Uneori este valoarea pe care încă nu am învățat să o recuperăm suficient de bine.

O viață liniară sau una circulară?

Modelul clasic este simplu: extragem, producem, cumpărăm, folosim, aruncăm.

Este o linie cu un punct de plecare și unul final.

Economia circulară încearcă să schimbe această logică, introducând mai multe etape prin care produsele și materialele își pot păstra utilitatea: proiectare, producție, utilizare, reparare, reutilizare, recondiționare, recuperare și refolosirea materialelor.

Nu toate produsele pot urma fiecare dintre aceste etape. Și nu orice obiect poate fi reciclat la nesfârșit. Dar diferența de mentalitate este esențială. Într-o economie circulară, întrebarea nu mai este doar „Ce facem cu deșeul?”, ci și:

„Cum proiectăm produsul astfel încât să nu devină atât de repede deșeu?”

Este o schimbare de perspectivă care mută responsabilitatea din ultimul moment al vieții produsului către întregul său parcurs.

Ce putem afla uitându-ne altfel la un raft?

Data viitoare când intrăm într-un magazin, putem privi un produs dincolo de etichetă.

Unde a fost produs? Din ce materiale? Cât de rezistent este? Poate fi reparat?Există piese de schimb?Poate fi reutilizat? Ce se întâmplă cu el când nu mai este folosit?

Nu trebuie să transformăm fiecare cumpărătură într-o investigație.

Este suficient să începem să vedem produsul ca pe un parcurs, nu ca pe un obiect static.

Pentru companii, această perspectivă înseamnă mai mult decât o schimbare de comunicare. Înseamnă regândirea designului, a materialelor, a lanțului de aprovizionare, a duratei de viață și a relației cu clientul după vânzare.

Pentru consumatori, înseamnă să înțelegem că alegerea nu se termină la casă.

Iar pentru societate, înseamnă să construim sisteme în care produsele și materialele își pot păstra valoarea cât mai mult timp.

Următoarea viață începe cu noi

Poate că ar trebui să încetăm să privim un produs doar prin prisma momentului în care îl cumpărăm.

Un obiect are o viață înainte de noi și, în multe cazuri, poate avea o viață și după noi.

Ceea ce pentru unul este „vechi” poate fi util altcuiva. Ceea ce pare inutil poate conține materiale valoroase. Ceea ce ajunge la deșeu poate reprezenta rezultatul unei decizii de design luate cu ani înainte.

De aceea, una dintre cele mai inteligente întrebări pe care le putem pune nu este doar „Cât costă?”, ci:

„Cât timp poate rămâne valoros?”

Iar următoarea întrebare ar putea fi și mai importantă:

„Ce se va întâmpla cu el după ce eu nu îl mai folosesc?”

În răspunsul la aceste două întrebări se află o parte importantă din viitorul economiei circulare.

Pentru că viitorul nu înseamnă să producem mai puțin cu orice preț.

Înseamnă să proiectăm mai inteligent, să folosim mai mult timp și să pierdem cât mai puțină valoare pe drum.

Un exercițiu simplu pentru data viitoare

Alege un obiect pe care îl cumperi în următoarea perioadă și urmărește-i povestea: materie primă, producție, transport, raft, utilizare, reparare sau reutilizare, reciclare ori deșeu.

Nu trebuie să ai toate răspunsurile.

Uneori, primul pas către o economie mai circulară este pur și simplu să începi să pui întrebările potrivite.

Autor: Adriana Calcan

Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu