Decarbonizare

Măsurile prin care un sector de activitate sau o entitate: un guvern, o organizație, își reduce amprenta de carbon pentru a atenua impactul asupra climei. Aceasta implică utilizarea surselor regenerabile de energie și tranziția la tehnologii curate.

ȘTIAȚI CĂ?

Carbonul este al patrulea cel mai răspândit element chimic din univers, fiind în același timp componenta de baza a materiei organice.

Caracteristicile unice ale atomului de carbon îi permit să formeze legături cu alți atomi de carbon, dar și cu atomi ai altor elemente chimice, rezultând astfel milioane de compuși chimici. Încă se descoperă sau se obțin pe cale sintetică mulți compuși ai carbonului.

      Carbonul se regaseste in natura larg raspandit in cei 3 factori de mediu aer, apa si sol, si  alaturi de oxigen si apa este elementul chimic de baza si fundamentul  biosferei. In atmosfera acesta se afla preponderent combinat cu oxigenul  sub forma gazoasa de bioxid de carbon si in cantitati mici sub forma monoxidului de carbon. In hidrosfera de asemenea se afla preponderent legat / combinat cu oxigenul sub forma  bioxidului  de carbon gazos absorbit in apa, si in cantitati mai mici  sub forma solubilizata de acid carbonic si carbonati. In litosfera carbonul este bine fixat si raspandit preponderent sub forma geologica de  hidrocarburi /  combustibili  fosili ( carbune, gaze naturale, petrol ), mineralizat in diverse  roci ( calcar , dolomita , marmura ) , dar si in stare pura sub forma de grafit sau diamant. In biosfera carbonul se regasaeste preponderent sub forma  de carbohidrati si lemn ca si parte a lumii vegetale, respectiv sub forma de proteine, lipide si acizi nucleici ca si parte  a lumii animale.

Carbonul si oxigenul din atmosfera si hidrosfera terestra sufera transformari naturale ciclice, bioxidul de carbon gazos avand rolul esential in aceste procese . Ciclul biologic al carbonului, in esenta consta intr-un  proces ciclic prin care plantele ( inclusiv cele subacvatice) prin intermediul fotosintezei inmagazineaza energia solara prin producerea   de  carbohidrati si oxigen, bioxidul de carbon , apa si diversele  minerale din sol avand rolul esential de “materii prime” necesare acestui proces. O parte din carbohidratii si oxigenul produsi de plate sunt metabolizati de catre animale,  acestea constituind  hrana si  sursa lor de energie, carbonul aflat in componenta carbohidratilor metabolizati fiind   returnat inapoi in atmosfera sub forma de  bioxid de carbon biologic . Cealalta parte a carbohidratilor / biomasei produsa de catre plante in timp  se descompune / biodegradeaza, de asemenea  cu emitere de bioxid de carbon biologic.

    Exista un echilibru natural bine definit si reglat in timp privind cantitatile de carbon si oxigen continute de  atmosfera si hidrosfera terestra, respectiv a ciclurilor biologice de transformare ale acestora asa cum au fost descrise succint anterior. Acest   echilibru genereaza o concentratie naturala constanta de bioxid de carbon in atmosfera de circa 0.03%, concentratie care contribuie si la autoreglarea naturala a temperaturii atmosferei terestre, bioxidul de carbon avand rolul de a impiedica partial reflexia de catre scoarta terestra a radiatiei termice solare, efectul fiind  cunoscut sub numele de “ efect de sera”, bioxidul de carbon actionand intr un fel ca si  peretele unei sere.

Insa dezvoltarea civilizatiei umane, respectiv in perioada recenta industrializarea, cresterea populatiei si a nevoii de confort au facut ca, cantitati importante de carbon geologic bine fixat in litosfera  sa ajunga sub forma de bioxid de carbon in atmosfera terestra, dezechilibrand concentratia naturala a CO2 concentratia acestui crescand progresiv, astazi ajungang la peste 0.04% in atmosfera terestra, contribuind semnificativ la intensificarea  fenomenului de  efect de sera, incalzirea globala fiind evidenta. Preponderent dezechilibrul se datoreaza  arderii combustibililor fosili pentru diverse scopuri, procesarii hidrocarburilor,  descompuneri termice diverse ( inclusiv a deseurilor), …etc. Dinamica acestui proces este extrem de ingrijoratoare.

Captarea si stocarea / sechestrare geologica a bioxidului de carbon este una dintre metodele / tehnologiile strategice  de stopare a incalzirii globale si de ponderare a cresterii in continuare a concentratiei bioxidului de carbon in atmosfera terestra. Tehnica consta in stoparea emisiilor/ surselor principale  de carbon geologic in atmosfera sub forma de bioxid de carbon, emisii generate de activitatile umane mentionate anterior, respectiv de captare  si reciclare inapoi in  litosfera a acestei categorii de emisii de carbon. Stocarea urmeaza a se realiza in conditii stricte de calitate a bioxidului de carbon injectat, in  zacaminte de mare adancime, sigure, etanse , depletate / golite de gaz , petrol sau sare. Odata stocat in acest tip de  locatii, in timp indelungat bioxidul de carbon sufera un proces geologic de mineralizare , respectiv in conditiile specifice de presiune si in contactul  cu apa natural mineralizata  si a unei  porozitati adecvate a  locatiei,  sa se transforme in timp in diverse minerale in special  calcar si dolomita.

Finalmente tehnica CCS are darul de a complecta/intensifica / echilibra ciclul geologic al carbonului emis suplimentar  in atmosfera terestra de catre activitatile umane moderne.