Fii un Exemplu : Ce sunt PFAS, „substanțele chimice eterne” , și de ce ne privesc pe toți
Fii un Exemplu : Ce sunt PFAS, „substanțele chimice eterne” , și de ce ne privesc pe toți
Sunt peste tot în jurul nostru, dar cei mai mulți dintre noi nu le-am auzit niciodată numele. Se ascund în tigaia antiaderentă din bucătărie, în geaca impermeabilă cu care ieșim în ploaie, în ambalajul în care ne cumpărăm mâncarea rapidă și chiar în apa pe care o bem. Se numesc PFAS și au primit o poreclă care spune aproape totul despre ele: „substanțele chimice eterne”. Comisia Europeană le tratează astăzi drept una dintre cele mai serioase amenințări chimice pe termen lung pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu. Iată ce sunt, de ce sunt atât de greu de eliminat și de ce ne privesc, de fapt, pe toți.
Ce sunt, de fapt, PFAS
PFAS este prescurtarea de la „substanțe per- și polifluoroalchilice” (în engleză, per- and polyfluoroalkyl substances). În spatele acestui nume complicat se ascunde o clasă foarte mare de substanțe chimice sintetice — adică fabricate de om — care sunt folosite pe scară largă în societatea modernă. Nu vorbim despre o singură substanță, ci despre o întreagă familie numeroasă de compuși înrudiți.
Ceea ce le unește și le definește este structura lor chimică. Toate conțin legături între atomi de carbon și atomi de fluor, iar legătura carbon-fluor este una dintre cele mai puternice legături chimice din întreaga chimie organică. Această tărie extraordinară la nivel molecular este, în același timp, marele lor avantaj tehnologic și marea lor problemă pentru mediu: exact ceea ce le face utile le face și aproape imposibil de descompus în natură.
Datorită acestei structuri, PFAS au proprietăți pe care industria le apreciază de decenii. Ele rezistă la căldură, la apă și la alte substanțe chimice. Sunt, practic, niște „supraviețuitoare” chimice care nu se lasă degradate ușor de temperaturi ridicate, de umezeală sau de reacții cu alte substanțe. Această rezistență explică de ce au fost integrate în atât de multe produse din viața noastră de zi cu zi.
De ce li se spune „substanțe chimice eterne”
Porecla de „forever chemicals” — substanțe chimice eterne — nu este o exagerare de marketing, ci o descriere destul de exactă a realității. Unele PFAS rezistă în mediu mai mult decât orice altă substanță sintetică cunoscută. Cu alte cuvinte, dintre toate substanțele create vreodată de om, unele PFAS sunt campioanele absolute la capitolul persistență.
Consecința este tulburătoare. Expunerea oamenilor și a animalelor la PFAS continuă să crească, pe măsură ce aceste substanțe sunt eliberate în mediu. Dar partea cu adevărat descurajantă este alta: chiar dacă am opri astăzi, complet, orice eliberare de PFAS în natură, ele ar rămâne în mediu pentru generații întregi. Poluarea deja produsă nu dispare de la sine într-un timp rezonabil — ea rămâne în sol, în apă și în lanțul alimentar mult timp după ce a fost creată.
Această caracteristică schimbă complet felul în care ar trebui să gândim despre acest tip de poluare. În cazul multor poluanți, dacă oprești sursa, natura se reface treptat. În cazul PFAS, oprirea sursei este absolut necesară, dar nu suficientă pentru a repara răul deja făcut. De aceea, prevenția — adică a nu mai lăsa aceste substanțe să ajungă în mediu de la bun început — devine strategia cea mai importantă.
Unde se ascund: produsele care conțin PFAS
Motivul pentru care PFAS ne privesc pe toți este simplu: ele nu sunt un subiect abstract de laborator, ci fac parte din obiecte pe care le folosim zilnic. Proprietățile lor — rezistența la căldură, apă și substanțe chimice — le-au făcut ingrediente convenabile într-o gamă largă de produse.
Printre utilizările menționate de Comisia Europeană se numără bateriile, lubrifianții, vasele de gătit antiaderente, textilele impermeabile (hidrofobe), spumele de stins incendii și ambalajele alimentare. Practic, dacă te-ai bucurat vreodată de o tigaie de care mâncarea nu se lipește, de o haină care ține apa la distanță sau de un ambalaj rezistent la grăsimi, este posibil să fi intrat în contact cu PFAS.
Tocmai această omniprezență este cea care transformă PFAS dintr-o problemă industrială îndepărtată într-o chestiune care ne atinge direct, în casele noastre. Ele nu sunt ceva ce se întâmplă „în altă parte”, ci ceva ce se află, potențial, în dulapul din bucătărie și în dressing.
Cum ajung de la produs la organismul nostru
Dacă PFAS se află în atâtea produse, cum ajung ele, de fapt, în corpul nostru? Potrivit Comisiei Europene, principala cale prin care oamenii sunt expuși la PFAS este prin apa potabilă și prin alimentele contaminate de poluarea cu PFAS. Cu alte cuvinte, nu atingerea unei tigăi este principalul risc, ci faptul că aceste substanțe ajung, prin poluare, în resursele noastre de apă și în hrana noastră.
