Dictionar de terminologie
Acord de preluare ape uzate – Documentul justificativ, emis de operatorul economic responsabil, care permite și stabileste conditiile de evacuare a apelor uzate în rețelele publice de canalizare.
Abrogat – (Cu privire la legi, regulamente, dispoziții oficiale) A anula, a suprima, a aboli.
Accident ecologic – Evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute deversări/emisii de substanțe sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă ori sub formă de vapori sau de energie, rezultate din desfășurarea unor activități antropice necontrolate/ bruște, prin care se deteriorează ori se distrug ecosistemele naturale și antropice
Acord de mediu – Actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și, după caz, măsurile pentru protecția mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect;
Acte de reglementare – Avizul de mediu, acordul de mediu, autorizația (integrată) de mediu, acordul de import/export plante și/sau animale sălbatice non-CITES, permisul CITES, autorizația privind emisiile de gaze cu efect de seră, acordul de import pentru organisme modificate genetic, autorizația privind activitățile cu organisme modificate genetic.
AFM – Administrația Fondului pentru Mediu – Instituție publică centrală care gestionează Fondul pentru Mediu, instrument prin care sunt finanțate proiecte și programe în domeniul protecției mediului, veniturile provenind din taxe și contribuții datorate de operatorii economici care pun pe piață ambalaje, substanțe chimice, anvelope, uleiuri, echipamente electrice și electronice, etc.
Ambalaj – Materialul cu care se împachetează produsele, folosindu-se, de regulă, hârtia/cartonul, plasticul, aluminiul, sticla și lemnul.
Amprenta de carbon –Emisiile totale de gaze cu efect de seră pe care o organizație, un eveniment, un produs sau o persoană le produce într-un anumit interval de timp.
ANANP – Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate – Instituție publică centrală care aw ocupă de administrarea unitară și eficientă a ariilor naturale protejate și conservarea habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice, reglementate prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007.
ANPM – Agenția Natională pentru Protecția Mediului – Autoritatea publică centrală pentru protectia mediului sau agențiile teritoriale pentru protecția mediului (APM), Administrația Rezervației Biosferei «Delta Dunării», Garda Națională de Mediu și structurile subordonate acesteia, precum și alte autorități care potrivit competențelor legale asigură reglementarea și controlul activităților în domeniul gestionării deșeurilor.
Apă reziduală – Apa uzată, rezultată din procesele industriale/tehnologice sau activitățile menajere, care conține diferite impurități sau substanțe toxice nocive, microorganisme patogene etc.
Arie/sit – Zonă definită geografic exact delimitată.
Arie naturală protejată – Zonă terestră, acvatică și/sau subterană, cu perimetru legal stabilit și având un regim special de ocrotire și conservare, în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică sau culturală deosebită.
Aspect de mediu – Element al activităților, produselor sau serviciilor unei organizații care poate interacționa cu mediul.
Audit de deșeuri – Instrument de evaluare sistematică, documentată și obiectivă a proceselor de gestiune a deșeurilor, cu scopul de a facilita controlul managementului deșeurilor și al valorificării deșeurilor generate, inclusiv realizarea obiectivelor și a țintelor de mediu ale organizației, performanța intreprinderii referitoare la prevenirea și reducerea producerii de deșeuri din propria activitate și performanța organizației referitoare la reducerea nocivității deșeurilor.
Audit de conformare privind cerințele de mediu – Evaluarea activităților desfășurate de către un operator economic, în privința respectării tuturor cerințelor legislative în domeniul protecției mediului.
Audit de conformare privind cerințele AFM – Verificarea respectării de către operatorii economici a obligațiilor legale de declarare și plată a contribuțiilor către Fondul de Mediu.
Audit de conformare privind asigurarea trasabilității deșeurilor de ambalaje – Verificarea documentelor și a înregistrărilor deținute de către operatorii economici responsabili care realizează în mod individual obiectivele anuale de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie, în vederea demonstrării respectării cerințelor legale privind valorificarea deșeurilor de ambalaje.
Autorizație integrată de mediu – Actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, cu informarea prealabilă a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalație, în anumite condiții, care să garanteze că instalația corespunde prevederilor privind prevenirea și controlul integrat al poluării; autorizația poate fi emisă pentru una sau mai multe instalații ori părți ale acesteia, situate pe același amplasament și exploatate de același operator.
Autorizație privind emisiile de gaze cu efect de seră – Actul tehnico-juridic emis de autoritățile publice competente pentru protecția mediului relative la una sau mai multe instalații, ori părți ale instalației situate pe același amplasament și exploatate de același operator, prin care se alocă un numar de certificate de emisii de gaze cu efect de seră.
Autorizație de mediu – Actul tehnico-juridic emis în scris de autoritățile competente pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și/sau parametrii de funcționare a unei activități noi sau existente, cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea acesteia în funcțiune.
Aviz de mediu – Actul tehnico-juridic eliberat în scris de autoritatea de protecția mediului care confirmă integrarea aspectelor privind protecția mediului în programul supus adoptării sau pentru stabilirea obligațiilor de mediu.
Aviz și autorizație de gospodărire a apelor – Acte ce condiționează din punct de vedere tehnic și juridic execuția lucrărilor construite pe ape sau care au legatură cu apele de suprafață sau subterane.
Bilanț de mediu – Lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, în scopul obținerii autorizației de mediu, care conține elementele analizei tehnice prin care se obțin informații asupra cauzelor și consecințelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente și anticipate ale activității, în vederea cuantificării impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifică un impact semnificativ, bilanțul se completează cu un studiu de evaluare a riscului.
Biodeșeuri – Deșeurile biodegradabile provenite din grădini și parcuri, deșeuri alimentare sau cele provenite din bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering ori din magazine de vânzare cu amănuntul, compatibile cu deșeurile provenite din unitățile de prelucrare a produselor alimentare.
Biodiversitate – Variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale și complexelor ecologice, incluzând și diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii și diversitatea ecosistemelor.
Biomasă – Fracțiunea biodegradabilă din produse, deșeuri și reziduuri de origine biologică provenite din agricultură (inclusiv substanțele de origine vegetală și animală), silvicultură și industriile asociate, inclusiv pescuit și acvacultură, precum și fracțiunea biodegradabilă din deșeurile industriale și municipale.
Biotehnologie – Aplicație tehnologică în care se utilizează sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea ori modificarea de produse sau procedee cu folosință specifică.
Biotehnologie modernă – Aplicarea în vitro a tehnicilor de recombinare a acidului nucleic și a tehnicilor de fuziune celulară, altele decât cele specifice selecției și ameliorării tradiționale, care înlătură barierele fiziologice naturale de reproducere sau de recombinare genetică.
Broker – Orice intreprindere/operator economic care se ocupă de valorificarea sau eliminarea deșeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intră fizic în posesia deșeurilor.
Casa Verde – Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, care urmărește îmbunătățirea calității aerului, apei și solului prin reducerea gradului de poluare cauzată de arderea lemnului și a combustibililor fosili utilizați pentru producerea energiei termice folosite pentru încălzire și obținerea de apă caldă menajeră.
Certificat de emisii de gaze cu efect de seră – Colectarea în cadrul căreia un flux de deșeuri este păstrat separate, în funcție de tipul și natura deșeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora.
Codul Român al Sustenabilității – Codul Român al Sustenabilității (CRS) este un instrument de raportare transparentă a activității unei anumite companii din punct de vedere al impactului asupra dezvoltării durabile. CRS se adresează entităților care au obligația de a depune rapoarte nefinanciare/rapoarte de sustenabilitate și celor care doresc să raporteze în mod voluntar. Platforma (https://codsustenabilitate.gov.ro/) vine în sprijinul utilizatorilor care se află în căutarea de bune practici în domeniul sustenabilității și a celor care iau decizii comerciale în funcție de importanța pe care o entitate o acordă acestui subiect.
Compost – Amestec de resturi vegetale, resturi animale, resturi menajere biodegradabile, folosit ca îngrășământ natural.
Cod deșeuri – Cod format din 6 cifre, prin care sunt definite, în mod individual, toate tipurile de deșeuri generate de agenții economici.
Colector de deșeuri – Firmă autorizată pentru preluarea, sortarea preliminară, depozitarea temporară și comercializarea deșeurilor periculoase și/sau nepericuloase către reciclatori/valorificatori finali.
Colectare separată – Potrivit Legii privind regimul deșeurilor nr. 211/2011, prin colectare (deșeuri) se înțelege:
”Colectare – strângerea deșeurilor, inclusiv sortarea și stocarea preliminară a deșeurilor în vederea transportării la o instalație de
tratare;
Colectare separată – colectarea în cadrul căreia un flux de deșeuri este păstrat separat în funcție de tipul și natura deșeurilor, cu
scopul de a facilita valorificarea sau tratarea specifică a acestora.”
Colectarea separată la sursă a diferitelor tipuri de deșeuri este primul pas spre un proces de reciclare de calitate.
O colectare separată efectuată corect previne contaminarea mediului înconjurător cu substanțe periculoase și asigură un grad mai
ridicat de utilizare a materialelor din care sunt compuse deșeurile, prin reciclare.
Consultanța de mediu – Suport asigurat persoanelor juridice de către experți în domeniul protecției mediului, în vederea conformării legislative și identificării soluțiilor optime privind dezvoltarea durabilă în cadrul companiei.
Contract de consultanță de mediu – Contractul de consultanță este încheiat între societăți, iar prestația serviciilor nu este întreruptă dacă consultantul dedicat își încetează raporturile contractuale cu firma de consultanță. Acest lucru se datorează faptului că aceasta dispune de mai mulți consultanți cu care poate continua activitatea, fără întreruperi.
Consultant de mediu – Consultantul de mediu dispune de un know-how aprofundat, potrivit pentru mai multe obiecte de activitate și necesar în navigarea legislativă, în constantă actualizare. Consultantul de mediu își asumă contractual răspunderea pentru calitatea serviciilor prestate și nu este o persoană din cadrul firmei, precum responsabilul de mediu. Consultantul de mediu are în vedere și prevenirea problemelor legate de mediu. Nu aglomerează sarcinile și responsabilitățile angajaților actuali ai firmei cu care colaboreaza; Reprezintă o opțiune accesibilă, din perspectiva resurselor financiare și de timp; Desfășoară eficient activitatea în domeniul protecției mediului, întrucât beneficiază de cunoștințe complexe, expertiză câștigată din colaborarea cu alte firme similare, dar și de informații actualizate, în ceea ce priveste domeniul.
CSRD – Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei 2006/43/CE și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea de către întreprinderi (Directiva de raportare a durabilității corporative -CSRD) obligă anumite categorii de companii să raporteze cu privire la impactul activităților corporative asupra mediului și societății și solicită auditul (asigurarea) informațiilor raportate. (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32022L2464)
Decarbonizare – Măsurile prin care un sector de activitate sau o entitate: un guvern, o organizație, își reduce amprenta de carbon pentru a atenua impactul asupra climei. Aceasta implică utilizarea surselor regenerabile de energie și tranziția la tehnologii curate.
Deșeu – Orice substanță, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislația specifică privind regimul deșeurilor, pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau are obligația de a-l arunca.
Deșeu reciclabil – Deșeu care poate constitui materie primă într-un proces de producție pentru obținerea produsului inițial sau pentru alte scopuri.
Deșeuri periculoase – Deșeurile încadrate generic, conform legislației specifice privind regimul deșeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deșeuri și care au cel puțin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase.
Deterioarea mediului – Alterarea caracteristicilor fizico-chimice și structurale ale componentelor naturale și antropice ale mediului, reducerea diversității sau productivității biologice a ecosistemelor naturale și antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calității vieții, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei și solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea și valorificarea lor deficitară, ca și prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului.
Deșeuri menajere – Deșeuri rezultate din activitatea desfășurată în gospodăriile individuale și în unitățile publice.
Depozit de deșeuri – Amplasament pentru eliminarea finală a deșeurilor, prin depozitare pe sol sau în subteran.
Dezvoltare durabilă – Dezvoltarea durabilă este un concept care presupune satisfacerea nevoilor generației prezente fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi. Aceasta se bazează pe trei piloni principali: economic, social și de mediu, urmărind echilibrul între creșterea economică, protecția mediului și bunăstarea socială, astfel încât resursele naturale și echitatea socială să fie protejate pe termen lung.
Deținător de deșeuri – Producătorul deșeurilor sau persoana fizică ori juridică ce se află în posesia acestora.
DEEE (deșeuri de echipamente electrice și electronice) – Orice echipament electric sau electronic pe care detinătorul îl aruncă ori are intenția sau obligația să îl arunce, conform prevederilor legale.
DNSH – do no significant harm – Pentru ca o activitate care vizează unul sau mai multe dintre cele șase obiective de mediu să se califice drept sustenabilă, aceasta nu poate cauza prejudicii semnificative niciunuia dintre celelalte obiective stabilite de Regulamentul privind taxonomia. Pentru fiecare activitate, criteriile tehnice de examinare conțin praguri pentru a defini conformitatea cu principiul DNSH.
Echilibru ecologic – Ansamblul stărilor și interrelațiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menținerea structurii, funcționarea și dinamica ideală a acestuia.
Economie Circulară – Economia circulară este un model de producție și consum, care implică folosirea în comun, închirierea, reutilizarea, repararea, renovarea și reciclarea materialelor și produselor existente cât mai mult timp posibil. Astfel, se prelungește ciclul de viață al produselor. În practică, presupune reducerea la minimum a deșeurilor. Când un produs ajunge la sfârșitul ciclului său de viață, materialele din care este fabricat sunt păstrate în economie pe cât de mult posibil prin reciclare. Ele pot fi utilizate în producție încă o dată și încă o dată, creând și mai multă valoare adăugată.
Eficiență ecologică – Concept complex care caracterizează bunurile și serviciile apte să contribuie, în mod competitive, la calitatea vieții, minimizând degradarea mediului și utilizarea resurselor de-a lungul ciclului de viață.
Efluent – Orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecție, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare.
Emisie – Evacuarea directă ori indirectă, din surse punctuale sau difuze, de substanțe, vibrații, radiații electromagnetice și ionizante, căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol
Emisii fugitive – Emisii nedirijate, eliberate în mediu prin ferestre, uși, sisteme de ventilare sau prin deschideri similare.
ESRS – Standardele de raportare privind durabilitatea specifică informațiile pe care o organizație trebuie să le dezvăluie despre impacturile sale materiale, riscurile și oportunitățile în legătură cu subiectele de sustenabilitate. ESRS au fost adoptate ca act delegat de Comisia Europeană în iulie 2023, după ce CSRD a intrat în vigoare, prin Regulamentul delegat (UE) 2023/2772 al Comisiei din 31 iulie 2023 de completare a Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele de raportare privind durabilitatea (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32023R2772)
Eticheta ecologică (Ecolabel) – Marcă europeană de certificare de mediu pentru produse și servicii, care se eliberează acelor produse și servicii care respectă criterii ecologice stabilite la nivel european. Un simbol grafic și/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o broșură sau alt document informativ, care însoțește produsul și care oferă informații despre cel puțin unul și cel mult trei tipuri de impact asupra mediului.
Evidența substanțelor periculoase – Deținerea de către operatorii economici a unei situații privind cantitatea, caracteristicile, mijloacele de asigurare a substanțelor și preparatelor periculoase gestionate, inclusiv a recipientelor și ambalajelor acestora.
Evidența gestiunii deșeurilor – Deținerea de către operatorii economici a unei situații privind cantitatea, modul de stocare temporară, transport, valorificare/eliminare a deșeurilor generate.
Evaluarea ciclului de viață – In legatură cu un produs, o evaluare a efectelor asupra mediului determinate de producția, distribuția, comercializarea și utilizarea produsului, inclusiv valorificarea și eliminarea acestuia, inclusiv utilizarea energiei și materiilor prime și producția de deșeuri din oricare dintre activitățile menționate.
Evaluare adecvată – Procesul menit să identifice, să descrie și să stabilească, în funcție de obiectivele de conservare și în conformitate cu legislația în vigoare, efectele directe și indirecte, sinergice, cumulative, principale și secundare ale oricărui plan ori proiect, care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru managementul unei arii naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, în mod individual ori în combinație cu alte planuri sau proiecte.
Evaluare de mediu – Elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului și a autoritarilor publice interesate de efectele implementării planurilor și programelor, luarea în considerare a raportului de mediu și a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional și asigurarea informării asupra deciziei luate.
Evaluarea impactului asupra mediului – Proces menit să identifice, să descrie și să stabilească, în funcție de fiecare caz și în conformitate cu legislația în vigoare, efectele directe și indirecte, sinergice, cumulative, principale și secundare ale unui proiect asupra sănătății oamenilor și a mediului.
Evaluarea performanței de mediu – Proces care facilitează deciziile managementului privind performanța de mediu a unei organizații prin alegerea indicatorilor, colectarea și analizarea datelor, evaluarea informațiilor în funcție de criteriile de performanță de mediu, raportarea și comunicarea, analiza periodică și îmbunătățirea acestui proces.
Evaluarea riscului – Lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, prin care se realizează analiza probabilității și gravității principalelor componente ale impactului asupra mediului și se stabilește necesitatea măsurilor de prevenire, intervenție și/sau remediere
Experți – Persoane fizice, recunoscute și/sau atestate pe plan național și/sau internațional de către autoritățile competente în domeniu.
Formular de încărcare/descărcare deșeuri nepericuloase – Formular tipizat, cu regim special, pe baza căruia se controlează transportul deșeurilor nepericuloase destinate operațiilor de colectare/stocare temporară/tratare/ valorificare/eliminare și întocmit de către generator și semnat de către transportator și destinatarul deșeurilor.
Gestionarea deșeurilor – Colectarea, transportul, valorificarea și eliminarea deșeurilor, inclusiv supervizarea acestor operațiuni și întreținerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acțiunile intreprinse de un comerciant sau un broker.
GFN – Garda Forestieră Națională – Este instituție publică cu personalitate juridică și funcționează ca structură de specialitate a administrației publice centrale care răspunde de silvicultură, cu atribuții în controlul aplicării regimului silvic și cinegetic.
Principalele atribuții ale Gărzii Forestiere Naționale sunt:
a) coordonarea activității Gărzilor Forestiere;
b) avizarea propunerilor de acte normative emise de Gărzile forestiere;
c) controlarea aplicării regimului silvic în fondul forestier național și în vegetația forestieră din afara fondului forestier național;
d) controlarea aplicării regimului cinegetic în fondul cinegetic național;
e) controlarea trasabilității materialelor lemnoase, conform prevederilor legale în vigoare;
f) realizarea de sinteze și analize de risc privind fondul forestier național și fondul cinegetic.
GNM – Garda Națională de Mediu – Instituție publică de inspectie și control în domeniul protecției mediului, cu atribuții de sancționare, de suspendare/sistare a activității ca urmare a poluării și deteriorării mediului, sau pentru nerespectarea condițiilor impuse prin actele de reglementare și a măsurilor stabilite în notele de constatare și in rapoartele de inspecție și control.
Green economy – Model de economie bazat pe principii de respectare a mediului, nu numai de natură pur economică, care țintește să îmbunătățească calitatea vieții și echitatea socială, reducând riscurile de mediu și reducerea resurselor naturale.
Habitat natural – Arie terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferențiază prin caracteristici geografice, abiotice și biotice.
Imisie – Transferul poluanților în atmosferă către un receptor (omul și factorii sistemului său ecologic, bunurilor materiale, etc.).
Impact asupra mediului – Orice modificare a mediului, dăunătoare sau benefică, care rezultă total sau parțial din aspectele de mediu ale organizației.
Managementul deșeurilor – Ansamblul activităților de organizare și de gestionare a prevenirii, colectării, refolosirii, reciclării, valorificării și eliminării tuturor categoriilor de deșeuri.
Ministerul Mediului – Ministerul Mediului are misiunea de a supraveghea permanent starea mediului înconjurător, de a acționa, prin intermediul structurilor aflate în subordine și, în conformitate cu legislația națională și normele internaționale, pentru prevenirea dezastrelor. Ministerul Mediului controlează poluarea industrială, calitatea aerului înconjurător, monitorizează nivelul zgomotului ambiant, starea solului și a subsolului, verifică siturile contaminate, realizând totodată politica la nivel naţional în domeniile protecţiei mediului înconjurător, economiei verzi, biodiversităţii, ariilor naturale protejate și schimbărilor climatice.
Monitorizarea mediului – Supravegherea, prognozarea, avertizarea și intervenția în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoașterii stării de calitate și a semnificației ecologice a acestora, a evoluției și implicațiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun.
Notificare de punere în funcțiune – Act de reglementare eliberat de către sistemele de gospodărire a apelor din cadrul Administrației Naționale “Apele Române”, în baza căruia beneficiarul sau titularul de investiție poate să execute sau să pună în funcțiune anumite categorii de lucrări și activități desfășurate pe ape sau în legatură cu acestea.
Obiectivele de mediu (Regulamentul privind taxonomia) – Cele 6 obiective de mediu prevăzute de Regulamentul (UE) 2020/852 (Regulamentul privind taxonomia) sunt: atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la schimbările climatice, folosirea durabilă și protecția apei și a resurselor marine, tranziția către o economie circulară, prevenirea și controlul poluării, precum și protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor. Regulamentul stabilește pașii pe care o activitate economică trebuie să îi facă pentru a aduce o contribuție substanțială sau pentru a nu aduce atingere semnificativă niciunuia dintre aceste obiective.
Obiectivele pentru Dezvoltare Durabilă (ODD) – Cele 17 Obiective pentru Dezvoltare Durabilă sunt asumate la nivelul Organizației Națiunilor Unite prin Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă adoptată în 2015. ODD-urile reprezintă un apel la acțiunea urgentă a tuturor statelor într-un parteneriat global pentru un viitor sustenabil. Acestea vizează domenii diverse, de la eliminare sărăciei și foametei, îmbunătățirea sistemului educațional și de sănătate, reducerea inegalităților între țări și în interiorul acestora, creștere economică, până la acțiune privind schimbările climatice și conservarea biodiversității. (www.sustainabledevelopment.un.org/sdgs)
OTR (organism de transfer de responsabilitate) – Operatori economici autorizați în vederea preluării obligațiilor privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare și reciclare a deșeurilor, în numele operatorilor economici care pun pe piață ambalaje, anvelope, echipamente electrice și electronice, baterii/acumulatori.
Obiectiv de reciclare ambalaje – Cantitatea totală de deșeuri de ambalaje reciclate, raportată la cantitatea totală de deșeuri de ambalaje generate.
Ordonanță – Dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc.; act care conține această dispoziție.
Pactul Verde European – Strategia Uniunii Europene de a aborda criza climatică printr-un plan de acțiuni ce va duce la atingerea neutralității climatice. Toate statele membre ale UE s-au angajat să ia măsuri pentru ca Europa să devină până în anul 2050 primul continent neutru din punct de vedere climatic
Plafon național de emisie – Cantitatea maximă dintr-o substanță care poate fi emisă la nivel național, în decursul unui an calendaristic.
Planuri și programe – Planurile și programele, inclusiv cele cofinanțate de Comunitatea Europeană, ca și orice modificări ale acestora, care se elaborează și/sau se adoptă de către o autoritate la nivel național, regional sau local ori care sunt pregătite de o autoritate pentru adoptarea, printr-o procedură legislativă, de către Parlament sau Guvern și sunt cerute prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative.
Plan de acțiuni – Plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizației integrate de mediu de către titularul activității sub controlul autorității competente pentru protecția mediului în scopul respectării prevederilor legale referitoare la prevenirea și controlul integrat al poluării; planul de acțiune face parte integrantă din autorizația integrantă de mediu.
Poluare – Introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al unei activități desfășurate de om, de substanțe, de vibrații, de căldură și/sau de zgomot în aer, apă sau sol, care pot aduce prejudicii sănătății umane sau calității mediului, care pot dăuna bunurilor materiale ori pot cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului in scop recreativ sau in alte scopuri legitime.
Poluant – Orice substanță, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie, radiație electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrații care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenților acestuia și al organismelor vii și aduce daune bunurilor materiale.
Prejudiciu – Efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătății oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanți, activități dăunătoare ori dezastre.
Prevenirea poluării – Utilizarea unor procese, practici, tehnici, materiale, produse, servicii sau energie care impiedică, reduc sau controlează crearea, emisia sau descărcarea oricărui tip de poluant sau deșeu, pentru a reduce impacturile dăunătoare asupra mediului.
Prevenirea generării deșeurilor – Măsurile luate inainte ca o substanță, un material sau un produs să devină deșeu, care reduc: a) cantitatea de deșeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea duratei de viață a acestora; b) impactul negativ al deșeurilor generate asupra mediului și sănătății populației; sau c) conținutul de substanțe nocive al materialelor și produselor.
Producător de deșeuri – Orice persoană sau entitate ale cărei activități generează deșeuri, producător de deșeuri sau orice persoană care efectuează operațiuni de pretratare, amestecare, ori de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziției acestor deșeuri.
Program pentru conformare – Plan de măsuri necesare pentru îndeplinirea cerințelor privind protecția mediului, la termenele stabilite de autoritatea competentă pentru protecția mediului; programul pentru conformare face parte integrantă din autorizația de mediu.
Program operațional sectorial – Document aprobat de Comisia Europeană pentru implementarea acelor priorități sectoriale din Planul Național de dezvoltare care sunt aprobate spre finanțare prin cadrul de sprijin comunitar.
Protecția mediului – Totalitatea măsurilor ce se iau în vederea ocrotirii, conservării și restabilirii echilibrelor ecologice esențiale din mediul înconjurător.
Raport de mediu – Parte a documentației planurilor sau programelor, care identifică, descrie și evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicării acestora și alternativele sale raționale, luând în considerare obiectivele și aria geografică aferentă, conform legislației în vigoare.
Raport de amplasament – Documentație elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, în scopul obținerii autorizației integrate de mediu și care evidențiază starea amplasamentului, situația poluării existente înainte de punerea în funcțiune a instalației și oferă un punct de referință și comparație la încetarea activității.
Raport de securitate – Documentație elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, necesară pentru obiective în care sunt prezente substanțe periculoase conform prevederilor legislației privind controlul activităților, care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase.
Raportare către Agenția pentru Protecția Mediului (APM) – Raportarea tututor obligațiilor stabilite conform actelor de reglemenatre sau legislației specifice în domeniul protecției mediului.
Reciclare – Reciclarea reprezintă procesul prin care deșeurile sunt transformate în materiale și obiecte noi. Scopul său este de a refolosi materiale deja existente în loc să fie create unele noi, în scop sustenabil și economic.
În contextul reducerii cantității de deșeuri, reciclarea reprezintă penultima componentă a ierarhiei.
Cei 5 R ai reducerii risipei sunt Refuse-Refuză, Reduce-Redu, Reuse-Refolosește, Recycle-Reciclează și Rot-(lasă să) putrezească.
Refuză se referă la lipsa consumului, astfel încât să nu existe un produs care să ajungă deșeu. Situațiile în care poți refuza includ cumpărăturile la supermarket, când ți se oferă o pungă de plastic sau ieșirile în oraș, când barmanul dorește să îți pună un pai în cocktail.
Redu este acțiunea de a nu mai utiliza atât de multe produse dăunătoare. Exemplele includ plasticul de unică folosință, anumite produse cosmetice, hârtiile pe care printezi documente, hainele de tip fast fashion sau mâncărurile semipreparate.
Refolosește înseamnă reutilizarea anumitor recipiente sau ambalaje. Acest lucru poate fi realizat în 2 moduri: fie continui să folosești un obiect în același scop pentru care a fost creat, fie îl reinventezi. În prima situație putem include un borcan care, odată golit, este spălat și utilizat pentru a depozita o altă dulceață, un alt sos etc. Cealaltă opțiune necesită puțină creativitate: gândește-te la anvelope care sunt transformate în taburete.
Reciclează ar trebui să fie acțiunea care are loc după ce au fost parcurși pașii anteriori. De la plastic, sticlă, hârtie și aluminiu până la baterii, textile sau chiar ulei, există numeroase materiale care pot fi reciclate.
Regenerarea uleiurilor uzate – Orice proces de reciclare prin care uleiurile de bază pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin îndepartarea contaminanților, a produselor de oxidare și a aditivilor conținuti de acestea.
Responsabil de mediu – Persoana desemnată de către operatorii economici care desfășoară activități cu impact asupra mediului, pentru ducerea la îndeplinire a obligațiilor privind respectarea cerințelor legislative existente în domeniul protecției mediului.
Resurse naturale – Totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile – minerale și combustibili fosili, regenerabile – apă, aer, sol, floră, fauna sălbatică, inclusiv cele inepuizabile – energie solară, eoliană, geotermală și a valurilor.
Reutilizare – Orice operațiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deșeuri sunt utilizate, din nou, în acelasi scop pentru care au fost concepute.
Schimbare climatică – Schimbările climatice se referă la tiparele meteorologice pe termen lung (temperatura, nivelurile mării, precipitațiile) cauzate de încălzirea globală. Schimbările climatice măresc frecvența și amploarea fenomenelor meteorologice extreme.
SIM (sistem integrat de mediu) – Baza de date unică și unitară gestionată de Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM), utilizată de către operatorii economici pentru depunerea online a cererilor actelor de reglementare și transmiterea raportărilor, monitorizarea în timp real de către autoritățile competente a indicatorilor de mediu și gestionarea la nivel național a ariilor naturale protejate.
Sistem de management de mediu – Componentă a sistemului de management general, care include structura organizatorică, activitățile de planificare, responsabilitățile, practicile, procedurile, procesele și resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea și menținerea politicii de mediu.
Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 – Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 stabilește cadrul național pentru implementarea la nivel național Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și a setului de 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD). Aceasta susține dezvoltarea României pe trei piloni principali, respectiv economic, social și de mediu. Strategia este orientată către cetățean și se centrează pe inovație, optimism, reziliență și încrederea că statul servește nevoile fiecărui cetățean, într-un mod echitabil, eficient și într-un mediu curat, în mod echilibrat și integrat.
Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030 a fost adoptată prin H.G. nr. 877/2018. (http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/wp-content/uploads/2020/10/Strategia-nationala-pentru-dezvoltarea-durabila-a-Romaniei-2030_002.pdf)
Strategia Națională privind Economia Circulară din România – este un document programatic elaborat pentru a sprijini tranziția țării către un model economic sustenabil, bazat pe reutilizarea, reciclarea și reducerea resurselor utilizate în procesele de producție și consum. Aceasta urmărește reducerea deșeurilor, creșterea eficienței resurselor și reducerea impactului asupra mediului prin adoptarea unor practici circulare în sectoare economice cheie, cum ar fi industria, construcțiile și agricultura. Strategia integrează obiectivele europene din Pactul Verde European și susține o dezvoltare economică durabilă, care să minimizeze amprenta ecologică și să stimuleze inovarea și competitivitatea în economia românească.
https://dezvoltaredurabila.gov.ro/strategia-nationala-privind-economia-circulara-13409762
Substanțe chimice periculoase – Orice substanță sau produs care, chiar folosite în cantități,concentrații sau condiții care nu sunt desemnate ca periculoase, prezintă risc semnificativ pentru om, mediu sau bunuri materiale și care pot fi explozive, oxidante,inflamabile, toxice, nocive, corozive, iritante, radioactive.
Substanțe prioritare – Substanțe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic și prin intermediul acestuia asupra omului și folosințelor de apă, conform legislației specifice din domeniul apelor.
Substanțe prioritar periculoase – Substanțele sau grupurile de substanțe care sunt toxice, persistente și care tind să bioacumuleze și alte substanțe sau grupe de substanțe care creează un nivel similar de risc, conform legislației specifice din domeniul apelor.
Trasabilitate – Caracteristica unui sistem de a permite regăsirea istoricului, a utilizării sau a localizării unui deșeu prin identificări înregistrate.
Tranziție verde – Trecerea de la o economie liniară, poluatore, bazată pe combustibili fosili, la o economie circulară, sustenabilă, bazată pe energie regenerabilă.
Uleiuri minerale uzate – Toate uleiurile minerale sau lubrifianții sintetici ori uleiurile industriale care au devenit improprii folosinței pentru care au fost destinate inițial, cum ar fi uleiurile utilizate de la motoarele cu combustie și de la sistemele de transmisie, uleiurile lubrifiante, uleiurile pentru turbine și cele pentru sistemele hidraulice.