Fii un Exemplu : Alimentația poate reduce impactul asupra mediului
Fii un Exemplu : Alimentația poate reduce impactul asupra mediului
Ce mâncăm zilnic nu este doar o chestiune de gust sau de buget. Este și una dintre cele mai puternice pârghii pe care le avem, ca simpli consumatori, pentru a reduce presiunea pe care sistemul alimentar o pune asupra mediului. Un nou raport al Agenției Europene de Mediu (AEM) aduce în discuție un subiect care ne privește pe toți, chiar dacă nu ne gândim mereu la el atunci când ne facem cumpărăturile: proteinele. De unde le luăm, cât consumăm și ce efecte are producerea lor asupra climei, apei și aerului. Vestea bună este că, potrivit AEM, o gamă mai largă de surse de proteine produse și consumate în Europa poate întări securitatea alimentară, poate crește reziliența și competitivitatea și poate reduce presiunile asupra mediului. Iar tu, prin alegerile de zi cu zi, poți fi un exemplu.
De ce sunt proteinele o problemă de mediu
Proteinele sunt esențiale pentru nutriția și sănătatea omului. Nu se pune problema să renunțăm la ele, ci să ne gândim mai atent de unde provin. Potrivit datelor prezentate de AEM, consumul mediu de proteine în rândul adulților din Uniunea Europeană este de aproximativ 80 până la 85 de grame de persoană pe zi. Aceasta este, de fapt, mai mult decât au nevoie majoritatea grupurilor de populație. Cu alte cuvinte, ca europeni, în medie consumăm mai multe proteine decât ne trebuie.
Un alt aspect important: produsele de origine animală reprezintă aproximativ 60% din totalul aportului de proteine. Această structură a consumului sugerează că există spațiu de manevră pentru a reechilibra mixul de surse de proteine, fără a periclita o nutriție adecvată. Cu alte cuvinte, am putea rearanja de unde ne luăm proteinele, păstrându-ne sănătatea, dar reducând amprenta asupra mediului.
De ce este relevant acest lucru? Pentru că sistemul actual de proteine al Europei este asociat cu presiuni semnificative asupra mediului. Raportul AEM arată date care ne pun pe gânduri. Creșterea animalelor generează peste 65% din emisiile de gaze cu efect de seră din agricultura Uniunii Europene. Pășunatul și producția de furaje ocupă împreună mai mult de jumătate din terenul agricol al UE. La aceste cifre se adaugă poluarea cu azot, legată de creșterea animalelor și de folosirea îngrășămintelor, care contribuie la poluarea apei și la eutrofizare, adică la înmulțirea excesivă a algelor care sufocă ecosistemele acvatice.
Și mai există un aspect legat de aerul pe care îl respirăm. Agricultura a fost responsabilă, în 2023, pentru aproximativ 94% din emisiile de amoniac ale Uniunii Europene. Amoniacul este o sursă majoră de particule fine în suspensie, adică de acea poluare a aerului care afectează direct sănătatea plămânilor noștri. Astfel, felul în care producem proteinele nu este doar o problemă abstractă de climă, ci una care ne atinge respirația de zi cu zi.
Dependența de furaje importate: o vulnerabilitate ascunsă
Un punct pe care mulți consumatori nu îl cunosc este cât de dependentă este Europa de furajele aduse din afară. Sistemul de creștere a animalelor se bazează în mare măsură pe furaje importate. Potrivit raportului AEM, Uniunea Europeană importă aproape două treimi din furajele bogate în proteine folosite în creșterea animalelor. Iar această aprovizionare este concentrată în doar câteva țări, în principal Brazilia, Argentina și Statele Unite.
Un exemplu concret este soia. Importurile de soia se ridică la aproximativ 30 de milioane de tone pe an, cea mai mare parte fiind destinată hranei animalelor. Problema este că extinderea culturilor de soia este legată de defrișări și de pierderea biodiversității în anumite zone din America de Sud. Practic, o parte din presiunea asupra pădurilor tropicale este conectată, indirect, la ce ajunge în farfuria noastră prin lanțul de hrănire a animalelor.
La aceasta se adaugă vulnerabilitatea legată de context. Tensiunile geopolitice din ultimii ani au împins în mod repetat în sus prețurile la energie și la îngrășăminte și au perturbat lanțurile de aprovizionare. Aceste evenimente au scos la lumină fragilitatea care vine odată cu dependența de importuri și au subliniat cât de important este să întărim reziliența sistemelor alimentare europene. Cu alte cuvinte, atunci când te bazezi pe furaje aduse de la mii de kilometri distanță, ești expus la orice criză care lovește acele lanțuri de aprovizionare. Producerea mai multor proteine „acasă”, în Europa, ne-ar face mai puțin vulnerabili.
O reechilibrare treptată, nu o înlocuire
Un mesaj esențial al raportului AEM, pe care merită să îl reținem, este că diversificarea proteinelor nu înseamnă eliminarea creșterii animalelor. Nu toate sistemele de creștere a animalelor au aceeași amprentă asupra mediului. De exemplu, pășunatul extensiv pe pajiști poate sprijini conservarea biodiversității și gestionarea peisajului. Mai mult, aproximativ unul din trei habitate protejate din Europa depinde de pășunat pentru a se menține.
Din acest motiv, raportul prezintă diversificarea proteinelor nu ca pe o înlocuire a creșterii animalelor, ci ca pe o reechilibrare graduală a modelelor de aprovizionare și consum de proteine ale Europei. Această reechilibrare ar trebui urmărită în paralel cu sisteme de creștere a animalelor mai durabile și proiectată astfel încât să protejeze mijloacele de trai din mediul rural și economiile regionale. Este o abordare echilibrată, care ține cont atât de mediu, cât și de oamenii care trăiesc din agricultură.
Pentru consumator, mesajul este liniștitor: nu ți se cere să devii peste noapte un extremist alimentar. Ți se cere doar să fii deschis la o rearanjare treptată, în care produsele de origine animală rămân prezente, dar poate în proporții mai echilibrate, alături de alte surse de proteine.
Un portofoliu de soluții, nu una singură
Diversificarea proteinelor nu este o soluție unică, ci mai degrabă un portofoliu de căi complementare. Raportul AEM le descrie ca opțiuni care se completează reciproc. Pe de o parte, avem alimentele consacrate pe bază de plante, cum sunt leguminoasele boabe, mazărea, lintea, fasolea și alternativele la carne și la lactate. Pe de altă parte, raportul analizează și opțiuni emergente, mai noi, precum insectele, fermentația din biomasă, fermentația de precizie și carnea cultivată în laborator.
Aceste căi diferă între ele în funcție de mai mulți factori: cât de matură este tehnologia, ce performanță de mediu au, cât sunt de viabile economic și cât de bine sunt acceptate de societate. Nu toate sunt la fel de pregătite pentru piață și nu toate sunt la fel de accesibile consumatorului obișnuit chiar acum.
Proteinele pe bază de plante oferă, în prezent, cele mai imediate beneficii pentru mediu. Ele sunt susținute de sisteme de producție bine stabilite, de piețe mature și de o familiaritate relativ ridicată din partea consumatorilor. Cu alte cuvinte, sunt deja pe rafturile magazinelor și mulți dintre noi le cunosc. Aceste proteine vegetale au un potențial semnificativ de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, poluarea cu azot și presiunea asupra terenurilor, creând totodată oportunități pentru refacerea naturii și pentru crearea de valoare nouă în agricultură și în sistemele alimentare.
Căile emergente de diversificare pot, la rândul lor, să ofere avantaje în anumite aplicații specifice, de exemplu în diversificarea furajelor pentru animale, în reducerea dependenței de teren și în crearea de noi oportunități de-a lungul lanțurilor valorice. Totuși, multe dintre ele se confruntă încă cu provocări legate de costurile de producție, de infrastructura necesară, de complexitatea reglementărilor și de nivelul incert de acceptare din partea consumatorilor. Practic, sunt promițătoare, dar mai au drum de parcurs.
