Ocolul Pământului în 70 de gesturi și atitudini de responsabilitate – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan
Putem avea strategii, legi, obiective, campanii și cele mai bune intenții. Dar numitorul comun al tuturor acestor lucruri rămâne unul singur: a face. Pentru că sustenabilitatea nu se construiește doar prin ceea ce spunem, ci prin ceea ce alegem să facem, în fiecare zi.
Dacă am putea face ocolul Pământului nu în 80 de zile, ci în 70 de gesturi și atitudini de responsabilitate, cum ar arăta această călătorie?
Poate ar începe cu un gest foarte simplu: să nu aruncăm un deșeu pe jos.
Ar continua cu o alegere: să cumpărăm doar ceea ce avem nevoie.
Cu o atitudine: să respectăm natura.
Cu o decizie: să reparăm un obiect înainte de a-l înlocui.
Cu un obicei: să colectăm separat.
Cu o întrebare: „Ce se întâmplă cu acest produs după ce nu îmi mai este util?"
Și, poate, cu o promisiune: „Voi încerca să las în urma mea mai multă grijă decât risipă."
Așa ar putea începe o călătorie în jurul Pământului.
Nu cu pași spectaculoși.
Ci cu gesturi.
70 de gesturi pot însemna 70 de începuturi
De ce 70?
Pentru că nu avem nevoie de un număr perfect pentru a începe să facem lucrurile diferit.
Putem avea 70 de gesturi, 70 de alegeri, 70 de atitudini. Și fiecare dintre ele poate fi un punct de plecare.
Să folosim o sacoșă reutilizabilă.
Să evităm risipa alimentară.
Să stingem lumina atunci când nu avem nevoie de ea.
Să folosim apa cu responsabilitate.
Să refolosim un obiect.
Să donăm ceea ce nu mai folosim.
Să reparăm.
Să alegem produse durabile.
Să citim eticheta.
Să ne informăm înainte de a cumpăra.
Să nu confundăm „nou" cu „necesar".
Să strângem după noi.
Să nu lăsăm deșeuri în natură.
Să educăm un copil.
Să dăm un exemplu.
Gesturile pot fi diferite, dar au ceva în comun: ne cer să facem.
Putem vorbi mult despre sustenabilitate. Dar ce facem?
Trăim într-o perioadă în care cuvinte precum sustenabilitate, economie circulară, reciclare, reducerea emisiilor, protejarea biodiversității sau consum responsabil au devenit parte din vocabularul nostru.
Avem strategii.
Avem obiective.
Avem legislație.
Avem campanii.
Avem programe.
Avem instituții și organizații care lucrează pentru schimbare.
Toate acestea sunt necesare.
Dar niciuna nu poate produce schimbarea singură.
Pentru că între o regulă și rezultatul ei există întotdeauna un element esențial:
acțiunea.
O lege poate stabili obligații.
O strategie poate stabili direcții.
O campanie poate transmite un mesaj.
O companie poate anunța un obiectiv.
Un consumator poate declara că susține sustenabilitatea.
Dar, la final, trebuie să existe cineva care face.
Cineva care colectează.
Cineva care reciclează.
Cineva care reduce.
Cineva care repară.
Cineva care schimbă un proces.
Cineva care alege diferit.
Cineva care spune: „Încep eu."
Numitorul comun este „a face"
Poate că aceasta este cea mai simplă definiție a responsabilității.
Responsabilitatea este momentul în care trecem de la intenție la acțiune.
Putem spune că ne pasă de mediu.
Dar ce facem?
Putem spune că vrem orașe mai curate.
Dar ce facem?
Putem spune că vrem să reducem risipa.
Dar ce facem?
Putem vorbi despre economie circulară.
Dar ce facem cu obiectele pe care nu le mai folosim?
Putem vorbi despre reciclare.
Dar cum gestionăm deșeurile din propria casă?
Putem vorbi despre consum responsabil.
Dar înainte de următoarea cumpărătură ne întrebăm dacă avem cu adevărat nevoie de acel produs?
Aici este diferența dintre discurs și responsabilitate.
Nu în ceea ce declarăm.
Ci în ceea ce facem după ce am declarat.
Și legislația are nevoie de oameni care fac
Mediul legislativ este esențial pentru a crea reguli clare, responsabilități și direcții comune.
Dar o lege nu reciclează.
O lege nu colectează.
O lege nu repară.
O lege nu stinge lumina.
O lege nu ridică un deșeu de pe marginea drumului.
O lege creează cadrul în care aceste lucruri trebuie să se întâmple.
De aceea, între legislație și comportamentul nostru există o relație directă.
Regulile pot crea responsabilități pentru producători, comercianți, autorități și consumatori. Dar rezultatul apare abia atunci când aceste responsabilități sunt asumate și transformate în acțiuni concrete.
A face înseamnă să transformăm obligația în practică.
Și, dincolo de obligație, să transformăm practica în obișnuință.
Sustenabilitatea nu este o destinație
Poate că greșim atunci când vorbim despre sustenabilitate ca despre un loc în care vom ajunge.
Sustenabilitatea este mai degrabă o călătorie.
O călătorie făcută din decizii zilnice.
Uneori vom face alegeri foarte bune.
Alteori vom greși.
Uneori vom avea toate informațiile.
Alteori vom învăța pe parcurs.
Important este să continuăm.
Să ne întrebăm.
Să corectăm.
Să îmbunătățim.
Să facem.
Pentru că sustenabilitatea nu cere oameni perfecți. Cere oameni implicați.
70 de gesturi. Și poate încă 70.
Poate că cele 70 de gesturi nu trebuie să fie o listă închisă.
După primele 70 pot urma alte 70.
Și apoi alte 70.
Pentru că fiecare generație poate adăuga propriile gesturi de responsabilitate.
Un copil poate începe cu un gest simplu: să nu arunce pe jos.
Un adolescent poate începe să se întrebe ce cumpără și de ce.
Un adult poate începe să reducă risipa.
O familie poate schimba modul în care consumă.
O companie poate regândi un produs sau un ambalaj.
O comunitate poate transforma un spațiu neglijat într-un loc curat și viu.
O autoritate poate crea reguli mai clare și poate urmări aplicarea lor.
Un producător poate proiecta un produs care să dureze mai mult.
Fiecare are propriul său „a face".
Ocolul Pământului începe de lângă noi
Poate că nu trebuie să ne gândim la întreaga planetă pentru a începe.
Putem începe cu strada noastră.
Cu blocul nostru.
Cu școala copilului.
Cu biroul nostru.
Cu magazinul din cartier.
Cu propria casă.
Pentru că planeta nu este un concept abstract.
Este suma locurilor în care trăim.
Iar dacă vrem un mediu mai curat, mai sănătos și mai responsabil, trebuie să începem prin a avea grijă de locul pe care îl ocupăm.
Ocolul Pământului poate începe, paradoxal, de la câțiva metri pătrați.
De la un deșeu ridicat de jos.
De la o lumină stinsă.
De la un produs refolosit.
De la o cumpărătură refuzată.
De la o întrebare adresată unui copil.
De la o decizie luată de o companie.
De la o regulă aplicată corect.
Nu ceea ce spunem ne definește, ci ceea ce facem
Poate că acesta este mesajul cel mai simplu și cel mai greu de pus în practică.
Putem avea cele mai frumoase discursuri despre responsabilitate.
Putem vorbi despre generațiile viitoare.
Putem spune că vrem o economie circulară.
Putem susține sustenabilitatea.
Putem participa la conferințe, campanii și proiecte.
Dar, la finalul zilei, rămâne întrebarea:
Ce am făcut?
Am redus ceva?
Am refolosit?
Am reparat?
Am colectat?
Am ales mai responsabil?
Am educat?
Am inspirat?
Am lăsat ceva mai bine decât am găsit?
Dacă răspunsul este „da", atunci am făcut un pas.
Poate mic.
Dar real.
Și dacă milioane de oameni fac pași mici, direcția se schimbă.
O călătorie care nu se termină
Ocolul Pământului în 70 de gesturi și atitudini nu este despre un număr.
Este despre o mentalitate.
Despre a înțelege că responsabilitatea nu este doar o obligație impusă din exterior, ci o alegere pe care o facem în fiecare zi.
Este despre a transforma „ar trebui" în „fac".
„Ar trebui să reciclăm" devine „reciclez".
„Ar trebui să reducem risipa" devine „risipesc mai puțin".
„Ar trebui să protejăm natura" devine „am grijă de locul în care sunt".
„Ar trebui să consumăm responsabil" devine „mă gândesc înainte să cumpăr".
„Ar trebui să lăsăm o lume mai bună" devine „încep prin a nu o lăsa mai rea".
Acesta este, poate, adevăratul numitor comun al tuturor acțiunilor de mediu, al legislației, al strategiilor și al sustenabilității:
A FACE.
Nu doar să spunem.
Nu doar să promitem.
Nu doar să planificăm.
Ci să facem.
Pentru că planeta nu are nevoie doar de intențiile noastre bune.
Are nevoie de gesturile noastre.
De alegerile noastre.
De responsabilitatea noastră.
De fiecare dintre noi.
Și poate că, dacă fiecare om ar adăuga în fiecare zi un singur gest de responsabilitate, am începe cu adevărat o călătorie în jurul Pământului.
Nu în 80 de zile.
Ci în mii de zile, prin milioane de gesturi.
Pentru că lumea nu se schimbă atunci când spunem că trebuie schimbată. Lumea începe să se schimbe atunci când începem să facem.
Autor: Adriana Calcan
Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu
