Fii un Exemplu : Ce ne spun pădurile, apele și natura despre viitorul Europei

Europa este acoperită de păduri întinse, munți, câmpii nesfârșite, râuri lungi, mări adânci și lacuri răcoroase. Pentru mulți dintre noi, natura pare un decor de la sine înțeles: pădurea de la marginea orașului unde mergem la plimbare în weekend, râul care traversează localitatea, marea în care ne răcorim vara. Însă Agenția Europeană de Mediu (EEA) atrage atenția, într-un mesaj cât se poate de clar, că această bogăție naturală este astăzi sub amenințare. Practicile agricole și forestiere nesustenabile, poluarea, schimbările climatice și speciile invazive apasă asupra tuturor sistemelor naturale din Europa și le destabilizează. Rezultatul are un nume: o criză a biodiversității. Vestea bună este că Uniunea Europeană a început să ia măsuri pentru a proteja și a reface natura. Iar fiecare dintre noi, prin ceea ce consumă și prin felul în care trăiește, poate deveni un exemplu. În continuare vedem ce ne spun pădurile, apele și viețuitoarele despre viitorul Europei și de ce toate acestea contează pentru viața noastră de zi cu zi.

Natura Europei, o comoară aflată sub presiune

Oamenii modifică peisajele naturale ale Europei și influențează viața care depinde de aceste ecosisteme de mii de ani. Nu este ceva nou. Ceea ce s-a schimbat este ritmul și amploarea. Evaluările EEA arată că numeroase ecosisteme și specii, atât terestre, cât și acvatice, sunt în pericol de a suferi daune ireversibile sau, în unele cazuri, chiar de a dispărea. Concluzia care rezumă totul este simplă și tulburătoare: Europa consumă mai mult decât poate oferi natura ei.

Această idee este confirmată de ceea ce EEA numește „amprenta ecologică” a Europei. În termeni accesibili, cererea totală a regiunii pentru bunuri și servicii ecologice depășește cu mult capacitatea ecosistemelor sale de a produce produse biologice utile și de a absorbi emisiile de carbon. Cu alte cuvinte, trăim ca și cum am avea la dispoziție mai multă natură decât avem în realitate. Acest „deficit ecologic” nu rămâne închis în granițele continentului: el afectează mediul atât în interiorul, cât și în afara Europei, pentru că multe dintre lucrurile pe care le consumăm provin de departe.

De ce ne privește pe noi, consumatorii? Pentru că sursele acestei presiuni sunt legate direct de viața de zi cu zi: felul în care producem hrana, cum ne deplasăm, cum producem energie, cum fabricăm bunuri, cum folosim substanțele chimice și, în final, ce anume alegem să consumăm. EEA spune limpede că, pentru a proteja natura în Europa și în lume, trebuie să transformăm toate aceste obiceiuri. Nu este vorba despre renunțare la confort, ci despre alegeri mai chibzuite.

Presiunile invizibile: agricultura, orașele și clima

Agricultura ne oferă hrana de care avem nevoie ca să supraviețuim, iar acest lucru rămâne esențial. Problema apare din modul în care este practicată. Dependența de îngrășăminte artificiale și de pesticide chimice duce la contaminarea solurilor, a aerului, a râurilor, a lacurilor și a mărilor și dăunează plantelor, animalelor și biodiversității solului. La aceasta se adaugă exploatarea excesivă a multor stocuri comerciale de pește, care amenință echilibrul ecosistemului marin. Practic, farfuria noastră este strâns legată de sănătatea naturii.

Orașele reprezintă o altă presiune. Ele au crescut în detrimentul zonelor naturale, al fermelor și al pădurilor. În plus, drumurile și căile ferate fragmentează peisajul, limitând capacitatea multor specii de a se deplasa și de a migra. Un animal care nu mai poate ajunge dintr-o zonă în alta este un animal mai vulnerabil. La toate acestea se adaugă poluarea aerului provenită din agricultură, transport sau industrie, care afectează numeroase ecosisteme.

Peste toate aceste presiuni se suprapune schimbarea climatică. Ea influențează cantitatea de precipitații și temperaturile medii, afectând capacitatea multor plante și animale de a supraviețui în noile condiții. Modifică anotimpurile și provoacă fenomene meteorologice extreme și distructive, inclusiv secete de lungă durată. EEA subliniază că schimbarea climatică este o amenințare în creștere, tocmai prin schimbarea tiparelor de precipitații, prin temperaturile medii tot mai ridicate, prin valurile de căldură și prin episoadele de secetă tot mai frecvente. Intensificarea agricolă, dar și abandonarea terenurilor, urbanizarea și poluarea pun, împreună, o presiune semnificativă asupra habitatelor și speciilor.

Ce ne spune „starea de sănătate” a biodiversității

În ciuda unui efort semnificativ al statelor membre ale UE și a unor îmbunătățiri punctuale, biodiversitatea în Uniunea Europeană continuă să scadă. Deși unele specii și habitate dau semne de recuperare, progresul nu a fost suficient pentru a atinge țintele europene de biodiversitate.

Câteva cifre din evaluările EEA arată dimensiunea problemei. Doar 14% dintre evaluările privind habitatele și 27% dintre speciile care nu sunt păsări au un statut de conservare considerat „bun”. Restul se află într-o situație mai fragilă. Zonele umede par a fi cele mai afectate de un statut de conservare precar, ceea ce contează enorm, pentru că aceste zone filtrează apa, rețin carbonul și găzduiesc o viață extraordinar de bogată.

Aceste procente pot părea abstracte, dar mesajul din spatele lor este concret: o mare parte din natura de care depindem nu este în stare bună. Iar când vorbim despre „statut de conservare”, vorbim de fapt despre capacitatea unui habitat sau a unei specii de a se menține sănătos pe termen lung, adică de a continua să ne ofere aer curat, apă curată, sol fertil și polenizatori pentru culturile noastre.

Păsările, un termometru al mediului în care trăim

Există un indicator surprinzător de simplu și de grăitor pentru sănătatea mediului: păsările. Ele sunt sensibile la presiunile de mediu, iar felul în care populațiile lor cresc sau scad reflectă schimbările din sănătatea ecosistemelor. Când păsările dispar, este semn că ceva nu funcționează bine în natură.

Tendințele pe termen lung sunt îngrijorătoare. Între 1990 și 2021, indicele celor 168 de specii de păsări comune a scăzut cu 12% în UE. Însă declinul nu este uniform. La păsările comune de pe terenurile agricole scăderea a fost mult mai puternică, de 36%, ceea ce arată legătura directă dintre modul în care lucrăm pământul și viața sălbatică ce depinde de el. La păsările comune de pădure, indicele a scăzut cu 5%. În prezent, pare puțin probabil ca declinul populațiilor de păsări comune să poată fi inversat până în 2030.

Pentru un consumator, această statistică se traduce astfel: peisajele agricole intensive, sărace în tufișuri, garduri vii și margini naturale, sunt și peisaje mai tăcute, mai sărace în viață. Susținerea unei agriculturi mai prietenoase cu natura nu este un moft, ci o condiție pentru menținerea acestui echilibru.

Pădurile: plămânul verde și oaza de recreere a europenilor

Nu totul este întunecat, iar pădurile sunt o dovadă. Pădurile și celelalte terenuri împădurite acoperă aproximativ 40% din suprafața terestră a Europei. Este o cifră impresionantă, care arată cât de importantă rămâne pădurea pentru continent, atât pentru climă, cât și pentru viață. Pădurile absorb carbon, reglează apa, protejează solul și adăpostesc o mare parte din biodiversitatea Europei.

În plus, pădurile au o valoare directă pentru bunăstarea noastră: 70% dintre păduri și terenurile împădurite sunt disponibile pentru recreerea publică, oferind europenilor o adevărată oază verde. Plimbarea prin pădure, ciclismul, culesul de ciuperci sau pur și simplu liniștea de sub copaci reprezintă beneficii pe care le simțim cu toții, chiar dacă nu le trecem în niciun buget. Tocmai de aceea, felul în care gestionăm și protejăm pădurile ne privește pe fiecare. Practicile forestiere nesustenabile rămân, potrivit EEA, una dintre presiunile care destabilizează natura, așa că echilibrul dintre folosirea și protejarea pădurii este esențial.

Apele Europei: sub presiunea poluării, a supra-utilizării și a climei

Apa este poate cel mai direct legat de viața noastră zilnică dintre toate resursele naturale, iar situația ei merită atenție specială. Potrivit raportului EEA „Starea apelor Europei 2024: nevoia de o mai bună reziliență a apei”, agricultura este cea mai importantă presiune care afectează atât apele de suprafață, cât și apele subterane. Aceasta provine din consumul de apă și din poluarea generată de utilizarea intensivă a nutrienților și a pesticidelor.

Raportul arată că, în ciuda unor progrese, apele și ecosistemele acvatice ale Europei rămân grav afectate de substanțe chimice. Vinovate sunt în special poluarea aerului provenită din producerea de energie pe bază de cărbune și poluarea difuză cu nutrienți și pesticide din agricultură. Degradarea habitatelor este, de asemenea, larg răspândită. Iar la toate acestea se adaugă schimbarea climatică, ce perturbă tiparele meteo și crește și mai mult presiunea asupra resurselor de apă și asupra gestionării lor.

Pentru consumator, acest lucru înseamnă că apa curată nu este garantată la nesfârșit. Reducerea risipei de apă, atenția la produsele chimice pe care le folosim în casă și grădină și susținerea unei agriculturi mai curate sunt gesturi care contribuie, cumulat, la protejarea lacurilor, râurilor și pânzelor freatice.

De la protejare la refacere: ce face Europa și cum putem fi un exemplu

Vestea încurajatoare este că Europa a făcut deja unele progrese în protejarea naturii. Până la sfârșitul anului 2021, zonele protejate acopereau 26% din suprafața terestră a UE, dintre care 18,6% erau situri Natura 2000, iar 7,4% aveau alte forme naționale de protecție. Rețeaua Natura 2000, sprijinită de Directivele privind păsările și habitatele, este o piesă centrală a acestui efort. Totuși, va fi nevoie de o extindere suplimentară pentru a atinge ținta de a proteja legal cel puțin 30% din terenurile UE, așa cum prevede Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030.

Cadrul general este oferit de Pactul Verde European. În interiorul lui, Strategia privind biodiversitatea pentru 2030 urmărește ecosisteme sănătoase, reziliente la schimbările climatice, bogate în biodiversitate și capabile să ofere servicii esențiale. Inițiativa UE privind polenizatorii stabilește obiective pentru a opri declinul acestora, esențiali pentru culturile noastre. Iar în iunie 2024, Uniunea Europeană a adoptat Legea privind refacerea naturii, care cere statelor membre să elaboreze planuri naționale pentru a reface cel puțin 20% din terenurile și mările UE până în 2030 și toate ecosistemele care au nevoie de refacere până în 2050. La nivel global, UE contribuie la Cadrul global pentru biodiversitate, menit să oprească și să inverseze pierderea biodiversității. O evaluare recentă a Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene și a EEA arată că aproape jumătate dintre acțiunile Strategiei privind biodiversitatea sunt deja puse în practică, deși este nevoie de acțiuni mai rapide privind zonele protejate, agricultura ecologică și reducerea pesticidelor.

EEA subliniază însă un adevăr important: protejarea biodiversității înseamnă mai mult decât politici puternice. Ea depinde și de felul în care oamenii percep, prețuiesc și interacționează cu natura. Aici intervenim noi. A alege produse dintr-o agricultură mai prietenoasă cu natura, a reduce risipa de hrană și de apă, a folosi cu grijă substanțele chimice, a sprijini spațiile verzi din orașe și a petrece timp în natură cu respect sunt gesturi la îndemâna oricui. Ecosistemele sănătoase nu ne oferă doar hrană și adăpost, ci ne îmbunătățesc și sănătatea publică. Pădurile, apele și viețuitoarele Europei ne transmit un mesaj despre viitor: acesta depinde de deciziile pe care le luăm astăzi, inclusiv de cele mărunte, de zi cu zi. Fii un exemplu și natura îți va răspunde.

Semnătura : Departamentul InfoCons pentru Protecția Mediului