Oportunități economice și beneficii pentru climă
Diversificarea proteinelor nu este doar o poveste despre mediu, ci și despre economie. Raportul AEM arată că această schimbare deschide oportunități economice reale. Consumul global de proteine alternative ar putea crește de peste șapte ori până în 2035. Iar piața proteinelor pe bază de plante, luată separat, este estimată să crească de la aproximativ 24 de miliarde de dolari în 2025 la 35 de miliarde de dolari până în 2030.
Europa este bine poziționată pentru a concura în segmentele cu valoare mai ridicată, care includ alimentele pe bază de plante, proteinele obținute prin fermentație și ingredientele mai durabile pentru furaje. Cu alte cuvinte, tranziția către surse mai diverse de proteine poate aduce locuri de muncă și inovație pe continent.
În ceea ce privește clima, raportul citează o modelare realizată de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene. Aceasta sugerează că o trecere coordonată către surse de proteine mai diversificate ar putea reduce dependența de furajele importate și ar putea scădea emisiile de gaze cu efect de seră din agricultura UE cu aproximativ 5% până în 2035. Poate părea un procent modest la prima vedere, dar la scara întregii agriculturi europene reprezintă o contribuție reală la obiectivele climatice, obținută în paralel cu întărirea autonomiei alimentare.
Pentru că diversificarea proteinelor este de așteptat să se desfășoare treptat, și nu printr-o schimbare structurală bruscă, există spațiu pentru a gestiona costurile de ajustare, pentru a sprijini inovația și pentru a oferi asistență țintită regiunilor care depind de creșterea animalelor. Raportul subliniază importanța de a asigura o tranziție care rămâne corectă din punct de vedere social, viabilă economic și solidă din punct de vedere ecologic.
Ce înseamnă asta pentru tine, consumatorul
Raportul AEM indică nevoia unei strategii europene privind proteinele, semnalată în Viziunea UE pentru agricultură și alimentație, ca modalitate de a oferi direcție strategică și coerență în politici. Această strategie ar avea trei priorități: protejarea integrității mediului și asigurarea unor rezultate durabile; întărirea rezilienței și a autonomiei strategice prin reducerea dependenței de furajele importate, menținând totodată relații comerciale diversificate; și sprijinirea unei tranziții juste, care protejează accesibilitatea prețurilor, coeziunea regională și mijloacele de trai din mediul rural.
Dar strategiile mari se sprijină, în cele din urmă, pe milioane de decizii mici, luate la nivel individual. Aici intri tu în scenă. Fără a inventa rețete miraculoase, mesajul care se desprinde din raport este simplu: există spațiu pentru a reechilibra sursele de proteine din alimentația noastră. Poți să incluzi mai des în mese leguminoase precum lintea, fasolea, năutul și mazărea, care sunt surse de proteine consacrate, accesibile și cu o amprentă de mediu mai redusă. Poți să explorezi alternativele pe bază de plante disponibile deja în magazine. Și poți să fii atent la faptul că, în medie, consumăm mai multe proteine decât avem nevoie, ceea ce înseamnă că o rearanjare a mixului nu îți pune sănătatea în pericol.
A fi un exemplu nu înseamnă perfecțiune, ci consecvență. Fiecare masă în care alegi o sursă de proteine cu impact mai redus contribuie, alături de milioane de alte alegeri similare, la reducerea emisiilor, la scăderea dependenței Europei de furaje importate și la protejarea pădurilor și a biodiversității din lume. Alimentația ta contează. Iar informarea corectă este primul pas către o schimbare care are sens atât pentru sănătatea ta, cât și pentru sănătatea planetei.
Semnătura : Departamentul InfoCons pentru Protecția Mediului
