Sustenabilitatea, dincolo de reciclare: ce înseamnă cu adevărat și cum se poziționează astăzi în lume – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan

Sustenabilitatea nu mai este doar despre protejarea mediului. A devenit o temă economică, socială și strategică, care influențează modul în care producem, consumăm, investim și construim afaceri pentru viitor.

Sustenabilitatea este unul dintre acele concepte pe care le folosim tot mai des, dar pe care riscăm să le golim de conținut tocmai prin folosirea lor excesivă. Un produs este sustenabil, o companie are o strategie sustenabilă, un ambalaj este sustenabil, o investiție este sustenabilă. În acest context, întrebarea devine legitimă: ce înseamnă, de fapt, sustenabilitatea?

Răspunsul nu mai poate fi redus la reciclare, energie verde sau reducerea plasticului. Sustenabilitatea presupune o schimbare mai profundă a modului în care societatea produce și consumă, a felului în care companiile își gestionează resursele și riscurile și a modului în care luăm decizii cu efecte pe termen lung.

Sustenabilitatea nu înseamnă doar mediu

În sens larg, sustenabilitatea pornește de la o idee simplă: ceea ce facem astăzi trebuie să poată fi continuat și mâine fără să epuizăm resursele, să transferăm costurile către generațiile viitoare sau să creăm dezechilibre imposibil de gestionat.

De aici apare și abordarea celor trei dimensiuni: mediu, oameni și economie.

Componenta de mediu înseamnă climă, biodiversitate, apă, resurse naturale, energie, poluare și deșeuri. Componenta socială privește condițiile de muncă, drepturile omului, sănătatea, incluziunea și relația cu comunitățile. Iar componenta economică înseamnă capacitatea unei organizații de a rămâne viabilă, rezilientă și competitivă pe termen lung.

În lumea de astăzi, aceste dimensiuni nu mai pot fi tratate separat.

O secetă poate deveni o problemă economică pentru un producător. O criză energetică poate afecta costurile unei companii. Lipsa unor materii prime poate întrerupe un lanț de aprovizionare. O problemă socială într-o fabrică poate deveni un risc reputațional și financiar.

Sustenabilitatea înseamnă, astfel, și capacitatea de a înțelege aceste legături.

De la „a face mai puțin rău" la a regândi modelul

Una dintre cele mai importante schimbări este trecerea de la ideea de reducere a impactului la ideea de transformare a sistemului.

Nu este suficient să reciclăm mai mult dacă producem în continuare bunuri într-un model în care resursele sunt extrase, transformate, consumate și apoi eliminate.

Raportul Global Resources Outlook 2024 al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu arată că extracția resurselor naturale s-a triplat în ultimele cinci decenii, iar, în lipsa unor schimbări majore, extracția ar putea crește cu încă 60% până în 2060 față de nivelul din 2020.

De aceea, sustenabilitatea este tot mai strâns legată de economia circulară: proiectarea produselor astfel încât să dureze, repararea, reutilizarea, refolosirea materialelor și menținerea resurselor în economie cât mai mult timp.

Reciclarea este importantă, dar este doar una dintre componente.

Adevărata întrebare devine: putem produce aceeași valoare folosind mai puține resurse și generând mai puține pierderi?

Sustenabilitatea a intrat în sala de board

În urmă cu câțiva ani, sustenabilitatea putea fi tratată de multe companii ca o zonă de comunicare, responsabilitate socială sau reputație.

Astăzi, perspectiva este diferită.

Potrivit studiului UN Global Compact–Accenture din 2025, realizat pe baza opiniilor a aproape 2.000 de CEO din 128 de țări, 88% dintre liderii intervievați consideră că argumentul economic pentru sustenabilitate este mai puternic decât în urmă cu cinci ani.

Asta spune ceva important despre poziționarea sustenabilității în economia globală: nu mai este privită exclusiv ca o obligație morală sau de imagine.

Este tot mai mult o chestiune de management al riscului, eficiență, inovare și competitivitate.

O companie care consumă mai puțină energie își poate reduce costurile. Una care utilizează mai eficient materiile prime poate fi mai puțin vulnerabilă la fluctuațiile de preț. O companie care își cunoaște lanțul de aprovizionare poate identifica mai rapid riscurile.

Sustenabilitatea începe astfel să fie evaluată prin rezultate, nu doar prin intenții.

Europa: sustenabilitatea devine și infrastructură de business

Uniunea Europeană a dus această transformare și în zona de reglementare.

Raportarea de sustenabilitate nu mai este doar un exercițiu voluntar pentru companiile care doresc să comunice mai mult despre responsabilitatea lor. Regulile europene au creat un cadru prin care informațiile despre mediu, aspecte sociale și guvernanță pot fi analizate de investitori și de ceilalți actori interesați.

În iulie 2026, Comisia Europeană a adoptat standarde europene revizuite de raportare privind sustenabilitatea – ESRS – precum și un standard voluntar pentru companiile mai mici. Noile standarde acoperă inclusiv schimbările climatice, biodiversitatea și drepturile omului și urmăresc, în același timp, reducerea poverii administrative pentru companii.

Mesajul este important: sustenabilitatea intră tot mai mult în aceeași logică în care companiile tratează indicatorii financiari, riscurile operaționale sau performanța.

Ceea ce nu poate fi măsurat și urmărit devine mai greu de gestionat.

Lumea nu mai vorbește doar despre carbon

Schimbările climatice rămân una dintre principalele componente ale agendei globale, dar conceptul de sustenabilitate s-a extins.

Astăzi se discută despre biodiversitate, apă, utilizarea terenurilor, materii prime critice, deșeuri, economie circulară, lanțuri de aprovizionare, drepturile angajaților și impactul asupra comunităților.

UNEP vorbește despre o „triplă criză planetară": schimbări climatice, pierderea biodiversității și poluare și deșeuri.

Asta schimbă și perspectiva companiilor.

O strategie de sustenabilitate serioasă nu mai poate începe și se termina cu amprenta de carbon. Trebuie să privească întregul ciclu de viață al produsului și întregul lanț valoric.

De unde provin materiile prime? Cum sunt produse? Câtă energie și apă sunt consumate? Cât durează produsul? Poate fi reparat? Ce se întâmplă cu el după utilizare? Ce se întâmplă cu oamenii implicați în producție?

Aceste întrebări definesc din ce în ce mai mult sustenabilitatea modernă.

Sustenabilitatea trebuie să fie și despre oameni

Există însă un risc atunci când discutăm exclusiv despre indicatori de mediu: să uităm că economia este construită de oameni și pentru oameni.

O tranziție către modele mai sustenabile trebuie să țină cont de locurile de muncă, competențe, acces la energie, costuri, sănătate și diferențele dintre comunități.

De aceea, în discursul internațional apare tot mai des conceptul de tranziție justă.

Schimbarea nu poate fi considerată sustenabilă dacă avantajele sunt distribuite unui grup restrâns, iar costurile sunt suportate de cei care au cele mai puține resurse pentru a se adapta.

Sustenabilitatea reală presupune, prin urmare, și echilibru social.

De ce sustenabilitatea nu trebuie confundată cu marketingul

Pe măsură ce termenul a devenit mai important, a crescut și riscul ca el să fie folosit superficial.

O companie poate avea ambalaje reciclabile și, în același timp, un model de business care generează pierderi majore de resurse. Un produs poate avea o etichetă „verde", fără ca întregul său ciclu de viață să fie analizat.

De aceea, diferența dintre sustenabilitate și comunicarea despre sustenabilitate devine esențială.

Prima presupune schimbări reale. A doua poate exista și fără ele.

Într-o economie în care consumatorii, investitorii și autoritățile cer tot mai multe informații, credibilitatea va depinde din ce în ce mai mult de date, trasabilitate și rezultate verificabile.

Nu este suficient să spui că ești sustenabil. Trebuie să poți explica în ce fel, cât, în raport cu ce și cu ce rezultate.

România și următoarea etapă

Pentru România, discuția despre sustenabilitate nu ar trebui să rămână una importată din discursul european sau global.

Ea trebuie tradusă în realități concrete: energie, deșeuri, apă, agricultură, industrie, transport, construcții, ambalaje, consum și infrastructură.

Există deja exemple în care schimbarea de comportament și infrastructura pot produce rezultate rapide. Sistemul de Garanție-Returnare a arătat că, atunci când regulile sunt clare și mecanismul este accesibil, comportamentul consumatorului se poate schimba.

Dar următorul pas este mai dificil: să transformăm colectarea în economie circulară, deșeurile în resurse, eficiența în avantaj competitiv și obligațiile de mediu în decizii de business.

Aici se află, de fapt, maturizarea conceptului de sustenabilitate.

Sustenabilitatea este despre viitor, dar se decide astăzi

Sustenabilitatea nu este o modă și nici o destinație la care o companie sau o societate ajunge definitiv.

Este un mod de a lua decizii.

Înseamnă să ne întrebăm nu doar cât producem, ci și cât consumăm pentru a produce. Nu doar cât vindem, ci câtă valoare rămâne după ce produsul este utilizat. Nu doar cât reciclăm, ci cât de bine proiectăm lucrurile pentru a nu deveni deșeuri.

La nivel global, direcția este tot mai clară: economia trebuie să găsească modalități de a crea prosperitate cu un consum mai responsabil de resurse. UNEP subliniază că decuplarea creșterii economice de utilizarea resurselor și de impactul asupra mediului este posibilă, dar presupune schimbări în modul în care proiectăm și furnizăm bunuri și servicii.

Poate că aceasta este cea mai simplă definiție a sustenabilității de astăzi: să construim valoare fără să consumăm viitorul pentru a plăti prezentul.

Iar pentru companii, pentru instituții și pentru fiecare dintre noi, întrebarea nu mai este dacă sustenabilitatea va conta.

Întrebarea este cât de repede vom învăța să o transformăm dintr-un cuvânt folosit frecvent într-un criteriu real de decizie.

Autor: Adriana Calcan

Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu