Poluarea atmosferică și calitatea aerului în UE
Mulți europeni sunt foarte preocupați de poluarea aerului. Aceasta afectează plămânii și căile respiratorii și poate provoca numeroase boli, cum ar fi astmul, bronșita și afecțiunile cardiovasculare.
În ciuda unei îmbunătățiri generale a calității aerului, poluarea cu particule fine și ozonul de la nivelul solului continuă să cauzeze anual un număr mare de decese premature în Uniunea Europeană și să reducă speranța de viață. Toate acestea generează costuri de miliarde de euro pe an în domeniul sănătății.
Poluarea aerului dăunează mediului în diverse moduri.
Acidifierea provocată de substanțe poluante, cum ar fi dioxidul de sulf, oxizii de azot și amoniacul, se află la originea ploilor acide care poluează pădurile, râurile, lacurile și alte zone naturale.
Eutrofizarea este cauzată de fertilizatorii pe bază de azot care își fac loc în mediul natural din cauza utilizării lor excesive. Ea contribuie în mod semnificativ la pierderea biodiversității. Acești nutrienți se infiltrează în lacuri sau cursuri de apă, declanșând înmulțirea algelor care sufocă peștii și alte animale și plante sălbatice.
Ozonul de la nivelul solului afectează frunzele plantelor și încetinește creșterea acestora, dăunează pădurilor și plantelor sălbatice și reduce producția agricolă.
Poluarea atmosferică este generată, în mare parte, de sectorul energetic, încălzirea locuințelor, sectoarele industriei grele, cum ar fi siderurgia și rafinăriile, transport, agricultură și activitățile de tratare a deșeurilor.
Legislația UE stabilește standarde ridicate în ceea ce privește:
Pulberile fine – particule foarte mici cu un diametru reprezentând o fracțiune de milimetru. Printre sursele acestora se numără transportul, cele mai multe forme de combustie și anumite procese industriale.
Ozonul de la nivelul solului – reprezintă o problemă pe durata verii și se formează atunci când oxizii de azot și compușii organici volatili reacționează în prezența luminii solare.
Compușii organici volatili – emiși de solvenți, vopsele și lacuri, de țevile de eșapament și de stațiile de benzină.
Oxizii de azot inclusiv dioxidul de azot – generați în timpul combustiei, de exemplu de motoarele vehiculelor și de centralele termice.
Dioxidul de sulf – format în timpul arderii combustibililor fosili.
Amoniacul (NH3) – eliberat de deșeurile de origine animală și de îngrășămintele naturale.
Metalele grele – eliberate de procesele industriale cum ar fi purificarea metalelor și galvanoplastia, incinerarea deșeurilor și arderea cărbunelui în centralele electrice (mercur).
Benzenul – solvent industrial utilizat pe scară largă, emis de surse diverse, inclusiv activitățile industriale, țevile de eșapament ale autovehiculelor, stațiile de benzină și fumul produs de lemne și țigări.