De unde provine această poluare? Din surse variate, printre care activitățile industriale care produc sau utilizează PFAS, precum și anumite produse, cum ar fi pesticidele. Iar problema se adâncește la finalul vieții produselor: PFAS sunt eliberate și atunci când obiectele care le conțin devin deșeuri.
Aici apare una dintre cele mai dificile provocări. Eliminarea PFAS din deșeuri este extrem de complicată, pentru că doar incinerarea la temperaturi foarte ridicate, în instalații specializate pentru deșeuri periculoase, le poate distruge cu adevărat. Nu vorbim despre substanțe pe care le poți pur și simplu arunca sau recicla obișnuit; ele cer un tratament special și costisitor. Această dificultate explică de ce poluarea cu PFAS este atât de persistentă și de ce prevenirea eliberării lor este mult mai rezonabilă decât încercarea de a le curăța ulterior.
O amenințare pentru sănătate și pentru mediu
Comisia Europeană este clară în privința mizei: poluarea cu PFAS reprezintă o amenințare semnificativă și pe termen lung pentru sănătatea umană și pentru ecosisteme. Dovezile care leagă expunerea la PFAS de efecte grave asupra sănătății și mediului sunt tot mai numeroase.
Efectele descrise sunt îngrijorătoare și acoperă diferite etape ale vieții. În cazul copiilor nenăscuți, sunt menționate dezvoltarea întârziată a glandelor mamare, greutatea mai mică la naștere, obezitatea, instalarea prematură a pubertății, un risc crescut de pierdere a sarcinii, precum și un număr și o mobilitate mai reduse ale spermatozoizilor. În cazul adulților, lista efectelor asociate include boli tiroidiene, cancer mamar, cancer hepatic, cancer renal, boală inflamatorie intestinală, cancer testicular, un timp mai lung până la obținerea unei sarcini și hipertensiune indusă de sarcină.
Nici mediul nu este cruțat. PFAS se caracterizează prin persistență și acumulare în mediu — în sol, în apă și în aer — precum și în alimente și în corpul animalelor, ducând la perturbarea ecosistemelor. Fiind substanțe care nu se descompun și care se acumulează treptat, ele urcă în lanțul trofic și afectează echilibrul natural pe termen lung.
Un aspect important, subliniat de Comisie, este că restricțiile pentru câte o substanță PFAS individuală există deja în unele cazuri, dar acestea duc adesea la utilizarea unor substanțe de înlocuire care sunt, la rândul lor, periculoase. Cu alte cuvinte, a interzice pe rând, una câte una, aceste substanțe poate crea iluzia progresului, în timp ce industria trece la alt compus la fel de problematic. Tocmai de aceea se conturează nevoia unei abordări mai cuprinzătoare.
Vestea bună: există deja alternative
Ar fi ușor ca acest tablou să pară descurajant, însă există și un motiv real de optimism. Comisia Europeană subliniază că, pentru multe dintre utilizările PFAS, alternativele sigure există deja — și, în multe cazuri, sunt dezvoltate chiar în Uniunea Europeană sau în sectoare în care UE are o prezență puternică.
Printre exemplele de utilizări pentru care există deja alternative se numără textilele și încălțămintea de consum, unde, de pildă, rezistența la apă poate fi obținută prin tehnologii noi; produsele electronice, cum ar fi căștile; refrigerarea și aerul condiționat, inclusiv în automobile și în pompele de căldură, unde se pot folosi propan sau CO2 în locul gazelor fluorurate; cosmeticele; panourile solare fabricate cu polipropilenă și poliolefine; și bateriile realizate cu un liant pe bază de apă.
Aceste exemple arată că renunțarea la PFAS nu înseamnă renunțarea la produsele și confortul cu care ne-am obișnuit, ci înlocuirea unor ingrediente problematice cu soluții mai sigure. Inovația face deja posibil ca hainele să rămână impermeabile, ca aparatele să funcționeze și ca energia curată să fie produsă — fără substanțele eterne care ne pun sănătatea în pericol.
De ce ne privesc pe toți
PFAS sunt un exemplu clasic de problemă care pare tehnică și îndepărtată, dar care, la o privire mai atentă, ne atinge pe fiecare dintre noi. Ele sunt în produsele pe care le cumpărăm, în apa pe care o bem și în alimentele pe care le consumăm. Sunt legate de riscuri de sănătate care privesc de la copiii nenăscuți până la adulți. Și, spre deosebire de mulți alți poluanți, ele nu dispar de la sine, ci rămân cu noi și cu generațiile care vin.
Tocmai de aceea, informarea este primul pas. A înțelege ce sunt „substanțele chimice eterne”, unde se găsesc și de ce sunt periculoase ne ajută să facem alegeri mai bune ca și consumatori și să sprijinim măsurile care urmăresc reducerea lor la sursă. Vestea bună este că soluțiile există deja; provocarea rămâne să le adoptăm cât mai rapid, pentru a lăsa generațiilor viitoare un mediu — și o sănătate — mai curate.
Semnătura : Departamentul InfoCons pentru Protecția Mediului
