Economia circulară în lume: de la reciclare la un nou model economic – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan

Într-o economie în care resursele sunt consumate tot mai repede, lumea încearcă să treacă de la modelul „extrage, produce, consumă, aruncă" la unul în care produsele, materialele și resursele rămân cât mai mult timp în circuitul economic.

Economia circulară a devenit unul dintre conceptele centrale ale tranziției către o economie mai eficientă și mai rezilientă. Dar, în ciuda numărului tot mai mare de strategii, investiții și politici dedicate acestui domeniu, economia globală este încă departe de a fi circulară.

Problema este simplă și, în același timp, uriașă: consumăm resurse mai repede decât reușim să le menținem în economie.

Potrivit UNEP, extracția resurselor naturale s-a triplat în ultimele cinci decenii. Iar dacă tendințele actuale continuă, extracția globală ar putea crește cu aproximativ 60% până în 2060 față de nivelul din 2020.

În acest context, economia circulară nu mai este doar o strategie de mediu. Devine o problemă de competitivitate, securitate economică și acces la resurse.

Ce înseamnă, de fapt, economie circulară?

Economia circulară pornește de la o idee diferită de modelul economic tradițional.

În economia liniară, materia primă este extrasă, transformată în produs, vândută, utilizată și, în final, eliminată. Într-un sistem circular, obiectivul este ca produsele și materialele să rămână în economie cât mai mult timp și să își păstreze valoarea.

Asta poate însemna produse proiectate pentru o durată de viață mai mare, reparare, reutilizare, recondiționare, reciclare, folosirea materialelor secundare și reducerea consumului de resurse virgine.

Reciclarea este, prin urmare, importantă, dar reprezintă doar o parte a economiei circulare.

Un produs care nu devine deșeu pentru că este reparat sau reutilizat este, din perspectiva circularității, o soluție mai apropiată de obiectiv decât un produs care este fabricat, utilizat o singură dată și apoi reciclat.

Lumea vorbește tot mai mult despre circularitate. Dar consumă încă liniar

Una dintre cele mai interesante contradicții ale economiei globale este că interesul pentru circularitate crește, în timp ce ponderea materialelor secundare utilizate în economie scade.

Conform Circularity Gap Report, economia mondială utiliza în 2023 doar 7,2% materiale secundare, față de 9,1% în 2018. Raportul vorbește, practic, despre o scădere a circularității globale într-o perioadă în care conceptul a devenit un adevărat megatrend.

Cifra este importantă pentru că arată diferența dintre discurs și realitate.

Putem vorbi mai mult despre economie circulară, putem adopta strategii și putem lansa proiecte, dar dacă utilizarea materiilor prime continuă să crească, transformarea sistemului economic rămâne limitată.

De aceea, următoarea etapă nu este să vorbim mai mult despre circularitate, ci să o introducem efectiv în modul în care producem și consumăm.

De ce a devenit economia circulară o prioritate globală?

Motivul nu este doar protecția mediului.

Resursele înseamnă bani, energie, infrastructură și securitate economică.

O companie dependentă de o materie primă rară sau de un lanț global de aprovizionare foarte lung este vulnerabilă la creșteri de preț, conflicte, blocaje logistice sau schimbări geopolitice.

În acest context, folosirea mai eficientă a resurselor poate deveni un avantaj competitiv.

Un material recuperat poate reduce necesarul de materie primă virgină. Un produs reparabil poate genera mai multă valoare pe durata sa de viață. Un sistem de reutilizare poate reduce cantitatea de materiale necesare pentru produse de unică folosință.

Circularitatea începe astfel să fie privită și ca strategie de reziliență economică.

UNEP subliniază că transformarea modului în care sunt gestionate resursele este esențială pentru răspunsul la schimbările climatice, pierderea biodiversității și poluare.

Europa a transformat circularitatea într-o politică economică

Uniunea Europeană se află printre regiunile care au construit unul dintre cele mai elaborate cadre pentru economia circulară.

Strategia europeană urmărește întregul ciclu de viață al produselor: de la proiectare și producție până la consum, gestionarea deșeurilor și utilizarea materiilor prime secundare.

Comisia Europeană arată că primul Plan de acțiune pentru economia circulară a inclus 54 de acțiuni și a urmărit inclusiv stimularea competitivității europene, creșterea eficienței resurselor și dezvoltarea unor noi oportunități economice.

Această abordare schimbă și perspectiva asupra deșeurilor.

Un deșeu nu mai este privit doar ca ceva de eliminat. Poate deveni o resursă, dacă este colectat, sortat și procesat astfel încât materialul să poată reveni în economie.

Aici apare una dintre marile provocări ale economiei circulare: existența materialului nu este suficientă. Este nevoie de o piață pentru acel material.

De la deșeu la materie primă

Pentru ca economia circulară să funcționeze, trebuie să existe o cerere reală pentru materiale reciclate și reutilizate.

Altfel spus, nu este suficient să colectăm plastic, metal, sticlă, hârtie sau textile. Trebuie să existe capacitatea industrială de a le transforma în materii prime și, mai departe, companii dispuse să le folosească.

Aici se află una dintre cele mai importante diferențe dintre economia reciclării și economia circulară.

Reciclarea răspunde întrebării: ce facem cu deșeul?

Economia circulară pune o întrebare mai amplă: cum proiectăm sistemul astfel încât deșeul să fie redus, iar materialele să rămână în economie?

Este o schimbare de perspectivă.

Industria este în centrul transformării

Economia circulară nu poate fi construită doar de consumator.

Un consumator poate returna un ambalaj, poate cumpăra un produs reparabil sau poate separa deșeurile. Dar decizia privind materialele, designul produsului, durata de viață, posibilitatea de reparare și reciclabilitatea este luată în mare parte înainte ca produsul să ajungă în magazin.

De aceea, companiile au un rol esențial.

Un produs circular trebuie gândit încă din faza de proiectare.

Ce materiale folosim? Pot fi separate? Produsul poate fi reparat? Pot fi înlocuite anumite componente? Poate fi recondiționat? Ce se întâmplă cu el la finalul vieții? Există o piață pentru materialele recuperate?

Aceste întrebări transformă economia circulară dintr-un subiect de mediu într-un subiect de design, producție, logistică și strategie comercială.

Patru domenii pot schimba economia circulară

UNEP identifică necesitatea unor schimbări sistemice în principalele domenii care determină consumul de resurse. Raportul Global Resources Outlook 2024 subliniază importanța unor modele mai eficiente și circulare de producție și consum și recomandă dezvoltarea unor politici și modele de business care să accelereze această tranziție.

În practică, câteva sectoare sunt decisive.

Alimentele pot deveni mai circulare prin reducerea risipei, valorificarea subproduselor și dezvoltarea unor sisteme mai eficiente de producție și distribuție.

Construcțiile au un potențial uriaș prin reutilizarea materialelor, proiectarea clădirilor pentru adaptare și folosirea mai eficientă a resurselor.

Produsele fabricate pot fi proiectate pentru reparare, reutilizare și recondiționare.

Mobilitatea poate evolua prin utilizarea mai eficientă a vehiculelor, dezvoltarea transportului public și gestionarea circulară a materialelor și componentelor.

Economia circulară nu înseamnă, așadar, o singură industrie. Este o schimbare care traversează aproape toate sectoarele economiei.

Un nou tip de business

Circularitatea creează și modele de afaceri diferite.

În loc să vinzi permanent produse noi, poți vinde servicii. În loc să înlocuiești un produs, îl poți repara. În loc să arunci un echipament, îl poți recondiționa și revinde.

Apar astfel modele bazate pe închiriere, reutilizare, reparare, recondiționare, revânzare și „product as a service".

Avantajul poate fi dublu: compania valorifică mai mult timp produsul, iar clientul nu trebuie neapărat să cumpere un produs nou pentru fiecare nevoie.

În acest model, succesul nu mai este măsurat exclusiv prin numărul de produse vândute.

Contează și câtă valoare poate fi obținută dintr-un produs, dintr-un material sau dintr-o resursă pe durata întregului său ciclu de viață.

Economia circulară nu înseamnă economie fără consum

Există însă și o confuzie importantă.

Economia circulară nu înseamnă că putem continua să consumăm fără limite doar pentru că reciclăm.

Resursele au costuri, iar reciclarea însăși consumă energie, infrastructură și resurse.

De aceea, primul obiectiv este evitarea consumului inutil, urmată de prelungirea duratei de viață, reutilizare, reparare, recondiționare și abia apoi reciclare, acolo unde celelalte soluții nu sunt posibile.

Această ierarhie este esențială pentru înțelegerea conceptului.

Circularitatea nu înseamnă să gestionăm mai bine deșeurile unei economii liniare.

Înseamnă să reducem, pe cât posibil, dependența economiei de fluxul continuu de materii prime virgine.

România în economia circulară globală

Pentru România, economia circulară reprezintă atât o provocare, cât și o oportunitate.

Țara are încă probleme importante în ceea ce privește colectarea separată, reciclarea și valorificarea deșeurilor, dar tocmai aceste decalaje pot crea spațiu pentru dezvoltarea unor noi industrii și servicii.

SGR este un exemplu că infrastructura și regulile clare pot schimba rapid comportamentul de colectare. Următoarea provocare este ca materialele colectate să intre într-un circuit economic cât mai eficient.

Asta înseamnă investiții în sortare, reciclare, reintroducerea materiilor prime secundare în producție, dezvoltarea pieței pentru materiale reciclate și proiectarea produselor astfel încât să poată fi recuperate mai ușor.

România nu trebuie să privească economia circulară doar ca pe o obligație europeană.

Poate fi și o oportunitate industrială.

De la „a arunca" la „a păstra valoarea"

Poate că cea mai simplă definiție a economiei circulare este și cea mai importantă: să păstrăm valoarea produselor și materialelor cât mai mult timp în economie.

Asta schimbă întrebarea fundamentală.

Economia liniară întreabă cât putem produce și vinde.

Economia circulară întreabă câtă valoare putem obține din aceleași resurse fără să le consumăm inutil.

Este o diferență aparent mică, dar cu implicații uriașe.

Lumea se află încă într-o economie predominant liniară. Datele privind circularitatea globală arată că progresul nu ține pasul cu amploarea problemei.

În același timp, direcția este tot mai clară. Guvernele construiesc politici, companiile își schimbă modelele de business, iar investițiile în eficiența resurselor și economia circulară devin parte din strategia economică.

Marea provocare nu mai este să demonstrăm că economia circulară este posibilă.

Este să o facem suficient de rapidă, suficient de profitabilă și suficient de extinsă pentru a schimba economia globală.

Pentru că viitorul economiei circulare nu se va decide doar în centrele de reciclare.

Se va decide în fabrici, în birourile de proiectare, în lanțurile de aprovizionare, în magazine, în politicile publice și, mai ales, în felul în care alegem să definim valoarea unei resurse.

Autor: Adriana Calcan

Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu